Radu Preda : Ma astept de la Sfantul Sinod la orice, inclusiv la decizii bune
Reporter: Este de notorietate faptul ca IPS Laurentiu Streza nu se afla in relatii foarte bune cu IPS Bartolomeu Anania. Credeti ca acest lucru a avut vreo relevanta in decizia Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) de a trece cele mai importante eparhii ale Mitropoliei Clujului in jurisdictia Mitropoliei Ardealului?
Radu Preda: Am spus de la inceputul acestui absurd conflict ortodoxo-ortodox ca in joc sunt caracterele, nu principiile. Este si motivul pentru care, contrar modului meu constant de a ma exprima public, nu am putut evita problema oamenilor din spatele institutiilor, referindu-ma la ierarhi precum Sofronie de la Oradea sau Irineu de la Alba Iulia. Nu este cazul sa ne facem ca nu vedem sau ca nu intelegem. Decizia recenta luata de Sinodul de la Bucuresti este profund cautionata de umori, stari de spirit si apucaturi care nu au nimic in comun cu eclesiologia sau misiunea Bisericii. Este o tipica “reglare de conturi”, care insa, in comparatie cu mediul politic, de afaceri sau chiar mediatic, nu ar trebui sa existe in Biserica. Un spectacol uman foarte derutant si trist. Si pentru ca problema caracterului reprezinta, daca vreti, castigul indirect din aceasta situatie – adica ierarhii nostri nu mai trebuie sa se creada imuni la critici, atata vreme cat faptele lor, mult mai usor de cunoscut in epoca mediatica in care traim, sunt criticabile –, este sugestiv ca in astfel de momente se vad chipurile reale. De exemplu, daca un om format la Cluj, incurajat de vrednicul de pomenire Mitropolit Bartolomeu, voteaza pentru umilirea urmasului acestuia, atunci este limpede ca este o chestiune de caracter, nu de principii. Ma gandesc aici, concret, la pozitia episcopului romanilor ortodocsi din Europa de Nord. Sigur, ma pot gandi si la tacerea asurzitoare a teologilor nostri locali care, in 2005, semnau declaratii de adeziune si inflamau inutilul conflict cu Sibiul. Una peste alta, crizele sunt bune pentru ca asa se limpezesc fronturile. Stii pe cine te poti baza si pe cine nu.
Rep: Considerand apropierea oraşelor Alba Iulia şi a Oradei de Cluj, nu era mai normal ca acestea sa ramana sub influenta Clujului, chiar dintr-un punct de vedere geografic, in loc sa fie alipite Sibiului?
R.P: Legat de Alba, exista un consens tacit ca se poate alipi Sibiului. Sa nu uitam ca Mitropolia Clujului avea aproape tot Ardealul, in vreme ce Mitropolia sibiana doar cateva judete. Pe scurt, ideea unei echilibrari teritoriale se bucura de consens. Sigur, demersul trebuia sa fie facut cu bun simt, fara graba si mai ales fara sa trezeasca suspiciuni in legatura cu intentia “razbunatoare” fata de memoria celui de la moartea caruia se implinea exact un an. In plus, cum noul mitropolit de la Cluj a fost doua decenii episcop la Alba, construind practic o eparhie de la zero si dand-o, la plecare, “la cheie” urmasului sau, alipirea de Sibiu trebuia la randul ei sa se faca in armonie, iar nu sa aiba aspectul unei fronde personale. Ceea ce a bulversat si mai mult lucrurile a fost demersul Oradei motivat exclusiv de ambitiile ierarhului locului. Principiul acestuia este pe cat de simplu, pe atat de necrestinesc: “decat sa planga mama mea, mai bine mama altuia!”
Rep: Multi laici considera aceasta mutare ca fiind o lovitura puternica la adresa Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicut, care a condus Arhiepiscopia Albei Iulia timp de 20 de ani. Cum comentati aceste afirmatii?
R.P: Nu este o lovitura oarecare, ci un act de agresiune fata de un om al pacii, deloc dispus sa poarte razboaie de orgolii, care a muncit doua decenii pentru Biserica mai mult decat peste jumatate din Sinod, care isi traieste autentic credinta si care, la urma urmelor, nu a facut nimic pentru a ajunge pe o pozitie mai inalta. Venirea lui la Cluj corespunde unei cresteri naturale, nu unei cariere atent planuite si scrupulos urmarite. Ei bine, in aceste conditii, a umili public pe un astfel de ierarh, inclusiv prin neprezentarea la Sinodul Mitropolitan, nu doar prin decizia de la Bucuresti, este un gest dezonorant. Iarasi, ma intorc inevitabil la chestiunea lipsei de caracter a celor care, cum se vede, traiesc un dezechilibru interior intre slujirea evanghelica si faptele care nu ii recomanda.
Rep: Credeti ca va fi posibila in viitor intoarcerea celor doua eparhii inapoi in cadrul Mitropoliei Clujului? Daca nu, care ar fi motivele?
R.P: Repet ceea ce spun mereu: ma astept de la Sfantul Sinod la orice, inclusiv la decizii bune. Sigur, orice decizie poate fi corectata. Importanta este aici salvarea autoritatii mitropolitane in general. In cazul nostru, nu doar o persoana a fost umilita inutil, iar alaturi de ea o comunitate intreaga, ci insusi sistemul mitropolitan ca atare a fost pus in discutie. Am asistat la o relativizare fortata a structurii de baza a organizarii Bisericii noastre, fapt care nu poate ramane asa.
Rep: In trecut existau voci care spunea faptul ca Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei si Maramureşului, infiintata in 2005, a fost creata doar pentru Bartolomeu Anania. Cum comentati acestea declaratii considerand evenimentele recente? S-a vrut dintotdeauna desfiintarea Mitropoliei Clujului sau scaderea sa in importanta? Vor mai urma şi alte “dezmembrari”, ca sa le spuneam aşa?
R.P: Sa ne lamurim: Mitropolia de la Cluj nu s-a nascut din ambitia Mitropolitului Bartolomeu, ci dintr-o conjunctura in care, sigur, au intrat mai multe ingrediente. Cel mai important a fost imposibilitatea exercitiului sinodal la nivel mitropolitan atunci cand mitropolitul nu este ales de episcopii cu care ar fi trebuit sa colaboreze. Este un defect pe care l-am numit “tehnic”, adica tine de croiala proasta a Statutului BOR, de ieri si de azi. In ceea ce ma priveste, daca Va aduceti aminte, am atras deja in 2005 atentia asupra riscului de a crea un precedent care va putea fi folosit ulterior. Iata ca, fara sa imi fi dorit acest lucru, am avut dreptate. Nici nu era greu de intuit ceea ce se va intampla. Ii putem da de aceea dreptate lui Tutea care spunea ca, dincolo de dezavantaje, prostii au marele avantaj ca sunt predictibili. Poti sti ce vor face. In cazul de fata, era limpede ca, data fiind plamada umana discutabila a celor implicati, mortii lui Bartolomeu ii va urma planul de “razbunare”. Dupa mintea unora, ea ar fi trebuit sa fie aplicata deja de a doua zi. Faptul ca s-a asteptat un an a creat impresia, care s-a dovedit falsa, ca duhul bisericesc a invins slabiciunile si apucaturile personale. Daca nasterea Mitropoliei de la Cluj a fost spontana, lovitura la adresa ei este cu premeditare. Ce va urma? Este posibil sa asistam la noi momente ale acestui conflict pagubos ortodoxo-ortodox. Mizez totusi pe un bun simt latent, existent printre ierarhi, ca dupa aceasta piesa scrisa prost si jucata si mai prost, sa nu mai punem Biserica in situatii penibile.
Rep: Ne puteti spune in ce masura credeti ca factorul politic a avut un rol de jucat in decizia Sfantului Sinod referitoare la Mitropolia Clujului?
R.P: Politica nu a jucat niciun rol! Sunt pure speculatii ale unora si altora. Oricum, la ce calitate umana se afla asa-zisa noastra clasa politica, nu prea vad cum ar fi putut sa joace un rol in disputele eclesiologice, istorice si canonice. Ar fi fost prea mult…
Rep: Legat de procesul luarii deciziilor in cadrul Sfantului Sinod al BOR, ne puteti preciza cat de transparent şi democratic este acesta? In viziunea dumneavoastra, nu ar fi oportuna o mai mare implicare a credinciosilor referitor la deciziile ce urmeaza a fi luate?
R.P: Si acesta este un castig indirect al conflictului ortodoxo-ortodox: tematizarea locului si rolului laicilor in Biserica. Sigur, o mai mare implicare a laicatului ar corespunde definitiei comunitatii de credinta care este compusa nu intamplator din cler si credinciosi (asta nu inseamna ca membrii clerului nu ar crede!). Foarte pe scurt, daca Mitropolia de la Sibiu si ierarhii ei invoca mostenirea marelui mitropolit Andrei Saguna, canonizat de dansii, atunci sa isi asume si valorile lui. Or, una dintre acestea era locul acordat mirenilor. Din pacate, actuala practica si Statutul BOR, revizuit ultima data in 2011, nu corespund viziunii saguniene. Dimpotriva. Laicatul are un rol pur decorativ. Este o situatia care nu are menirea de a impulsiona viata publica a Romaniei post-comuniste unde, pe fundalul unei slabe constiinte civice, sunt posibile in continuare abuzurile de reprezentativitate: adica luarea unor decizii in numele prezumat al celor care, in fond, nu sunt de acord cu ele.
Sabin Ripan
Statutul actual al BOR permite portite pentru actiuni inechitabile din partea unor persoane care se afla in functii inalte ale forului bisericesc. Mai ales permite exprimarea, in forma unor decizii cu putere de lege, a preferintelor personale ale unor grupuri de interese care nu sunt impiedicate a-si face jocurile chiar daca rezultatele manipularilor lor afecteza viata comunitatilor religioase. Lipsesc pargiile prin care tocmai comunitatea religioasa, care este promotoarea si sustinatoarea bisericii sa isi poata exprima si apara expresia identitara si optiunea de apartenenta la un centru de buna voie ales. Adica pana la urma tocmai familia crestina este cea afectata fiind impusa o ordine cazona in care anumiti „patricieni” cauta sa dispuna de „sclavii de pe plantatie” pe care ii schba de pe o „plantatie” pe alta fara a le cere sau asculta parerea.