Reacţii dure după declaraţia comună CSM-ÎCCJ-Parchetul General. Radu Chiriţă: ”Împotriva incompetenţilor şi nesimţiţilor, când ne apucăm de luptă?”

Declaraţia comună semnată de trei reprezentanţi ai instituţiilor sistemului judiciar – Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – în cursul lunii iulie, dar de a cărei existenţă şi conţinut s-a aflat în data de 18 august când a fost dată publicităţii a stârnit numeroase controverse atât printre judecători, cât şi printre avocaţi. După ce Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR) a solicitat revocarea declaraţiei asumată în comun, avocatul Radu Chiriţă şi-a prezentat opinia dură la adresa acestui parteneriat.

Procurorii şi judecătorii, declaraţie comună în lupta anticorupţie

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), Parchetul General şi instanţa supremă au semnat o declaraţie comună, prin care intensifică lupta anticorupţie, documentul fiind publicat pe pagina oficială a CSM.

Conform sursei citate, cele trei instituţii menţionate precizează în document că „(1) îşi exprimă, în mod ferm, angajamentul sistemului judiciar român de continuare şi intensificare a eforturilor de luptă împotriva corupţiei, prin toate mijloacele legale. (2) Aderă la valorile fundamentale, principiile şi mecanismul de monitorizare al strategiei naţionale anticorupţie 2016-2020”.

Cel de-al treilea punct al declaraţiei prevede faptul că procurorii şi judecătorii, inclusiv membrii CSM, îşi asumă îndeplinirea măsurilor ce ţin de competenţa autorităţii judecătoreşti.

Documentul mai prevede şi „participarea la îndeplinirea condiţionalităţilor stabilite prin mecanismul de monitorizare al Strategiei Naţionale 2016-2020”.

Actul este semnat de Mariana Ghena, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), şi Augustin Lazăr, procurorul-şef al Parchetului General.

UNJR condamnă ferm parteneriatul semnat de şefii ÎCCJ, CSM şi al Parchetului General

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR,condusă de judecătoarea Dana Gîrbovan de la Curtea de Apel Cluj, solicită Consiliului Superior al Magistraturii şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) să revoce declaraţia asumată în comun cu Parchetul General cu privire la aderarea la Strategia Naţionale Anticorupţie (SNA) 2016 – 2020.

Într-un comunicat remis miercuri, 23 august, UNJR solicită CSM şi ÎCCJ „denunţarea de îndată” a declaraţiei comune făcute cu Parchetului General, în luna iulie, şi punerea în discuţie separat a unei eventuale declaraţii care să fie conformă competenţelor ce revin fiecăreia dintre cele trei autorităţi.

„În ceea ce priveşte Consiliul Superior al Magistraturii şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceste instituţii trebuie să clarifice în faţa opiniei publice, neechivoc şi definitiv, că judecătorii sunt singurii care înfăptuiesc justiţia, iar competenţele judecătorilor nu sunt comune cu cele ale procurorilor. Pe de altă parte, Parchetul General poate semna un angajament separat, împreună cu direcţiile pe care le are în subordine — DNA şi DIICOT, prin care să îşi asume implementarea propriilor obiective şi angajamente, inclusiv în ceea ce priveşte lupta anticorupţie”, mai spune UNJR.

În opinia UNJR, semnarea unui „angajament comun” judecători — procurori a condus „la amestecarea în ochii opiniei publice” a celor două funcţii, cea de acuzare, pe de o parte, şi cea de judecată, pe de altă parte, cu consecinţe directe asupra aparenţei de independenţă a justiţiei.

UNJR consideră că afirmaţia CSM, din comunicatul din data de 21 august, că agrearea de către CSM şi ÎCCJ a semnării unei astfel de declaraţii comune cu Parchetul General s-a făcut în faţa ministrului Justiţiei din 2016 conduce la ideea că judecătorii s-ar afla sub autoritatea ministrului Justiţiei, ceea ce este contrar statutului constituţional al acestora.

„UNJR se alătură Asociaţiei Magistraţilor din România şi condamnă modul în care, fără consultarea judecătorilor, Consiliul Superior al Magistraturii îşi exprimă în mod ferm, alături de Parchetul General, angajamentul sistemului judiciar român de continuare şi intensificare a eforturilor de luptă împotriva corupţiei prin toate mijloacele legale. Semnarea de către CSM şi ÎCCJ a unui angajament de ‘luptă’ în comun cu reprezentanţii Ministerului Public dă o lovitură grea independenţei justiţiei, prin afectarea aparenţei de imparţialitate a judecătorilor chemaţi să judece inclusiv dosare de corupţie. În urma acestei declaraţii comune, orice persoană acuzată de corupţie de către procurori îşi poate pierde încrederea că îi sunt asigurate garanţiile unui proces echitabil, câtă vreme CSM — ‘garantul independenţei justiţiei’ — şi ÎCCJ — care înfăptuieşte justiţia — sunt angajate într-o luptă de aceeaşi parte cu acuzarea”, declară UNJR.

UNJR reaminteşte membrilor CSM că, potrivit legii, răspund în faţa judecătorilor şi procurorilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului şi, de aceea, când vorbesc sau angajează instituţia în numele întregului sistem judiciar, trebuie să o facă după consultarea cu cei care i-au ales şi în limitele mandatului pe care l-au primit şi pe care legea îl permite.

De asemenea, UNJR susţine că această declaraţie semnată de către CSM vine în contradicţie cu poziţia majorităţii instanţelor judecătoreşti care, în proporţie de 80%, prin votul dat în Adunările Generale din octombrie 2016, şi-au asumat „Memorandumul privind Justiţia”, prin care au solicitat respectarea independenţei sistemului judiciar.

Avocatul Radu Chiriţă: Eu, CSM-ul meu, de la paţuşopt, luptă şi dă-i, şi dă-i şi luptă…

Conf. univ. dr. Radu Chiriţă este unul dintre cei mai reputaţi specialişti de drept constituţional şi drepturile omului din România. Acesta a postat pe blogul său o opinie dură la adresa parteneriatului semnat de şefii ÎCCJ, CSM şi al Parchetului General.

”Acum câteva zile, CSM-ul şi ICCJ-ul au ajuns la concluzia că dacă oricum toată lumea e la mare, e momentul perfect să o comită. Prin preşedinţii celor două extrem de onorate instituţii, acestea au semnat o declaraţie comună prin care îşi exprimă dorinţa de “a intensifica lupta anticorupţie”, urmând să participe la acest efort cu “fermitate”. Găsiţi pe net comunicatul, mi-e ruşine să pun un link la aşa ceva. Judecătorii de bun simţ au reacţionat la mizeria asta, care îi face din garanţii drepturilor noastre fundamentale în nişte ninja ce luptă împreună cu zorro din DNA, DGA, SRI, SIPI, DIPI, SIPA şi alte acronime ale luptei anticorupţie. Ca de obicei, UNBR tace asurzitor, preferând băile de nămol de la Techirghiol şi dovedind odată în plus că şi-a ratat orice menire socială. Atunci când o societate civilă, care se opune oricăror abuzuri ale puterii, este formată din câteva zeci de judecători normali la cap, în timp ce corpul avocaţilor se uită în altă parte, este semnul că am părăsit demult buza prăpastiei.

Găsiţi pe net poziţiile mai sus menţionate şi care cuprind cam tot ce aş fi spus şi eu într-un registru serios şi academic. Pe lângă ce au scris asociaţiile de judecători sau judecători individuali, mai am câteva întrebări. Probabil retorice, dar poate CSM-ul ne răspunde şi la ele. Judecătorilor le-o răspuns că semnarea declaraţiei le-a fost cerută de Ministrul Justiţiei (ăla ceva mai vechi) şi ei s-or executat, că aşa e frumos. Ca să nu o mai lungesc, iată întrebările punctuale către CSM şi ICCJ:

1. În lupta asta la care vor să participe şi ei, cine sunt generalii, cine sunt coloneii şi cine sunt sergenţii? Dacă tot mergem la război, tre’ să fim organizaţi şi ar fi bine să ştim cine sunt ofiţerii care ne conduc la răzbel.
2. Când declanşăm alte fronturi de luptă “fermă” şi “intensă”? De exemplu, lupta împotriva motivării hotărârilor la luni de zile de la pronunţare în cadrul ICCJ. Sau, de exemplu, lupta pentru punerea în aplicare a tuturor părţilor codului de procedură civilă adoptat acum 7 ani. Sau, de exemplu, lupta pentru informatizarea dosarelor, a comunicărilor etc. că suntem în secolul 21, iar ieri un grefier de la CAB îmi spunea că nu are temei legal să îmi trimită o adresă pe mail. Sau, sau, sau, sau. Sau, ca sa termin, LUPTA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE PERSOANELOR. Pe asta când o pornim?
3. Când vom ajunge să avem o jurisprudenţă mai apropiată de cea din Belgia decât de cea din Rusia?
4. Când o să ne pese şi de altceva decât de salvarea carierei unor persoane şi o să realizăm că din sistemul judiciar fac parte şi o mulţime de incompetenţi notorii? Înţeleg că luptăm împotriva celor care sunt corupţi, e frumos. Împotriva incompetenţilor şi nesimţiţilor, când ne apucăm de lupta?
5. Când dracu’ o să ajungem să avem un sistem judiciar care să fie chiar independent?
6. Am ajuns să regret CSM-ul lui Lupaşcu şi ICCJ-ul lui Popa. Trist, foarte trist”, scrie avocatul Radu Chiriţă.

Reacţia dură a judecătoarei Gabriela Baltag

Un alt critic al declaraţiei comune este judecătoarea Gabriela Baltag, care este de părere că “judecătorii nu au voie să se aşeze, în numele adevărului pe care-l înfăptuiesc, la o masă cu procurorii”.Ea spune că documentul reprezintă o alterare a ideii de dreptate.

”Nu este posibil sa vorbim despre o justiţie puternica, adevărată dacă judecătorii vor continua să adere „…la valorile fundamentale, principiile si mecanismul de monitorizare a Strategiei naţionale anticorupţie 2016 -2020…” semnând scrisori sau alte pacte la o masă cu reprezentantul acuzării, în absenţa apărării.

Am sperat şi, probabil asemeni mie, majoritatea celor care sunt devotaţi unui act de justiţie real că nu vom mai retrăi experienţa nefericită a „parteneriatelor” de trista amintire.

Lupta împotriva corupţiei, obiectiv nobil şi necontestabil, asumat de întreaga societate, fără a fi însă mai importantă decât toate celelalte deziderate date spre dezlegare justiţiei, nu poate sta la temelia nesocotirii principiilor.

Judecătorii nu au voie să se aşeze, în numele adevărului pe care-l înfăptuiesc, la o masă unde stă aşezat procurorul, prezenţa avocatului fiind ignorată cu desăvârşire.

Nici măcar regimurile totalitare, pe cale de dispariţie, într-o societate în plină reformă, nu mai iau în calcul astfel de variante. Am crezut că a trecut vremea declaraţiilor fără substanţă care nu aduc nicio valoare idealurilor!

De la momentul publicării „Declaraţiei comune”, încerc să-i înţeleg rostul dar mai ales să-mi explic care este motivul pentru care, în plină vacanţă judecătorească, a fost nevoie de o confirmare întârziată a unor ţinte asumate, oricum, printr-un act normativ. Pare că declaraţia elaborată fără cunoştinţa tuturor se doreşte a prinde conturul unei legi, în condiţiile în care nu se întâmplă ca această procedură să fie utilizată în toate situaţiile când avem de urmărit împlinirea unor obiective la fel de importante.

Am încă nădejdea că această declaraţie nu încearcă să reprezinte temelii care să consolideze poziţiile unora faţă de acţiunile legitime ce se derulează de câteva săptămâni având aceeaşi finalitate – aflarea adevărului”, se arată în declaraţia obţinută de luju.ro.