Victor Ponta încearcă în aceste zile rămase până la Congresul PSD să îşi promoveze proiectul care vizează reformarea partidului. Ideile pe care le aduce la cunoştinţa membrilor de partid nu sunt rele, dar în situaţia actuală par utopice. Spun asta în condiţiile în care PSD se tot chinuieşte, cel puţin la nivel declarativ, să se tot reformeze de prin 2005 încoace. Şi în afară de faptul că oricine vorbeşte după cum îl taie capul în partid ori în afara lui, mare lucru nu s-a făcut. În prima linie au rămas cam aceleaşi feţe ponosite şi controversate.
Făcând un exerciţiu de imaginaţie, dacă aş fi membru al acestui partid, chiar nu aş şti cu cine să votez pe 20 februarie. Poate aş merge pe principiul „răul cel mai mic”, aşa cum cineva din prima linie a social-democraţilor din Bistriţa îmi spunea că face. Sunt patru candidaţi – deocamdată – mari şi laţi, cu notorietate în PSD. Dar care dintre ei ar fi alegerea potrivită? Greu de răspuns…
Geoană, tocmai poartă pe umeri povara unei înfrângeri dureroase, iar imaginea lui publică a avut mult de suferit. În plus, pare un tip uşor manevrabil şi fără nicio putere de a lua singur deciziile cele mai bune. Dovadă şi vizita la Vântu, în ajunul dezbaterii finale cu doar trei zile înainte de al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor. Cum l-a scăpat din ochi staff-ul de campanie, cum a călcat în străchini. Cireaşa de pe tort este „purtătorul său de cuvânt” şi susţinător înfocat, Vanghelie – Goagăl, care numai bine nu îi face cu declaraţiile sale. Cum să ai încredere într-un lider de partid, care are pe lângă el asemenea personaje?
Năstase, bun orator, bun politician, dar e niţel pătat. Pe drept sau ba, asta rămâne de văzut. Dar să nu uităm că fum fără foc nu iese. Până i se clarifică definitiv situaţia, cea mai bună soluţie ar fi să stea deoparte, nu în capul partidului. Dosarul dăunează la C.V! În plus, a avut tendinţe dictatoriale cât a fost şef la PSD şi asta nu se uită şi nici nu cred că un asemenea nărav se pierde pre uşor. Ca în povestea cu lupul.
Mitrea e bătăios! Băiat bun în felul lui, dar şi el a fost în gaşca lui Năstase. Şi el are oareşceva dosare cu cântec plus încrengăturile de la Năstase. Că acum spune pe nume unor rateuri date de conducerea PSD, e o altă poveste. Dar nu poţi arăta cu degetul pe alţii când tu nu ai fost în regulă la un moment dat.
În ceea ce îl priveşte pe Diaconescu, mda… diplomat, se vede. Nici nu atacă, nici nu se aliază cu X sau Y. Nu e prăfuit, dar nici nu străluceşte. E ca apa sfinţită. Oricum nu cred foarte tare că ar putea duce partidul în sus.
Ar mai fi foarte multe de spus vizavi de cei patru, dar mă limite acum la atât. În viitorul apropiat nu văd cum s-ar putea reforma PSD cu personaje care rămân în linia întâi, chiar dacă nu merită şi, mai mult, dăunează partidului. Sunt foarte convinsă că în partidul ăsta sunt foarte mulţi oameni de valoare, dar stau prea în umbră şi nu sunt lăsaţi în faţă de unii care au interese mai mult decât personale. În concluzie, nu este suficient să schimbi doar „componenţa” unei echipe de conducere, în care de fapt se regăsesc aceleaşi nume, dar cu alte funcţii. E degeaba!
Făcând un exerciţiu de imaginaţie, dacă aş fi membru al acestui partid, chiar nu aş şti cu cine să votez pe 20 februarie. Poate aş merge pe principiul „răul cel mai mic”, aşa cum cineva din prima linie a social-democraţilor din Bistriţa îmi spunea că face. Sunt patru candidaţi – deocamdată – mari şi laţi, cu notorietate în PSD. Dar care dintre ei ar fi alegerea potrivită? Greu de răspuns…
Geoană, tocmai poartă pe umeri povara unei înfrângeri dureroase, iar imaginea lui publică a avut mult de suferit. În plus, pare un tip uşor manevrabil şi fără nicio putere de a lua singur deciziile cele mai bune. Dovadă şi vizita la Vântu, în ajunul dezbaterii finale cu doar trei zile înainte de al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor. Cum l-a scăpat din ochi staff-ul de campanie, cum a călcat în străchini. Cireaşa de pe tort este „purtătorul său de cuvânt” şi susţinător înfocat, Vanghelie – Goagăl, care numai bine nu îi face cu declaraţiile sale. Cum să ai încredere într-un lider de partid, care are pe lângă el asemenea personaje?
Năstase, bun orator, bun politician, dar e niţel pătat. Pe drept sau ba, asta rămâne de văzut. Dar să nu uităm că fum fără foc nu iese. Până i se clarifică definitiv situaţia, cea mai bună soluţie ar fi să stea deoparte, nu în capul partidului. Dosarul dăunează la C.V! În plus, a avut tendinţe dictatoriale cât a fost şef la PSD şi asta nu se uită şi nici nu cred că un asemenea nărav se pierde pre uşor. Ca în povestea cu lupul.
Mitrea e bătăios! Băiat bun în felul lui, dar şi el a fost în gaşca lui Năstase. Şi el are oareşceva dosare cu cântec plus încrengăturile de la Năstase. Că acum spune pe nume unor rateuri date de conducerea PSD, e o altă poveste. Dar nu poţi arăta cu degetul pe alţii când tu nu ai fost în regulă la un moment dat.
În ceea ce îl priveşte pe Diaconescu, mda… diplomat, se vede. Nici nu atacă, nici nu se aliază cu X sau Y. Nu e prăfuit, dar nici nu străluceşte. E ca apa sfinţită. Oricum nu cred foarte tare că ar putea duce partidul în sus.
Ar mai fi foarte multe de spus vizavi de cei patru, dar mă limite acum la atât. În viitorul apropiat nu văd cum s-ar putea reforma PSD cu personaje care rămân în linia întâi, chiar dacă nu merită şi, mai mult, dăunează partidului. Sunt foarte convinsă că în partidul ăsta sunt foarte mulţi oameni de valoare, dar stau prea în umbră şi nu sunt lăsaţi în faţă de unii care au interese mai mult decât personale. În concluzie, nu este suficient să schimbi doar „componenţa” unei echipe de conducere, în care de fapt se regăsesc aceleaşi nume, dar cu alte funcţii. E degeaba!
Liana Mureşan
