Reportaj din Austria: Poliția păzește castelul prințului care l-a ucis pe Arthur, le este frică de românii înfuriați „Nu vrem să se întâmple atacuri în castel”

Libertatea a ajuns în sud-estul Austriei, la castelul mediaval al familiei Lichtenshtein din Riegersburg, unde își are reședința prințul ucigaș de urși. Oamenii orașului sunt îngrijorați că întâmplarea sângeroasă va afecta turismul pe care se bazează economia Riegersburgului.

Cazul ursului Arthur a trimis o undă de şoc până la Riegersburg, localitatea cu 4.500 de oameni, cât un sat mai răsărit de-al nostru, situată nu departe de granița triplă Austria – Slovenia – Ungaria.

Castelul medieval din Riegersburg Aici, prinţul vânător, care face parte din familia regală din Liechtenstein, deţine un castel medieval. Cățărat la câteva sute de metri altitudine, pe un fost con vulcanic, castelul se zărește din depărtare. O maşină a poliţiei păzeşte constant intrarea în fortăreaţa construită în secolul XII.

Localnicii sunt, la rândul lor, speriați de valul de publicitate negativă abătut asupra localității după partida de vânătoare din România a prințului și se tem că turiștii îi vor ocoli în această vară. Polițiștii de la castelul Riegersburg Filmatul şi fotografiatul în interiorul castelului sunt permise. Dar la scurt timp după ce echipa Libertatea a intrat în castel, a fost interpelată şi legitimată de doi poliţişti.

„Situaţia e foarte tensionată la noi, probabil ştiţi despre cazul cu ursul din România. Le-am ucis ursul şi s-au supărat foarte tare. Nu vrem să se întâmple atacuri în castel sau să apară pe internet lucruri urâte despre Riegersburg. Lumea se teme, am fost chemaţi de un angajat al castelului”, a explicat unul dintre agenţi.

„O aroganţă a oamenilor cu bani”

Prinţul Josef-Emanuel von und zu Liechtenstein locuieşte în Riegersburg, într-o casă din apropierea castelului. Într-un interviu din ziarul Kronen Zeitung, prinţul susţine că a primit ameninţări cu moartea, în urma dezvăluirilor din presa românească şi se declară îngrijorat pentru el şi familia lui. De ce a mers la vânătoare în România? 

„Să dobori în scop defensiv un prădător de talie mare e o provocare. Când discutăm despre relaţia om – animale sălbatice nu există alb şi negru, ci mult gri.”

Prinţul Josef-Emanuel von und zu Liechtenstein: Aruncată la 60 km de Graz, Riegersburg contează pe veniturile din turism. Castelul reprezintă doar o parte dintre atracţiile zonei. „Oamenii au început să vină aici pentru privelişte, gastronomie, vinuri, brânzeturi. E păcat că se răsfrânge acest caz asupra noastră. Eu, unul, sunt vegetarian, detest vânătoarea şi vânătorii. Nu ştiam că poţi plăti să omori animale. E o aroganţă a oamenilor cu bani, ne arată că-şi permit mai multe decât oamenii obişnuiţi”, le spune reporterilor Libertatea patronul unui restaurant din Riegersburg.

„Furtuna de rahat” abătută asupra localității

Multe dintre reşedinţele din localitate funcţionează ca pensiuni. Pe străzile pustii trec din când în când turişti în plimbare, unii, cu beţe de schi în mână, folosite pentru plimbările lungi. Singurul local deschis vinde doar îngheţată artizanală. Postul de poliţie e amplasat pe una dintre străduţele Riegersburgului, chiar în umbra castelului.

Primarul Manfred Reisenhofer afirmă, potrivit publicaţiei citate, că e revoltat de asocierea localităţii cu uciderea urşilor. 

„Am fi vrut să se vorbească despre noi altfel, să ieşim în evidenţă cu lucrurile bune pe care le avem de oferit”, a spus edilul. „În pandemie, am pierdut peste 800.000 de euro. Avem probleme mari de rezolvat, nu ne mai trebuia încă una”. Riegersburg „Kronen Zeitung” vorbeşte despre „o furtună de rahat” care s-a abătut asupra Riegersburgului, după ce presa din România a publicat detalii despre vânătoarea prinţului într-un sat din Covasna.

Peste noapte, localnicii din idilicul burg au devenit ţinta mişcătoare a recenziilor şi comentariilor furioase postate de români pe internet. Pe lângă poliţiştii în stare de alertă, afaceriştii locali au şi ei temerile lor, că turiştii vor ocoli pe viitor Riegersburg, din cauza faimei sumbre recent dobândite. Explicaţiile date de prinţ în presa austriacă nu i-au liniştit pe oamenii nimeriţi în bătaia uraganului online şi nu i-au mulţumit pe jurnalişti, care scriu şi despre tradiţia sângeroasă a vânătorii de trofee în familia domnitoare din Liechtenstein.

Vultur dresat, iepuri domestici

Castelul medieval e bine dotat. Un ascensor duce turiştii direct în cetate. Vizita costă 19 euro de persoană. Cei care doresc să vadă şi spectacolul cu un vultur dresat plătesc încă 9 euro. O grădină cu arbori seculari, un bazin cu apă verde, în care înoată peşti roşii, o plantaţie de viţă de vie înconjoară castelul. Pe sub podul de intrare, îşi văd de treabă câţiva iepuri domestici.

Priveliştea e, într-adevăr, spectaculoasă.

Aerul e atât de clar încât, pe moment, ai impresia că poţi vedea departe, pe alt continent, în altă lume. Strigătele copiilor de la locul de joacă amenajat lângă castel te readuc în lumea noastră. Scene de luptă pictate pe cartoane în parcul de distracţii cu tematică medievală Cavaleri în armură, domniţe şi dragoni din carton pictat, aşezaţi în calea turiştilor, anunţă vizitatorii că au intrat într-un parc de distracţii cu tematică medievală.

Senzaţii tari la tot pasul: centuri de castitate, în original, mai ruginite decât conceptul în sine, ghilotine mici şi lustruite, pe care îşi pun copiii gâturile, un atelier de fierărie, unde poţi să-ţi faci propriul cuţit de bucătărie, contra sumei de 16 euro.

Spectacolul uneltelor de tortură

În interior, igrasia, zidurile cojite şi răceala pereților contribuie la atmosfera de Ev Mediu întunecat. Imagini cu exorcizări, torturi, demoni şi vrăjitoare sunt proiectate pe pereţi, iar în camerele castelului sunt expuse tot felul de unelte care ajutau la torturarea de oameni. În castel sunt expuse unelte de tortură, aici un rug, pe stiva de lemne, dincolo, o roată de zdrobit oasele, mai încolo o spânzurătoare şi scheletul veritabil al unui om care a trăit cu secole în urmă şi a murit în chinuri, după cum probează sternul şi coastele dispuse ca petalele de crizantemă. Scheletul veritabil al unui om care a trăit cu secole în urmă şi a murit în chinuri.

Din sală cu orori în altă sală cu orori, pe fundal sonor cu urlete fantomatice, încolţeşte ipoteza consolatoare că împuşcatul e o metodă aproape umană de a ucide o vietate. Că ai ucis-o de plăcere, nu pentru a-i salva sufletul, e altă discuţie, altă istorie, scrisă cu litere mici, la subsolul paginilor din piei bine tăbăcite.

„Prinţul e foarte îndrăgit de localnici”

Unul dintre jurnaliştii care a scris despre cazul Arthur, Christa Blumel-Schmidt, de la Kronen Zeitung, spune pentru Libertatea că prinţul din Liechtenstein este „foarte îndrăgit de localnicii din Riegersburg”.

„Oamenii îl plac. E simpatizat. Nu ştiau că e şi vânător. Acum au aflat. Totuşi, reacţia românilor li s-a părut exagerată. Ei nu sunt de acord cu uciderea urşilor, dar nu sunt de acord nici să se ajungă la ameninţări cu moartea şi la invadarea vieţii private”, spune ziarista de la redacţia din Graz.

„Autorităţile din România nu au explicat asta prea bine”

Christa Blumel-Schmidt adaugă că încă are îndoieli cu privire la caz: „informaţia că ursul ucis e chiar Arthur vine dintr-o singură sursă. Avem un document care arată că prinţul a împuşcat un urs mascul de 17 ani. Cei de la Ministerul Mediului din România ne-au spus că încă nu au informaţii noi despre caz. Aşteptăm confirmări sau infirmări după ancheta procurorilor”. Informaţia că ursul ucis e chiar Arthur vine dintr-o singură sursă.

O altă nelămurire exprimată de Christa Blumel-Schmidt se referă la permisul de vânătoare al prinţului. „Nu ştim sigur ce fel de permis avea, ce fel de urs urma să ucidă şi în baza cărei legi. Autorităţile din România nu au explicat asta prea bine”.

Citește și: Europarlamentarul Nicu Ștefănuță a sesizat Comisia Europeană în cazul uciderii ursului Arthur

Sursă: libertatea.ro