Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a stabilit săptămâna trecută, cu referire la fostul președinte al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, că un preşedinte în exerciţiu nu poate beneficia de imunitate absolută, condamnând Republica Moldova pentru protejarea excesivă a lui Voronin, acuzat de calomnie. Este prima dată când CEDO este sesizată pentru a se pronunța privind imunitatea unui președinte în exercițiu. Reclamanții au fost liderul Partidului Național Liberal (PNL), Vitalia Pavlicenco și fostul primar al Chișinăului, Serafim Urecheanu.
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a fost sesizată de lideri ai opoziției de la Chișinău, care l-au acuzat de calomnie, în intervalul 2004 – 2007, pe președintele de la acea vreme, comunistul Vladimir Voronin. În petiția adresată Curții se arăta că, în timpul unei emisiuni televizate, Voronin l-a acuzat pe unul dintre liderii opoziției, Vitalia Pavlicenco, că era membru KGB, iar pe altul – fostul primar al Chișinăului, Serafim Urecheanu – că a creat un sistem mafiot. Instanțele din Republica Moldova au stabilit că Voronin beneficia de imunitate prezidențială, însă instanța de la Strasbourg a apreciat că justiția din Republica Moldova nu a menținut un „echilibru corect” între necesitatea protejării libertății de exprimare a președintelui și „interesul reclamanților de a obține un răspuns motivat la sesizări”.
Magistrații europeni au decis achitarea a peste 3.600 de euro cu titlu de prejudiciu moral pentru Vitalia Pavlicenco, liderul Partidului Național Liberal și 5.289 euro cu titlu de costuri și cheltuieli, în timp ce reclamanta a solicitat despăgubiri morale de 5.000 de euro. În hotărârea CEDO nu este menționat ce despăgubiri va primi Serafim Urechean.
Imunitate beton
Fostul președinte al țării, Vladimir Voronin a afirmat, într-o emisiune televizată, că Vitalia Pavlicenco, liderul Partidului Național Liberal a fost membru al Partidului Comunist şi al KGB-ului în perioada sovietică. El a mai spus, cu referire la Serafim Urechean, fostul primar al Chișinăului, că „a creat în capitală o corupţie puternică şi un sistem mafiot”. Ca urmare, cei doi au înaintat în instanță o cerere de defăimare.
Acţiunea de defăimare împotriva lui Voronin a fost însă scoasă de pe rol prin hotărârea Judecătoriei Centru din 11 ianuarie 2005, menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 3 februarie 2005. Instanţele au decis că Voronin avea imunitate şi nu putea fi responsabil de opiniile exprimate în exercitarea mandatului de preşedinte.
Cu reclamația la CEDO
Drept urmare, reclamanții s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, în noiembrie 2004, arătând că nu au avut acces la un tribunal. „Curtea a notat că prevederile constituționale privind imunitatea Președintelui nu definesc limitele imunității împotriva acțiunilor de defăimare. Curtea a considerat că este imperativ pentru instanțele naționale, care judecă cauzele respective să stabilească dacă declarațiile contestate sunt făcute în exercițiul mandatului. Totuși în speță, instanțele naționale au decis să nu răspundă argumentelor reclamanților, și nici să abordeze chestiunea dacă opiniile exprimate au fost făcute în exercițiul mandatului”, se menționează într-un comunicat emis de „Juriștii pentru Drepturile Omului”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, cu patru voturi la trei, că a avut loc violarea dreptului la un proces echitabil, notând că nu a fost disputat de către părți că a avut loc limitarea accesului la un tribunal, în urma refuzului instanțelor judecătorești de a examina fondul pretențiilor din acțiunile sale de defăimare.
De asemenea, Curtea a notat că potrivit Constituției, președintele Republicii Moldova se bucură de imunitate. „Totuși, în ceea ce privește opiniile exprimate, imunitatea nu este absolută, ea se extinde doar în privința opiniilor exprimate în exercițiul mandatului. Neexaminarea procedurilor de defăimare împotriva președintelui constituie o excepție de la regula generală a responsabilității pentru defăimare, o excepție ce se limitează la conduita acestuia în exercițiul mandatului”, se arată în hotărârea CEDO.
Curtea a concluzionat că maniera în care a fost aplicată imunitatea în speță, constituie o restricționare disproporționată a accesului reclamanților la un tribunal.
CEDO a stabilit în cele din urmă că Justiția din Republica Moldova nu a menținut un “echilibru corect” între necesitatea protejării libertății de exprimare a președintelui și “interesul reclamanților de a obține un răspuns motivat la sesizări”. De asemenea, potrivit judecătorilor de la Strasbourg, Justiția din Republica Moldova ar fi trebuit să analizeze dacă președintele a făcut “afirmații calomnioase”.
Pentru toate acestea, CEDO a constatat încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil: “Pentru motivele de mai sus, Curtea concluzionează că maniera în care a fost aplicată regula imunității în prezenta speță a constituit o restricție disproporționată asupra dreptului de acces la o instanță al reclamanților. Prin urmare, a existat o încălcare a Art. 6 paragraful (1)”.
Articolul 81 din Constituția Republicii Moldova prevede:
“(1) Calitatea de Președinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții retribuite.
(2) Președintele Republicii Moldova se bucura de imunitate. El nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.
(3) Parlamentul poate hotărî punerea sub acuzare a Președintelui Republicii Moldova, cu votul a cel puțin două treimi din numărul deputaților aleși, în cazul în care săvârșește o infracțiune. Competența de judecată aparține Curții Supreme de Justiție, în condițiile legii. Președintele este demis de drept la data rămânerii definitive a sentinței de condamnare”.
