Când scriu aceste rânduri, Republica Moldova se găsește aproape într-o situație limită. Vecina noastră de la Răsărit, se află într-un moment de răscruce. De multă vreme, nu are un Guvern, unui fost prim-ministru Vlad Filat i s-a prelungit mandatul de arestare, imputându-i-se că a delapidat resurse bancare, iar la ultima ședință a Parlamentului ce urma să se pronunțe asupra cabinetului Sturza, nu s-au prezentat nici jumătate din parlamentari, așa că tentativa președintelui Timofti de a se constitui un Guvern Tehnocrat, ca la noi, a dat greș.
Nu se știe că dacă până la sfârșitul lunii ianuarie, anul curent, data limită, se va găsi o persoană care să obțină votul a minim 51 de deputați-majoritatea parlamentarilor care să aprobe formarea unui nou Guvern, se va putea realiza. „Oarba dezunire” este mai prezentă decât oricând la vecinii noștri de peste Prut.
Trei sau patru partide se declară proeuropene dar cu o sinceritate discutabilă, doar unul dintre ele a votat împotriva Guvernului din care făcea parte, împingând țara într-o criză care se prelungește inadmisibil de mult. Partidul Socialist, precum și Partidul Comuniștilor, aflate în opoziție ar dori alegeri anticipate care ar instala la Chișinău un Guvern de stânga, în cazul în care actuala criză s-ar prelungi. Atunci Rusia ar ridica sancțiunile economice, Federația ar redeveni principalul partener al Republicii Moldova, iar planurile de apropiere și apoi de integrare în UE ar eșua definitiv. „Maica Rusia” ar deveni salvarea Moldovenilor, cum au fost „ajutați” aceștia în 1812, 1940 și 1944. Din păcate, istoria se repetă pentru etnicii noștii de peste Prut, dar într-o manieră cu adevărat surprinzătoare și insuportabilă. Aceștia ar face parte din fostul spațiu sovietic, care i-au deportat, ucis și, în deosebi, i-au deznaționalizat pentru a renunța la identitatea etnică.
Din păcate, și acei care se consideră români sau moldoveni nu ne iubesc prea mult, deși România de la proclamarea independenței, i-a sprijinit pe basarabeni atât prin ajutoare economice, prin sprijin constant în direcția apropierii de UE, le-am școlarizat mii de elevi și studenți, majoritatea în mod gratuit.
Personal, am relații foarte bune cu un fost student în Drept al Facultății de Științe Juridice al UBB, actualmente cadru universitar, colaborând pe plan științific vreo 20 de ani, anume cu domnul Sergiu Golub. Nici noi românii nu îi iubim prea mult pe moldoveni, dar nu din cauza accentului în vorbire și a faptului că nu sărbătoresc Crăciunul și Boboteaza la aceeași dată ca întreaga lume civilizată, ci fiindcă părinții actualii generații au fost educați în sprijinul unei dușmănii față de „fasciștii români” din perioada interbelică. Cei care dintre basarabeni au cerut cetățenia română, au făcut-o mai mult din dorința de a primi pașapoarte românești, care să le permită să călătorească fără viză în Vestul Europei. Mulți dintre basarabeni lucrează în Rusia, unde și în timpul Uniunii Sovietice, nivelul de trai era mai ridicat decât la Chișinău. Astfel se continuă procesul de rusificare, iar moldovenii chiar dacă unii doresc integrarea în UE nu doresc să aparțină României. Diferența de nivel de trai este în favoarea țării noastre, dar nu se poate compara cu decalajul dintre RFG și RDG cum s-a întâmplat în momentul unificării Germaniei. Desigur ar fi bine să avem un nivel de trai mai ridicat deoarece în această situație am fi mai apropiați românii dintr-o parte și alta a Prutului. Nu se poate însă contesta că există un specific moldovenesc, chiar dacă nu avem o limbă moldovenească și avem o limbă comună, cea română. Numai așa se explică faptul că cel mai mare prozator, poate chiar scriitor moldovean, mă refer la Ion Druță, locuiește la Moscova și nu în Moldova. Din păcate, nu toți intelectualii moldoveni au aceleași sentimente românești cum a avut regretatul poet Grigore Vieru.
Recent, academicianul Ion Aurel Pop a scris în Magazin Istoric și a avut o emisiune excelentă la România Actualități. Acesta m-a convins din nou că este un mare istoric român, poate cel mai mare în momentul de față, având și avantajul că este relativ tânăr și poate să scrie încă multă vreme. Nu m-a convins însă în ceea ce privește enunțul despre corifeii din 1918. L-a pus pe Blaga înaintea lui Iuliu Maniu, ceea ce este cu adevărat nedrept. (Apropo de Iuliu Maniu, i-am scris lui Daniel Cioloș să nu lase casa lui Iuliu Maniu din Bădăcini să se prăbușească, dar nu mi-a răspuns. Acum, mă adresez și vicepremierului Vasile Dîncu să facă ceva în această direcție, deoarece această operație de reabilitare a unui monument istoric nu este una de interes regional ci constituie o cauză națională. O activitate de o așa mare anvergură nu se poate înfăptui numai prin donații, trebuind să fie implicat și bugetul statului, precum și fondurile europene. Maniu a fost și un mare european, un democrat desăvârșit și cel mai corect om politic din România Interbelică. S-a prezentat în fața istoriei ca un hotărât luptător împotriva dictaturilor de orice fel: Carol II, Antonescu și Gheorghe Gheorghiu Dej )
Nu trebuie să uităm că Republica Moldova prezintă o corupție generalizată, comparabilă numai cu cea din Ucraina. Corupția este un cancer ce macină întreaga structură a statului, a falimentat sistemul bancar din Moldova și acum a pierdut aproape toate ajutoarele din partea Uniunii Europene. Ce departe sunt zilele când Moldova era elevul model al UE în asimilarea directivelor și instituțiilor acestui organism internațional. Acum situația este aproape disperată, așa că, într-un fel, este explicabilă o anumită simpatie pentru partidele de stânga.
Palatele Cotroceni și Victoria au avut o politică constant favorabilă față de Republica Moldova. În această privință, între Băsescu și Ponta nu au existat diferențe majore. Ponta a conectat rețeaua de gaze a României cu cea a Republicii Moldova, a promis un împrumut în condiții avantajoase de 150 de milioane de euro, care erau o mană cerească pentru o economie atât de vulnerabilă. Acordul de împrumut s-a blocat în urma restituirii proiectului de lege la Parlament de către președintele Iohannis. (Apropo de Băsescu, nu s-a ținut de cuvânt atunci când a promis că va solicita și cetățenia moldovenească)
Indiferent de ce se va întâmpla la Chișinău în viitor, chiar dacă se va orienta spre Euro-Asia, România trebuie să mențină relații economice și politice bune cu Republica Moldova. Unirea României cu Moldova nu este un proiect realist pentru actuala generație, o parte a teritoriului fostei Basarabia se găsește în Ucraina, iar opinia publică internațională va reacționa negativ dacă va formula revendicări teritoriale față de Ucraina, comparând-o cu Rusia Imperialistă. Istoria, oricât ar fi de nedreaptă, creează niște premise peste care nu se poate trece. Să ne amintim ce greu s-a recunoscut unirea Basarabiei cu România după 1918 inclusiv de SUA. Îl citesc cu mult interes pe academicianul Dan Berindei, pe Ioan Aurel Pop și pe alți istorici, inclusiv pe domnul Scurtu, dar nu îl refuz nici pe Lucian Boia, care nu merită ura îndreptată asupra lui de mulți istorici. Pornind de la o ideea enunțată de acesta din urmă, este posibil ca până la sfârșitul secolului să se formeze o națiune moldovenească de limbă română. Nemții și austriecii au constituit două state cu limbă germană dar acest lucru nu îi împiedică să se înțeleagă foarte bine. De aceea, indiferent ce se va întâmpla în Republica Moldova, în viitorul apropiat, să nu construim obstacole între cele două state. Așa fiind mi se pare inadmisibil să nu găsești o gazetă moldovenească în chioșcurile din țara noastră, sau să nu se transmită o emisiune a televiziunii de stat din Moldova.
Poate totuși vom avea și o veste bună de dincolo de Prut și se va forma un Guvern pro-european până la finele lunii ianuarie. În acest context, îngrijorările pe care le exprim sunt exagerate. Doamne dă să fie așa!
09 Ianuarie 2016
Adrian Man
