S-a sfințit Monumentul Eroilor din comuna Feleacu

Monumentul Eroilor din comuna Feleacu, dedicat celor ce și-au pierdut viața în cele două războaie mondiale, a fost sfințit duminică de Mitropolitul Clujului, IPS Andrei Andreicuț.

La ceremonie au participat oficialitățile locale și localnici care au depus coroane de flori în memoria eroilor.

Primarul Gabriel Costea a declarat că monumentul a fost ridicat într-un loc cu multă încărcătura istorică pentru felecani, cunoscut sub denumirea ”La Troița”, aflat in Dealul Feleacului, lângă DN 1.

Prof. dr. Simon Simion, a fost cel care a venit cu inițiativa realizării unui asfel de monument, iar finantarea a fost obținută de către Primaria Feleacu de la Guvernul României printr-un program dedicat Centenarului.

Amenajarea spațiului din jurul monumentului s-a realizat cu sprijinul Primăriei Feleacu în colaborare cu Asociația “ Composesorat Feleacu”, Asociația “Initiativa Feleacu”, Consiliul Local Feleacu.

Povestea „Crucii Mântuirii” din Dealul Feleacului, vandalizată de horthyşti şi „lichidată” de comunişti în 1958!

Fostul monument de pe Feleac are o istorie fabuloasă care se îngemănează cu istoria tumultuoasă a acestei aşezări aflată – călăuzitor – deasupra Clujului. Ridicat prin strădania Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor din România şi a Alexandrinei Cantacuzino – exact pe graniţa de după cedarea Ardealului în 1940 – crucea se dorea un mesaj de încurajare pentru românii rămaşi în Ardealul de Nord că nu erau abandonaţi de „regăţeni”. A fost vandalizată, după 23 August 1944, de către hortyştii aflaţi în retragere, dar lovitura de graţie i-au dat-o comuniştii în 1958. Acum o mână de patrioţi încearcă din răsputeri să facă demersurile ca să o reconstruiască.

„Slabele” femei au dat o lecţie de hotărâre şi demnitate!

Cel care a luat frâiele proiectului de reconstrucţie a „Crucii Mântuirii” sub denumirea de „Monumentul Demnităţii Naţionale din Dealul Feleacului”  – fiindcă de demnitate naţională e vorba aici! – este un cetăţean de renume al comunei Feleacu şi, totodată, al Clujului, prof. univ. dr. Simion Simon. Dialogul nostru începe în cabinetul său din cadrul Facultăţii de Fizică a Universităţii „Babeş-Bolyai” unde acesta mă aşteaptă cu un mănunchi serios de fotografii şi documente. „Cunoşteam acest monument din copilărie, când împreună cu alţi copii ne jucam în jurul impunătorului soclu pe care se afla o Troiţă. De fapt aşa a fost şi aşa este şi acum cunoscut locul, “La Troită”. Ştiam că într-o noapte din toamna anului 1958 (mi-a spus a doua zi mama) miliţienii au luat Troiţa şi au demolat soclul. În acea noapte au mai dispărut şi alte troiţe şi cruci de pe lângă drumul naţional. Documentele respective le-am procurat  cu ajutorul istoricului Ioan Drăgan, directorul Arhivelor Naţionale ale României, şi le scoatem pe tapet şi în contextul în care anul acesta sărbătorim 650 de ani de la atestarea documentară a Feleacului”, explică profesorul. Începe apoi  istoricul monumentului, palpitant precum o nuvelă, pe care mi-l prezintă cu căldura şi simplitatea caracteristică oamenilor  de acţiune: „Puţină lume ştie că în vremurile de restrişte pentru România, care au urmat după Diktatul de la Viena, într-o societate românească mai degrabă amorţită, după ce în loc de o reacţie bărbătească la abuzurile impuse  prin acel dictat de puterile fasciste ale Germaniei şi Italiei, am avut parte de „zmiorcăieli şi plecăciuni” din partea statului român. Însă, înfruntând toate opreliștile, un mănunchi de femei reunite încă dinaintea Primului Război Mondial în Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor din România, au ridicat un monument ce poate fi numit al Demnităţii Naţionale, în vârful Dealului Feleacului. Se întâmpla în anul 1941. Regele Carol plecase, Antonescu preluase puterea absolută după lichidarea mişcării legionare, iar  în Ardealul de Nord se instalase confortabil regimul fascist al lui Horthy, cu crimele care i-au oripilat pe români şi nu numai. Prin intrarea în război alături de trupele germane la 22 iunie 1941, care aveau nevoie ca de aer de trupele şi resursele naturale ale României, guvernul român renunţa încă o dată la Ardealul de Nord. Dezamăgitor pentru toţi românii, dar mai ales pentru cei rămaşi în Ardealul de Nord”. În acea perioadă liderul femeilor ortodoxe române era doamna Alexandrina Cantacuzino, din neam regesc, luptătoare pentru drepturile femeii şi personalitate recunoscută pe plan internaţional. Aceasta militase inclusiv pentru dreptul de vot al femeii şi a încercat să-şi promoveze idealurile prin desişul de interese politice interbelice din România. În perioada acestor decizii dramatice – arată dl. profesor Simon – aceasta era extrem de activa preşedintă a SNOFR şi a iniţiat şi finalizat demersurile pentru ridicarea unei „Cruci a Mântuirii”, în vârful Dealului Feleacului, unde ajunsese graniţa, din fericire efemeră, dintre România şi Ungaria. Se dorea un mesaj de încurajare pentru românii din Ardealul de Nord, un semn că nu erau abandonaţi de către cei  din Regatul „ciuntit”, un mesaj de hotărâre de a lupta pentru întregirea ţării. „Este impresionant cum în perioada în care „marii bărbaţi ai ţării” au dezamăgit crunt „slabele femei” dădeau o lecţie de demnitate şi hotărâre bărbătească”- subliniază, cu tâlc, dl. profesor.

Sursa foto: Facebook – Grecu Sorin

Citește și: Monumentul Eroilor Felecani