Dacă până în aprilie 1944 cel de-Al Doilea Război Mondial era pentru majoritatea românilor ceva îndepărtat, ziua de 4 a acelei luni a schimbat radical această percepție. Moartea și groaza au năvălit peste orașele României cu o furie apocaliptică, răvășindu-le pentru totdeauna. În 4 aprilie 1944 a început bombardarea masivă și sistematică a țării de către puterile aliate. Supliciul nu a încetat decât odată cu întoarcerea armelor, la 23 august 1944. Impactul asupra populației a fost similar cumva teribilului cutremur care va lovi România 33 de ani mai târziu, la 4 martie 1977.
Dimensiunea socială a dramei este cea care nu trebuie niciodată uitată. În ceasurile acelea, românii și-au regăsit solidaritatea și s-au confruntat cu propriile slăbiciuni. Și-au descoperit bunătatea, dar și puterea de a se iluziona. Grozăvia clipelor i-a forțat să fie așa cum erau ei de fapt:unii frumoși, săritori, solidari și vizionari, alții, de-a dreptul incalificabili. Din aprilie și până în august, într-o solidaritate temporală comemorativă, vă invităm, în articolele ce urmează, să-i descoperiți pe greu încercații români ai anului 1944, de-a lungul tuturor celor 137 de zile de bombardamente.
„Cine seamănă vânt culege furtună” – spune o veche și genială rostire românească. Niciodată nu s-a potrivit acest proverb mai bine cu realitatea, precum în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai ales în ceea ce privește acțiunile militare aeriene. La 26 aprilie 1937, micul târg basc Guernica devenea prima așezare umană lipsită de apărare, prinsă în vâltoarea războiului modern și atacată cu bombardiere precise și ucigașe. Era prețul pe care omenirea îl plătea pentru că permisese războiului să existe. Durerea pe care Legiunea Condor a provocat-o a fost întoarsă atacatorului, fiind înmulțită în urgie de zeci și sute de mii de ori. Era prețul pe care omenirea trebuia să îl plătească din nou, pentru a termina războiul.
Ca să înțelegem dimensiunea sinucigașă a aventurii militare în care România a intrat la 21 iunie 1941, trebuie doar să comparăm forțele militare aeriene ale beligeranților. Cel de-Al Doilea Război Mondial a dovedit, în fiecare zi a sa, că acela care deține supremația aeriană deține practic inițiativa și are prima șansă la victorie. Cine pierde inițiativa aeriană, trebuie să se aștepte la ce e mai rău.
Cea mai simplificată comparație a forțelor aeriene din cel de-Al Doilea Război Mondial este următoarea:
•URSS a produs în fiecare an de război mai multe avioane decât Germania (aprox+25% în total);
•Marea Britanie a produs în fiecare an de război sensibil mai multe avioane decât Japonia (aproape dublu în total);
•Canada a produs în fiecare an de război aproape la fel de multe avioane ca Italia .
Relativul echilibru menționat mai sus a fost spulberat odată cu intrarea Statelor Unite în război, care au dovedit că sunt capabile să producă avioane o dată și jumătate mai mult decât toți membrii Pactului Tripartit la un loc .
Sursa: historia.ro
