În contextul în care la Răchițele va fi reconstruită casa familiei Șușman precum și anexele unde frații Șușman au fost incinerați de vii de către trupele Securității, am considerat necesar să discutăm cu omul care cunoaște această temă nu doar din cărțile de istorie. Astfel, într-o dimineață plăcută de vară, i-am telefonat lui Octavian Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România și am discutat pe larg despre aceste subiecte și nu numai. Redau mai jos un foarte scurt fragment din lunga și plăcuta discuție pe care am avut-o cu Octavian Bjoza.

Primarul satului Răchițele, în cel de al II-lea Război Mondial, a fost Teodor Șușman. El și familia sa au constituit după război un grup al luptătorilor anticomuniști pe versantul estic al Masivului Vlădeasa. Partizanii care formau grupul  Șușman au fost uciși de Securitate. Ulterior, în casa Șușman Securitatea a anchetat mai departe membrii ai rezistenței anticomuniste iar în cele din urmă au distrus această gospodărie pentru a nu mai rămâne nimic din amintirea familiei Șușman.  Am discutat cu Octavian Bjoza despre inițiativa mai multor asociații din Cluj Napoca de a reconstrui această casă respectiv despre proiectul deschiderii unui muzeu al rezistenței anticomuniste la Răchițele. Desigur că un asemenea demers este lăudabil. Mai mult decât atât, la 31 de ani de la dispariția regimului totalitar comunist, o asemenea inițiativă de recuperare a memoriei partizanilor este benefică. De ce? Deoarece tocmai aceste grupuri ale partizanilor constituite în munții României sunt dovada clară că au existat oameni care nu au acceptat ideea instaurării unui regim comunist. Mai mult decât atât, cei care au luat drumul munților și al rezistenței au fost dispuși să lupte împotriva regimului comunist și să-și dea viața pentru România liberă, pentru România neocupată de niciun fel de trupe.

Români rezistați că nu e departe ziua…

Octavian Bjoza crede că această rezistență a fost alimentată și de posturile de radio Vocea Americii și Europa Liberă. Desigur că aceste posturi erau ascultate și de partizani care auzeau că trebuie să reziste, să se opună regimului totalitar. Octavian Bjoza consideră că fără aceste posturi de radio, sau cel puțin dacă nu ar fi fost transmise anumite mesaje de încurajare a partizanilor, probabil unii dintre ei ar fi conștientizat că Occidentul a încheiat deja o înțelegere cu Uniunea Sovietică privind ocuparea României de către sovietici pe termen nelimitat. 

Se poate vorbi despre Holocaustul Roșu?

În istoriografie există diferite numere înaintate de diferiți ’’istorici’’ cu privire la deținuții politici, persoanele deportate, persoanele care au suferit direct de pe urma instaurării regimului comunist. Spre exemplu Florin Motrescu în cartea sa Holocaustul Roșu indică anumite numere care nu au o susținere științifică. Octavian Bjoza consideră că aceste date sunt eronate. După informațiile istorice pe care el le are, Octavian Bjoza susține că numărul deținuților politici din România, în timpul celor 45 de ani de regim comunist,  se situează între 150.000 și 160.000. Desigur nu trebuie să uităm zecile de mii de români, de toate etniile deportați dintr-o parte în alta a țării. La fel nu trebuie să uităm milioanele de români care aflați în ’’libertate’’  au suferit direct (confiscarea averii, pierderea serviciului, etc.) în urma arestărilor membrilor familiilor, prietenilor, apropiaților. 

Am știut să iert! Iertarea m-a făcut și mai puternic!

Desigur când vorbim despre primele trupe ale Securității nu putem vorbi de un produs al unei școli/unor școli de elită. Din punctul de vedere al lui Octavian Bjoza, primele trupe erau constituite din toată pleava morală a societății. Toți șomerii de la sate și orașe au ajuns anchetatori la Securitate precum și paznici în temnițe și lagăre. Octavian Bjoza a executat la rândul său ani grei de pușcărie, ca deținut politic, trecând prin nu mai puțin de 5 lagăre de muncă. Acești ani l-au schimbat în mod decisiv, deoarece în temniță a cunoscut oameni care practic i-au consolidat caracterul și principiile. În celulele și beciurile Securității a învățat că starea de sănătate psihică este determinantă pentru starea de sănătate fizică. Acolo a învățat să-și controleze trupul, mintea, inima. 

Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera

L-am întrebat de Octavian Bjoza la ce se gândește atunci când i se cere un sfat. Ce poate recomanda tinerilor? Ce poate spune acum noilor generații dincolo de sutele de conferințe pe care le-a susținut până în prezent? În primul rând a ținut să menționeze faptul că România nu a exportat doar pădurile și alte materii prime în ultimii 30 de ani ci a exportat în special tinerețe și inteligență. Adică România și-a trimis peste granițe tinerele generații școlite, bine instruite, rămânând cu o populație bătrână și bolnavă. Octavian Bjoza mi-a povestit că de multe ori se gândea că la una dintre prelegerile/conferințele sale la un moment dat va fi întrebat de un tânăr din sală, ’’bine, dar nouă ce ne recomandați?’’. Iar inevitabilul s-a produs. La una dintre prelegerile sale a venit această întrebare. Ceea ce el a recomandat atunci a fost propriul exemplu, atașamentul, dragostea față de neam, patrie, tricolor și credința strămoșească. Mai mult decât atât, l-am întrebat acum, în contextul zilelor complicate pe care le trăim, ce mesaj ne poate transmite nouă, scriitorilor și cititorilor de o potrivă, noi care nu avem experiența și viziunea sa. Am primit un citat biblic: ’’veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va elibera’’(Ioan, 8.32). De asemenea Octavian Bjoza ne-a transmis că în închisoare a înțeles că Dumnezeu este doar unul singur. Dumnezeu înseamnă victoria luminii asupra întunericului. Dumnezeu este victoria frumosului asupra urâtului. Dumnezeu este în toți și în toate. În închisoare a învățat că a-l căuta pe Dumnezeu este cu adevărat un scop în viața, iar atunci când ai renunțat să-l mai cauți ești pierdut. 

Noi nu trebuie să ascundem adevărul istoric

Octavian Bjoza este de părere că adevărul istoric deranjează pe actualii guvernanți. Faptul că el a susținut anumite lucruri în mod public i-a atras destituirea din post de sub-secretar de stat în Guvernul României. El era cel mai longeviv demnitar din Guvern, având acolo 6 ani și 5 luni de zile, timp în care la conducerea Guvernului s-au succedat nu mai puțin de 10 premieri. Ce anume a provocat aceste tensiuni? Am înțeles că încă din 2008 a existat un proiect de lege realizat de Ticu Dumitrescu și Marius Oprea pentru despăgubirea copiilor și rudelor foștilor deținuților politici. Acest proiect a fost votat ca lege în anul 2009 (Legea 221/2009). Însă dat fiind faptul că toată această inițiativă legislativă presupunea acordarea de despăgubiri, deci bani, câtorva mii, poate zeci de mii de persoane, Guvernul a renunțat la aplicarea sa. Motivul? Articolul 5 din legea 221/2009 a fost găsit a fi neconstituțional. Totuși, după ani de lupte birocratice, duse dincolo de partidele politice și dincolo de constituționalitatea/neconstituționalitatea legilor, în anul 2021 proiectul de lege revine pe masa Guvernului și a Parlamentului. Discuțiile din jurul acestuia l-au deranjat pe actualul premier Florin Cîțu, iar în consecință, Octavian Bjoza a fost destituit. Totuși proiectul a devenit legea 130/2020.

Evident, se poate considera că acest subiect nu este închis. De ce? A se vedea nu numai însemnătatea Asociației Foștilor Deținuți Politici din România ci mai ales istoria recentă a lor, a noastră, care nu poate fi destituită prin destituirea lui Octavian Bjoza din funcția de sub-secretar de stat. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here