Să ne iubim unul pe altul

Precedentul număr al Gazetei de Cluj tratează şi problema unei concesiuni acordate de Consiliul Local Floreşti către Asociaţia Pro-Integritate, care doreşte să investească 38 milioane euro în construirea unei universităţi private laice în comuna Floreşti, judeţul Cluj. În legătură cu această situaţie, ÎPS Andrei, arhiepiscop şi mitropolit, a intervenit la primar şi Consiliul Local prin adresa nr. 5895/21 noiembrie 2013, cerându-le să-şi reconsidere poziţia din două motive: banii ce se vor câştiga de pe urma concesiunii „nu sunt prea mulţi”, şi apoi, „nu numai banii contează”.

Ambele afirmaţii merită comentarii, dar înainte de aceasta aşi dori să fac o apreciere generală asupra materialului din Gazeta. Este bine scris şi echilibrat, mai puţin titlul de la pag. 3, care nu are o legătură cu problema în discuţie. Acolo nu există este vorba despre o dispută între ortodocşi şi greco-catolici în problema la care se referă ierarhul, ci priveşte relaţiile dintre Biserica Ortodoxă Română şi cultul Penticostal.

Revenind la problema banilor, care este adevărat că nu sunt hotărâtori de fiecare dată, este evident că în cele mai multe încercări ale vieţii cotidiene, fără resurse financiare, nu se poate rezolva nimic. Din punct de vedere al comunei Floreşti, care a înregistrat o creştere explozivă a populaţiei, aceasta nu poate fi indiferentă câţi bani intră în bugetul administraţiei locale. În această privinţă, este suficient să reproducem ce a spus domnul Horia Şulea, primarul localităţii: „Valoarea redevenţei este de 800.000 de lei. În 25 de ani, valoarea cumulată a sumelor încasate de la concesionară va depăşi valoarea terenului”. Se demonstrează astfel că Primăria nu a făcut deloc o afacere rea. Desigur, este bine că reprezentantul Guvernului, adică prefectul, verifică legalitatea contractului de comision şi a procedurii prealabile, dar rezilierea convenţiei presupune girul instanţelor de judecată, aşa că nu văd cum s-ar putea denunţa contractul încheiat în cauză.

Să vedem acum dacă, din punct de vedere moral, Consiliul Local Floreşti a făcut un lucru condamnabil. Nu aparţin niciunui cult neoprotestant, dar cultul penticostal este unul licit şi acest contract este unul încheiat cu o persoană juridică română. Nu văd ce relevanţă are faptul că preşedintele Asociaţiei Pro-Integritate este un activ membru al cultului penticostal, cum îl caracterizează ÎPS Andreicuţ în scrisoare. Nici dacă era vorba de învăţământ religios la Floreşti nu era de condamnat, din punct de vedere moral, contractul de concesiune. În acest context, să vânturi flamura prozelitismului religios mi se pare exagerat şi, deci, de neacceptat. Nu este un semn de mare toleranţă faptul că se acceptă totuşi că penticostalii ar avea dreptul la „case de rugăciuni”, cum se menţionează în demersul scris. Penticostalii au aceleaşi drepturi ca orice cetăţean al României, inclusiv să înveţe în instituţiile de învăţământ superior care le convin, chiar dacă una din acestea este înfiinţată de un ONG al cărui preşedinte are altă credinţă decât cea majoritară în ţara noastră.

Se confirmă din nou că românii, aşa cum demonstra impecabil acad. Florin Constantiniu, şi cum se întâmplă în zilele noastre, nu sunt un popor blând şi iertător, ci de multe ori manifestă o reacţie de respingere faţă de cel care are alte convingeri, ceea ce ne face resentimentari şi exclusivişti, într-un cuvânt, nedrepţi.

Şi apoi, nici în lumina perceptelor religioase, poziţia exprimată de înaltului ierarh, mi se pare greu de susţinut. Cartea Cărţilor, şi îndeosebi Noul Testament, impune comandamentul să ne iubim aproapele, ceea ce de toţi se acceptă în teorie, dar la examenul practic cam eşuăm. Trebuie respectat fiecare semen al nostru în convingerile lui intime. La noi, acum, nimeni nu este ucis pentru credinţa lui, dar, aşa cum am arătat, subzistă refuzul de a-l accepta pe cel care gândeşte diferit.

În Munţii Apuseni s-a produs un accident aviatic care a reverberat puternic în opinia publică. Cel mai mult am fost impresionat de solidaritatea care s-a manifestat pretutindeni cu victimele, începând cu moţii, care s-au comportat admirabil, şi terminând cu bucureştenii, care au depus flori şi au depus lumânări la Monumentul Aviatorilor. Întâmplările tragice la care am asistat sunt revelatoare şi pentru bagajul nostru de altruism. Din această perspectivă, sunt convins că o abordare exclusiv negativă a realităţii este nu numai simplificatoare, dar şi nedreaptă. Într-un fel, ceea ce s-a întâmplat recent este o tragedie optimistă (reproduc titlul unei piese de teatru), dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să se reacţioneze când se întâmplă lucruri care mi se par de neînţeles, mai ales că ele aparţin  unui episcop care s-a remarcat prin multele lucruri bune ce le-a făcut.

Adrian Man – 23. 01.2014