Sa numaram paturi de spital impreuna cu Basescu

Preşedintele Traian Băsescu a repetat, recent, aceeaşi exagerare pe care o vehicula Ion Bazac pe vremea când era ministru al Sănătăţii: avem cel mai mare număr de paturi de spital la mia de locuitori din UE. Datele Eurostat, dar şi cele ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, prezentate într-un raport al Comisiei Prezidenţiale pentru Sănătate, îl contrazic, evidenţiind situaţia precară în care se află sistemul spitalicesc public din România.

Duminica trecută, la Covasna, preşedintele Traian Băsescu a declarat că susţine programul de închidere a unor instituţii spitaliceşti început de ministrul Sănătăţii, Cseke Attila. „Nu numai că îl susţin, dar consider că este o primă etapă. România are cea mai mare densitate de paturi de spital la mia de locuitori din Uniunea Europeană. Cât timp vom merge pe acest mod de a asigura populaţiei sănătatea, nu vom face decât să cheltuim banii în zile nesfârşite de spitalizare pentru bolnavi care, în mod normal, nu necesită spitalizare”, a declarat Băsescu, într-un discurs similar celui pe care îl repetă din 2009 încoace.
Ministerul Sănătăţii a dispus închiderea a 67 de unităţi medicale, începând cu data de 1 aprilie, propunând ca ele să fie transformate în cămine de bătrâni, iar angajaţii reprofilaţi în alte spitale. „Deci, susţin programul iniţiat de ministrul Cseke, vreau să cred că este doar un început. Spitalele fără dotare şi fără un personal de înaltă calificare nu pot rezolva problemele grave care apar şi care necesită intervenţie, iar spitale în care să asigurăm doar zile nesfârşite de spitalizare pentru a se putea încasa banii de la Casa Naţională de Sănătate iarăşi nu sunt utile sistemului de Sănătate, pentru că duc resursa financiară, şi aşa puţină, în direcţia ineficienţei”, a afirmat Băsescu. Preşedintele a subliniat că aceste măsuri sunt vitale reformei sistemului sanitar.

Nicăieri primii, codaşi pe alocuri

Însă premisele de la care porneşte preşedintele sunt departe de adevăr. Un studiu al Federaţiei Europene a Spitalelor şi Îngrijirii Medicale din 2009 arată că România era în 2006 pe locul 16 în Europa, cu o rată de 1,94 de spitale la 100.000 de locuitori, sub media de 3 spitale înregistrată la nivelul Uniunii Europene de atunci. Faţă de 1996, în România, numărul de spitale a crescut cu doar cinci unităţi. Altă statistică care evidenţiază situaţia „roz” a îngrijirii spitaliceşti din România a fost publicată de Eurostat, care arată că în 2008 eram pe locul 11 în Europa, cu 657,4 paturi la 100.000 de locuitori. În contrast, Germania, cu 820,3 paturi sau Ungaria, cu 705, se situau peste media europeană de 684,8 paturi/100.000 de locuitori. În condiţiile în care e clar că numărul de unităţi sanitare din România nu este în creştere, nu prea avem cum să ne apropiem de locul de top pe care susţine preşedintele că îl ocupăm. Nici în ceea ce priveşte numărul de paturi de spital pe cap de locuitor, nici în legătură cu alţi indici, cum ar fi numărul de medici sau de spitale.
Un raport al Comisiei Prezidenţiale pentru Sănătate din 2008 arăta că România era pe locul 99 în ceea ce priveşte performanţa sistemului sanitar, potrivit unui clasament al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). La numărul de internări în spital per suta de locuitori suntem, într-adevăr, peste media UE, potrivit graficelor prezentate de acelaşi raport, iar după durata spitalizării suntem pe locul şase în rândul ţărilor membre. Deşi peste media europeană, în 2007 eram pe locul şapte în ceea ce priveşte numărul de paturi de spital la 100.000 de locuitori şi România nu a ocupat niciodată poziţia fruntaşă în acest clasament. La numărul de medici per 100.000 de locuitori, România era printre codaşele Uniunii, cu mult după vecinii noştri din sud. Aceeaşi este situaţia în cazul medicilor stomatologi şi a asistentelor medicale.
O parte din problemele evidenţiate de datele din raportul prezidenţial pot fi explicate prin procentul redus al cheltuielilor în domeniul Sănătăţii ca procent din Produsul Intern Brut (PIB), procent pe care Fondul Monetar Internaţional (FMI) consideră, oricum, prea mare. Potrivit unor estimări ale OMS, România este mult sub media Uniunii, cu puţin peste cinci procente din PIB alocate Sănătăţii, ceea ce ne plasează în coada clasamentului. Să nu uităm nici că PIB-ul per capita al României este unul dintre cele mai mici din UE deci, în termeni absoluţi, fondurile care merg spre Sănătate sunt infime în comparaţie cu cele ale unor ţări ca Franţa sau Germania.

N-avem nevoie decât de o treime

Probabil că eroarea s-a strecurat până la preşedinţie pe calea „specialiştilor” care au condus Ministerul Sănătăţii de-a lungul şirului interminabil de guverne Boc. În martie 2009, aceeaşi afirmaţie pe care a făcut-o preşedintele în Secuime o făcea ministrul Sănătăţii de atunci, Ion Bazac, care s-a arătat de părere că sistemul sanitar românesc nu are nevoie de reformă, ci de restructurare, iar unităţile sanitare româneşti au nevoie de calitate şi nu de cantitate. „Avem cel mai mare număr de paturi de spital pe cap de locuitor din Europa şi, dacă ne punem problema să mai construim nu ştiu câte spitale, va trebui să decidem câte paturi noi realizăm şi câte spitale vechi închidem”, a declarat Ion Bazac într-un interviu acordat ziarului „Evenimentul Zilei”, referindu-se probabil şi la iniţiativa precursorului său, Eugen Nicolescu, de a construi spitale noi în România. Bazac se arăta foarte optimist în ceea ce priveşte problema exodului de personal medical din România către alte state ale Uniunii Europene. Acesta a subliniat, în acelaşi interviu, că toate ţările europene sunt afectate de criză, iar medicii nu vor mai fi tentaţi să plece odată ce veniturile vor creşte în ţară şi se vor apropia, încet-încet, de cele minime din Uniunea Europeană. Urmaşul său vrednic, Cseke Attila, nici nu poate visa la proiecte de anvergura celor gândite de Bazac. 67 de spitale câte vrea Cseke să închidă e un număr mult prea mic comparativ cu câte estima Ion Bazac în 2009 că sunt în plus. Fostul ministru al Sănătăţii a declarat că avem de trei ori mai multe spitale decât este necesar, şi anume 150 de unităţi! Astfel, iniţiativa lui Cseke Attila de a comasa şi reprofila o parte din unităţile spitaliceşti din România este una moderată.
În luna februarie, pe site-ul Ministerului Sănătăţii a apărut o listă cu spitalele care vor fi comasate, în număr de 111, şi cele 71 care vor fi transformate în cămine pentru bătrâni sau vor fi reduse la statutul de policlinici. Până la urmă, 67 de unităţi au fost închise, singurul motiv invocat de ministrul Cseke fiind neperformanţa spitalelor şi nu economiile la buget, pentru că banii oricum veneau de la Casa de Asigurări de Sănătate (CAS). Susţinerea pentru proiectul ministrului vine de sus, atât premierul, cât şi preşedintele subliniind în repetate rânduri că avem un angajament faţă de FMI să reducem cheltuielile din domeniul sanitar, în condiţiile în care sistemul spitalicesc este cel mai mare consumator de fonduri de la CAS.
Potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică, în 2009, în Romania erau, în medie, 6,9 paturi de spital la mia de locuitori, iar diferenţa între Bucureşti-Ilfov şi celelalte zone era vizibilă. În Capitala erau peste 10 paturi la mia de locuitori, iar în zona de Nord-Est numărul de paturi de spital erau 4,9 la mia de locuitori.

La ce ne trebuie atâţia medici?

Odată cu închiderea şi reconversia unităţilor spitaliceşti au fost reduse 560 de funcţii de conducere, medicii având opţiunea de a pleca la alte spitale sau, în cazul reprofilării, de a rămâne în cadrul noii unităţi. Sistemul sanitar de stat se confruntă, oricum, cu o gravă problemă legată de migrarea personalului medical spre Vest, interesul Ministerului fiind să ofere poziţii cât mai atractive pentru medici şi nu să-i dea afară. Potrivit unor date recente furnizate de Colegiul Medicilor, România a devenit cel mai mare exportator de absolvenţi de medicină din Europa, cu peste 8.000 de specialişti plecaţi deja din 2007 încoace şi alţi 3.000 pe cale de a părăsi ţara. Motivul principal îl reprezintă plata, în condiţiile în care în Europa de Vest un medic rezident câştiga mai mult de 2.000 de euro, adică de două ori mai mult faţă de un chirurg experimentat dintr-un spital de stat din România. În plus, deşi se investesc resurse considerabile în pregătirea noilor generaţii de medici, mulţi dintre absolvenţi pleacă imediat după absolvire pentru că piaţa din România este incapabilă să-i absoarbă. Deşi avem peste 3.000 de absolvenţi de medicină în fiecare an, numărul de posturi disponibile pentru rezidenţiat sunt de aproape jumătate, iar cele puse la concurs pentru medici în fiecare an sunt insuficiente pentru cei care-şi finalizează rezidenţiatul. Lucru surprinzător în contextul în care un studiu realizat în 2008, România se clasa pe ultimul loc în Uniunea Europeană, cu numai 2,2 medici la mia de locuitori, la egalitate cu Polonia. Media europeană este de 3,3 medici la mia de locuitori, iar Austria are 4,6 medici la mia de locuitori. În luna februarie, înainte de închiderile de spitale, în sistemul sanitar activau 223.600 de persoane, dintre care 25.900 făceau parte din aparatul administrativ.

Diana Gabor