Scandal la Parohia Petid

Cu binecuvântarea Episcopiei Ortodoxe,
Paracliser demis de trei ori în trei ani

Nenumăratele scandaluri în care este implicată singura Episcopie Ortodoxă din România cu doi episcopi nu sunt o noutate pentru bihoreni. Paracliserul din Petid, comuna Cociuba Mare, este destituit de prelaţii Bisericii Ortodoxe pentru a treia oară în toţi atâţia ani. Sătenii din localitate sunt împortiva deciziei luate de Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Aceştia ameninţă că o să-l scoată afară din biserică pe preotul Dumitru Borza dacă Episcopia nu va  reveni la sentimente mai bune. Sfătul Dumitru Oniţa a fost de mai multe ori scos afară din biserică de preoţi, dar, de fiecare dată, repus în drepturi de credincioşi.

Stelian Abrudan

În replică, acesta scoate la iveală matrapaslâcurile făcute de preotul din Petid, în cârdăşie cu alţi “oameni ai Domnului”. Paracliserul Dumitru Oniţa susţine că neînţelegerile sale cu preotul au apărut atunci când a refuzat să-l mai ajute la treburile din gospodărie. Mai mult, acesta declară că omul în sutană, împreună cu protopopul din Tinca, Mihai Iancu, i-a încasat ilegal salariul pe două luni. De asemenea, sfătul acuză neimplicarea Episcopiei Ortodoxe a Oradiei, Bihorului şi Sălajului, care a fost înştiinţată de scandalul din Petid. Instituţia ecumenică nu a răspuns contestaţiei lui Dumitru Oniţa, ci chiar a supervizat demiterea lui, deşi paracliserul este ales de săteni şi nu de consilierii bisericeşti.

A treia demitere

Episcopia Ortodoxă a Oradiei, Bihorului şi Sălajului îl lasă pe drumuri pe Dumitru Oniţa începând cu 1 iulie a.c. “Permanenţa Consiliului Eparhial şi Prea Sfinţitul Episcop Ioan al Oradiei au luat act de procesul-verbal întocmit de Consistoriul Disciplinar Protopopesc Tinca la 18 mai, având în dezbatere cazul disciplinar al paraclisierului din Parohia Petid, iar Prea Sfinţitul Episcop Ioan al Oradiei aprobă sentinţa…”. Deşi enoriaşul a contestat decizia printr-o sesizare trimisă Episcopiei şi înregistrată cu numărul 1122/24 mai 2004. Omul spune că prelaţii nu răspund pentru că nu au ce să-i reproşeze şi, deci nu pot să motiveze demiterea lui. “În perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2002, preotul, împreună cu trei consilieri numiţi de el, au pus lacăte pe două dintre uşile bisericii, iar pe a treia au bătut-o în cuie. Şi asta doar pentru a mă împiedica pe mine să intru în biserică. Însă creştinii din Petid s-au revoltat şi l-au alungat din curtea bisericii. Trebuie să menţionez şi faptul că protopopul din Tinca, Iancu, a fost înştiinţat însă nu a luat nici o măsură”, povesteşte sfătul despre prima tentativă de a fi demis.
Potrivit spuselor acestuia motivul pentru care preotul din localitate, Dumitru Borza, îl vrea dat afară sunt banii. “În cele din urmă am aflat că Dumitru Borza a făcut scandal doar pentru a pune în locul meu unul dintre protejaţii lui, care i-a spus că nu îl interesează salariul, ci doar să îi meargă vechimea, iar banii să îi revină lui”, afirmă acesta.

Protejat de săteni

Pe adresa redacţiei noastre au sosit peste douăzeci de declaraţii ale credincioşilor din Petid care refuză să accepte decizia Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului şi Sălajului. Unul dintre săteni scria: “Deocamdată nu sunt nici un fel de motive pentru destituirea sfătului. De ce nu au fost anunţaţi şi cei din Petid, pentru că noi l-am pus pe funcţie. Dumitru Oniţa nu va pleca din biserică fără aprobarea satului Petid”. La toate tentativele preotului, cei din Petid au sărit în ajutorul sfătului. “Preotul şi alte zece persoane au încercat de mai multe ori să mă înlăture. L-au adus şi pe protopopul Mihai Iancu, care a sigilat biserica doar să scape de mine. Sătenii nu au fost de acord şi am rămas în continuare sfăt. Ca răspuns, preotul a refuzat să facă pomenirea familiei mele l-a liturghie şi chiar mi-a spus că el nu se roagă pentru mine”, ni s-a plâns Dumitru. Mai mult, protopopul din Tinca, care este naşul preotului Dumitru Borza, a fost alungat de ţărani. “În urmă cu un an, protopopul Iancu, a vrut din nou să mă înlăture. În cele din urmă a fugit pe uşa din spate. De faţă erau şi alte feţe bisericeşti aflate întâmplător la slujbă: preoţii din Cefa, Păuşa şi Lazuri de Beiuş, care erau la parastasul familiilor lor”, susţine paracliserul.

“Matrapaslâcurile” preotului

Cea mai gravă acuzaţiei adusă preotului Borza este furtul remuneraţiei paracliserului. “Din noiembrie 2001 am fost angajat cu carte de muncă. Dar pe lunile noiembrie şi decembrie salariul meu a fost ridicat ilegal de părintele Dumitru Borza, cu sprijinul protopopului din Tinca, şi fără acordul meu. Trebuie să menţionez şi faptul că atunci când am cerut statele de plată mi s-a refuzat acest lucru”, afirmă Dumitru Oniţa. Un alt lucru care pune sub semnul întrebării integritatea morală a preotului sunt şi serviciile cerute săteanului. “L-am ajutat pe preot la treburile din gospodăria proprie, din satul lui natal – Sânnicolau. Până la înmormântarea tatălui acestuia totul a decurs normal. Dumitru Borza mi-a cerut să fac rost de mese, scaune şi, în general, de toate lucrurile necesare pentru înmormântare. I-am spus că nu pot să-i asigur transportul pentru că distanţa este mare. Pe un ton foarte ridicat mi-a cerut să mă descurc cum ştiu. De atunci relaţiile dintre noi s-au răcit. Nu după multă vreme mi s-a cerut să predau cheile bisericii. Unul dintre consilierii preotului m-a ameninţat că o să-mi taie gâtul dacă nu mă supun. Toate aceste lucruri le-a spus în prezenţa preotului. Le-am spus acestora că nu pot să le dau cheile fără să-i anunţ şi pe săteni, cei care m-au ales”, mai spune sfătul din Petid.
În ceea ce priveşte ultima tentativă de a fi dat afară Oniţa spune că este o sentinţă dată “în familie”. “Decizia luată de consistoriul protopopesc este nedreaptă. Majoritatea membrilor sunt naşi, fini sau rude cu protopopul Mihai Iancu. Preoţi cu probleme în parohiile lor. Mai mult, cantorul parohiei chiar este fiul popii. În majoritatea timpului acesta nici măcar nu se prezintă la slujbe. Doar slujbele de duminica fac excepţie, dar nu întotdeauna”, a mai precizat acesta.
Trebuie amintit şi faptul că în contestaţia adresată Episcopiei, paracliserul a cerut prelaţiilor să se deplaseze la faţa locului “să vadă adevărul”, cerere, însă, sortită eşecului.