Silvian-Emanuel Man, președintele Ligii Studenților, audiat de Poliția Română pentru deținerea unor reviste interbelice

O plângere penală depusă de Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, l-a adus pe Silvian-Emanuel Man, istoric și președinte al Ligii Studenților în fața poliției. Motivul: trei reviste din anii ’30. Man denunță un abuz grav asupra libertății de cercetare și cere demisia lui Florian, acuzând o tentativă de monopol politic asupra interpretării istoriei.

Cazul este cu atât mai absurd cu cât obiectul anchetei îl constituie trei reviste interbelice, vechi de aproape un secol, aflate în posesia lui Man. „Ca urmare a unei plângeri penale depuse de către Alexandru Florian, am fost citat de IGPR în calitate de martor (momentan) pentru faptul că dețin trei reviste din anii 30. A trebuit să mă duc cu diploma de istoric la sub-braț și cu lista de comunicări și articole științifice ca să justific interesul pentru a le deține.”

Mai grav este că cercetătorului i s-a interzis să publice sau să înstrăineze materialele respective până la finalizarea anchetei. „Nu am voie să le public sau să le înstrăinez până la finalizarea anchetei. Nici nu am interesul. Este un abuz incredibil la adresa dreptului la informație.”

Într-o notă ironică, dar cât se poate de serioasă, Man adaugă: „Am invitat Poliția Română să confiște și cărțile care zac prin biblioteci și pe platformele on-line. Să bage la dubă Arcanum, Scribd și Academia.edu! Sper că nu le-am dat idei…”

Coincidența face ca audierea să fi fost programată chiar pe 26 februarie, ziua în care un candidat la alegerile prezidențiale a fost reținut. Man remarcă sarcasmul sistemului: „Inițial am fost citat să mă prezint la audieri pe 26 februarie, ziua în care a fost săltat un candidat la prezidențiale. Coincidență? În mintea oamenilor Regimului ar exista o legătură criminală între gazetarii interbelici, Constantin Noica, influencerii de azi de pe TikTok și băieții ăia care aveau pistoale acasă.”

În opinia lui Silvian Man, ceea ce se petrece este o încercare clară de control ideologic asupra istoriei și asupra cercetării. Acesta acuză că PNL, prin Alexandru Muraru, îl susține politic pe Florian pentru a monopoliza discursul istoric: „Miza este politică: PNL prin Alexandru Muraru, care îl susține pe Alexandru Florian, vrea un monopol asupra istoriei. Nu degeaba au tot lansat atacuri la adresa foștilor deținuți politici anticomuniști.”

Man a subliniat că munca sa are legătură tocmai cu clarificarea situației juridice a celor condamnați în perioada comunistă: „Mă ocup de această problematică îndeaproape de ani buni, iar de ceva timp i-am găsit aplicații juridico-istorice: lămurirea cadrului legal al condamnărilor din anii 40-50 și a situației fiecărui condamnat în parte.”

Într-un pasaj care concentrează esența conflictului, Man avertizează: „Ei vor să nu mai existe, de fapt, modele de rezistență împotriva abuzurilor statului. Aici este cheia!”

Criticile sale la adresa Institutului „Elie Wiesel” sunt tăioase: „În rest, sunt un monument de fățărnicie! Fac din lupta cu extremismul un stindard, fiind ei înșiși extremiști. La Iași am văzut cum politrucii locali batjocoresc memoria luptătorilor anticomuniști și se folosesc de băieți în cămașă verde ca să le facă treaba murdară și să îi amenințe pe cei care critică deciziile politice de la centru!”

Man îi cere premierului Marcel Ciolacu să-l demită pe Alexandru Florian: „Domnule Marcel Ciolacu, nu îl lăsați pe acest fost profesor de marxism-leninism, predicator al unei ideologii extremiste, violente și totalitare, să bagatelizeze cercetarea și dezbaterea istorică din România!”

Totodată, atrage atenția asupra faptului că libertățile fundamentale sunt puse în pericol: „Art. 30 și 31 din Constituție nu trebuie călcate în picioare!”

Într-un ton mai reținut, dar nu lipsit de contrast, Man a apreciat modul profesionist în care a decurs audierea: „Am apreciat profesionalismul ofițerilor de Poliție și condițiile de audiere: înregistrare audio-video, oferirea unui exemplar din procesul verbal, explicarea temeinică a drepturilor mele și tratamentul deosebit de politicos și respectuos. Chapeau, doamnelor! Este prima audiere „ca la cod” la care iau parte după 10 ani de activitate judiciară.”

Și a încheiat cu o notă amară, dar realistă: „Dacă li s-ar oferi și ofițerilor de Poliție „din Provincie” condiții, tehnică sau în unele cazuri și pregătirea necesară, altfel ar arăta justiția penală în România!

Alexandru Florian și acuzațiile de revizionism ideologic

Alexandru Florian este directorul Institutului „Elie Wiesel” și o figură centrală în politicile memoriale ale României postcomuniste. În această calitate, el a susținut în mod consecvent eliminarea simbolurilor publice care omagiază personalități cu trecut fascist, precum Ion Antonescu, Radu Gyr sau Valeriu Gafencu.

Controversele din jurul său s-au intensificat odată cu intervențiile repetate prin care a cerut administrațiilor locale să retragă titluri onorifice sau să redenumească străzi dedicate unor personaje cu legături legionare. Cazul Valeriu Gafencu, supranumit „sfântul închisorilor”, este emblematic: cererea lui Florian de a retrage titlul de cetățean de onoare a stârnit un val de reacții din partea Bisericii Ortodoxe și a unor organizații conservatoare, care l-au acuzat că atacă simboluri ale rezistenței anticomuniste. Deși Florian nu neagă suferința deținuților politici din perioada comunistă, el susține că recunoașterea meritelor acestora nu ar trebui să ignore implicarea lor anterioară în mișcări extremiste.

Pe fundalul acestor dispute, Alexandru Florian este adesea ținta criticilor care invocă originea sa – tatăl său fiind ideolog comunist – pentru a-i pune sub semnul întrebării imparțialitatea. Acuzațiile de „poliție a memoriei” sau de impunere a unei versiuni oficiale a istoriei reflectă tensiunile mai largi dintre memoria Holocaustului, memoria comunismului și nevoia României de a-și clarifica identitatea post-totalitară. În acest context, Florian rămâne un actor controversat, aflat la intersecția dintre istorie, politică și ideologie.

Citește și: CNA pregătește cenzura oficială în România. Guvernul vrea să controleze tot ce vezi, auzi și spui