Simion Gociu: Preşedinţii României i-au dezamăgit pe românii din Cernăuţi

Simion Gociu, scriitor bucovinean: Ofensiva antiromânească din Ucraina, la 20 de ani de condamnare a politicii de deznaţionalizare a românilor din zonele româneşti, ar putea fi fatală pentru ei, dacă diplomaţii din România nu vor deveni mai insistenţi în dialogul bilateral cu omologii lor de la Kiev, susţin intelectualii români din zonele româneşti din cadrul Ucrainei. Lipsa unei monitorizări oficiale riguroase a situaţiei comunităţii etnicilor români din partea Statului Român facilitează ucrainizarea forţată. Intelectualii din regiunile Cernăuţi, Odesa şi Transcarpatia (Maramureşul Istoric) solicită în continuare eliminarea discriminării împotriva românilor din Ucraina.

– Domnule Simion Gociu, de ce situaţia românilor din Regiunea Cernăuţi e mai gravă decât în fosta URSS? Care sunt cele mai importante drepturi ce continuă să li se încalce consângenilor noştri?

– E mai rău prin faptul că românii s-au dezamăgit, după ce Ion Iliescu a cedat în relaţia cu omologul său ucrainean şi a doua mare dezamăgire a fost, după ce Emil Constantinescu a semnat Tratatul cel nebun de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina.

Ulterior, autorităţile ucrainene au decis să desfiinţeze unele şcoli ale românilor, iar pe altele le-au transformat în instituţii mixte de învăţământ, motivând că a scăzut natalitatea în rândul populaţiei de etnie română. Majoritatea populaţiei româneşti din regiunea Cernăuţi e demoralizată. Dacă după destrămarea URSS, mai vedea România ca pe o salvare, acum nu mai e optimistă în această privinţă şi, poate, de aceea, pentru a oferi un viitor tinerei generaţii, mulţi români îşi dau copiii în şcoli ucrainene, pentru că, altfel, nu vor mai avea un viitor în Ucraina „democratică”.

Ucraina obstrucţionează plecarea etnicilor români la studii în România!

În anul 1990, pentru a ne trimite copiii la studii în România, mii de bucovineni au organizat pichetarea Administraţiei Regionale Cernăuţi. Din 2011, tinerii noştri nu mai pleacă la studii în Ţară, din simplul motiv că Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei de la Kiev, care pare a fi mai „domestic” odată cu venirea la putere a lui Ianukovici, n-a semnat acordul tradiţional cu Ministerul Educaţiei de la Bucureşti. Acest act deschidea calea ajungerii la studii în România a tinerilor bucovineni. Dacă fetele mai pot ajunge cumva la studii în România, băieţii nu mai au o asemenea posibilitate, pentru că sunt impuşi să facă armata în Ucraina şi li se refuză eliberarea paşapoartelor internaţionale.

– Mai mulţi reprezentanţi ai societăţii civile din Regiunea Cernăuţi afirmă că autorităţile din România deseori nu reacţionează la demersurile de a se implica mai activ în remedierea problemelor populaţiei băştinaşe, deznaţionalizate intens. Cum aţi comenta această opinie?

– E adevărat ce se spune. După destrămarea colosului roşu, am început să scriem cu grafie latină. Copiii noştri nu aveau literatură artistică în limba română. Cărţile din biblioteci erau în majoritate cu alfabet rusesc. Atunci mi-a venit ideea de a edita o revistă pentru copii. În 1995, când am înregistrat săptămânalul „CONCORDIA”, ce a devenit un „cuib” al românismului, la Ministerul presei şi informaţiei de la Kiev, am înregistrat şi revista „Făgurel”. Pentru aceasta, am bătut pragurile demnitarilor ucraineni, responsabili de minorităţile naţionale. Peste tot mi-au spus că nu sunt bani, de aceea, am început să caut finanţare în România. Alături de problemele copiilor noştri, au fost târgu-mureşenii, care s-au dovedit a fi nişte români cu suflet mare. Primele cinci ediţii au văzut lumina tiparului la editura „Tipomur” din Târgu-Mureş, graţie generosului său director, Ioan Suciu. Trebuie ca Statul Român să fie interesat de viitorul tinerei generaţii

– În ce măsură românii din Cernăuţi, consideraţi una dintre cele mai numeroase minorităţi, sunt sprijiniţi de Statul Ucrainean?

– Deşi autorităţile ucrainene discută despre integrare europeană, deschid clase ucrainene în şcolile din satele româneşti. Timp de opt ani de zile, în calitate de deputat la Consiliul regional Cernăuţi, n-am putut obţine alocarea de bani bugetari pentru sprijinirea minorităţii române din regiunea cea mai mare, unde trăieşte a doua cea mai numeroasă minoritate naţională din Ucraina, după ruşi. La solicitările mele, mi s-a răspuns că există peste 80 de naţionalităţi în stat, care-şi cer drepturile. Oare sunt alţi minoritari, gen coreenii în număr foarte mic, ar trebui să aibă drepturi mai mari decât românii care dintotdeauna s-au aflat pe aceste teritorii?

– Legislaţia UE este favorabilă tuturor minorităţilor naţionale din ţările membre, stipulează şi dezvoltarea lor lingvistică. De ce românii din Ucraina, ţară cu aspiraţii europene, sunt atât de discriminaţi?

– În 1997, am făcut un demers către Federaţia Unională a Naţionalităţilor Europene (FUEV) de la Strasbourg, prin care am prezentat cu exactitate cazuri de încălcare a drepturile noastre în toate localităţile cernăuţene. Acasă, am fost acuzaţi că „am făcut de râs Ucraina”. Gimnaziul românesc (deocamdată) din Crasna a fost construit pe banii Guvernului României. Eu aş vrea ca românii să înceapă acolo o altă construcţie a unei instituţii de învăţământ preuniversitar, în momentul când vom avea Statutul şcolii româneşti din Molodia. De altfel, a fost obstrucţionat procesul obţinerii unui astfel de statut. România a investit nişte bani într-o instituţie ucraineană.

„Justiţia din Ucraina e aservită”

– Care mai e situaţia presei româneşti din regiune?

– Jurnaliştii români din regiune cu verticalitate au îndurat şi îndură greutăţi mari sub toate aspectele – financiare, de liberă exprimare etc. Nu sunt atinşi doar cei servili. Am reuşit să soluţionăm definitiv (?) problema românismului din regiunea Cernăuţi şi, în sfârşit, nu ni se impune moldovenismul. Noi, cei de la CONCORDIA, publicaţie finanţată de Statul Ucrainean, în 2008, am fost în mare pericol de a ni se închide publicaţia, din cauza unor demersuri duşmănoase la adresa noastră, la Rada de la Kiev şi la preşedintele Ucrainei, precum că noi, românii, ne batem joc de moldoveni şi că trebuie să fie rezolvată această chestiune. Ulterior, factorii de decizie au format o comisie guvernamentală specială, care s-a ocupat de noi. Am avut noroc de şeful Catedrei de limba română, care a pregătit un studiu cu privire la limbile română şi moldovenească şi l-a expediat la Kiev, ce ne-a salvat.

(Interviul a fost realizat de Angelina Olaru pentru Jurnal de Chișinău, publicația unde textul poate fi citit în integritate. http://ziar.jurnal.md/2012/02/01/simion-gociu-scriitor-bucovinean/)