Clujeanul Daniel Homorodean, CEO Arxia, firmă de IT specializată în digitalizare, care a avut printre clienţi Banca Mondială, Guvernul României, Ministerul Educaţiei, dar şi companii precum Audi sau Ringier, a vorbit pentru „Adevărul” despre digitalizare şi despre ce înseamnă un oraş smart. Digitalizarea nu trebuie să se facă de dragul digitalizării, ci trebuie să vină şi cu o restructurare a administraţiei, cu eficientizare, cu o restructurare a organigramei.
Începând din toamna trecută, Arxia a demarat un program de internaţionalizare în Africa, oferind consultanţă guvernelor de pe continent în domeniile digitalizării instituţiilor, dezvoltării capacităţii tehnice naţionale şi constituirii comunităţilor tehnologice.
„Să nu pornim de la sisteme, ci de la activităţi”
Ce ar presupune un oraş smart din punctul de vedere al administraţiei?
De 10 ani sau mai bine sunt destule oraşe în Europa, şi ne referim la Olanda, Danemarca, unde primăriile sunt fără hârtii. Această idee se întâmpla acum 10 ani deja în unele oraşe de acolo. Această digitalizare a relaţiei cu cetăţenii e foarte posibilă şi e demonstrată. Foarte important este să nu pornim de la sisteme, ci de la activităţi. Ceea ce facem noi, când lucrăm cu un oraş sau cu orice instituţie ,este să ne uităm la ceea ce fac acestea acum, la activitate.
Dacă un proces este prost conceput şi îl digitalizezi, obţii un proces prost digitalizat. N-ai rezolvat nimic. Ai pierdut bani. Ai frustrat oamenii. În primul rând, trebuie să te uiţi la procese, la cum trebuie organizate ele, cum trebuie schimbate pentru a fi eficiente. Se întâmplă de multe ori să trebuiască să schimbi procedurile interne şi organigrame. Noi facem la firmă şi partea aceasta de optimizare de proces organizaţional. Se întâmplă să ai un serviciu administrativ digital care funcţionează, dar în spate să ai tot o armată de oameni care se plimbă cu hârtii pe culoarele Primăriei. Poate tu nu-i vezi, dar problema nu s-a rezolvat, oamenii tot atât de mult lucrează, frustrarea e tot atât de mare. România are insule de digitalizare
Deci spuneţi că nu ajunge ca oraşele să se digitalizeze individual, ci ar trebui să existe o strategie naţională?
În mod sigur, da. Pe de altă parte, noi suntem mobili – ne mutăm dintr-un oraş în altul, firmele se mută dintr-un oraş în altul, dacă eu interacţionez cu o instituţie precum primăria sau un ANAF local, acţiunile mele trebuie să fie aceleaşi în toată România, pentru că legea e uniformă. În realitate, nu este aşa. Ca să pot obţine acest efect „once only” (o singură dată – n. red.), orice instituţie trebuie să aibă aceleaşi informaţii, pe de altă parte, trebuie să existe o formă identică prin care eu, ca cetăţean, sunt servit în diverse instituţii pentru aceleaşi operaţii. Din acest motiv, aceste strategii trebuie corelate la nivel naţional. Altfel, ce facem noi şi ce vede că se întâmplă este apariţia unor insule, cum este şi Clujul. Perpetuarea acestor idei de insule de eficienţă, fac ca sistemul întreg să nu devină mai eficient.
Ce ne costă că nu avem instituţii digitalizate?
În primul rând, ne costă frustrarea tuturor. Nu suntem mulţumiţi de locul în care trăim, de sistemul pe care-l folosim, de oraş, de ţară etc. Este păcat, pentru că dacă am fi mulţumiţi, fiecare dintre noi am putea realiza mult mai mult. De exemplu, clienţii sau partenerii pe care-i avem noi în Suedia sau Norvegia, unde taxele sunt mult mai mari. Ştiţi ce-mi spun toţi, dar toţi? „Ce bine este că statul ne ia acei bani şi din ei ne permite să trăim bine”. În România, chiar dacă avem taxe mult mai mici, ne uităm la stat ca la un jupuitor care ne ia banii, dar nu ne dă nimic în schimb. Apoi, faptul că ne mişcăm aşa de greu, ne pune în situaţii problematice cu Comisia Europeană, pentru că suntem permanent în pericol de a fi amendaţi şi de a da banii înapoi. Suntem mereu cu sabia lui Damocles deasupra capului, pentru că în ultimul moment trecem o lege, care e o transpunere de directivă sau regulament european, sau să facem un sistem sau o strategie cerute. Făcând aceste lucruri mereu în ultimul moment, sub presiunea timpului, evident că nu le facem bine. Le facem numai ca să fie făcute.
Citeste mai mult: adev.ro/qhcoeq
