Începutul Noului An ne copleşeşte cu evenimente de o amplitudine la care nu ne-am aşteptat. Asaltul sexual a barbaţilor emigranţi din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord asupra femeilor din marile oraşe occidentale. Asasinarea primarului mexican, o femeie, în prima zi de lucru a acesteia, un avertisment al traficanţilor de droguri asupra democraţiei. Mai aproape de noi, Polonia desfinţează ocuparea prin concurs a posturilor de conducere la trusturile media deţinute de stat, şi ocuparea acestora cu persoane numite de partidele politice. Pentru noi românii, destul de şocantă această schimbare internă a polonezilor dat fiind că au constituit un model drept de urmat dupa 1989. Am amintit doar câteva din evenimentele majore petrecute in intervalul 1 – 11 ianuarie, 20016.
În această multitudine de evenimente, atât de importante, petrecute într-un timp atât de scurt, aproape că am trecut cu vederea unele poate mai puţin mediatizate, ceea ce este explicabil, dar potenţial cu un posibil impact asupra viitorului naţiunii noastre. Moartea subită a generalului Igor Sergun, Şeful Serviciului Militar de Spionaj al Federaţiei Ruse, a fost anunţată pe data de 4 ianuarie, 2016, dar a avut loc pe data de 3 ianuarie. Avea 58 de ani. “Nu a acuzat niciodată probleme de sănătate” (Adevarul.ro 5 ianuarie, 2016), afirmă Ministerul Apărării Ruse. Personalitate discretă dar extrem de importantă, Igor Sergun a absolvit studiile militare după care a fost încadrat în GRU (Glavnoye Rezvedyvatel’noie Upravelniye), ulterior fiind numit ataşat militar la Ambasadei Ruse din fosta Yugoslavie şi Albania. Imediat după această poziţie, în 2011 a fost numit Şeful Serviciului de Spionaj unde a avut mai multe “realizări” între care, contribuiţia la anexarea peninsulei Crimeea, desfăşurarea războiului din Estul Ucrainei, dar şi contribuţia lui privind intervenţia militară a Federaţiei Ruse in Siria.
Numele lui era pe lista Uniunii Europene având restricţie de a intra pe teritoriul uniunii. Bruxell’ul l-a făcut responsabil pe general pentru activitatea lui în Estul Ucrainei. Iar Kievulul l-a făcut responsabil pe general pentru doborârea aeronavei Malaysia Airlines MH17. Fostul agent Boris Karpichkov, refugiat în Londra, l-a acuzat pe general pentru orchestrarea doborârii aeronavei ruseşti care traversa Peninsula Sinai în scopul de a blama Statul Islamic, legitimând astfel intervenţia militară a Rusiei în Siria. Astfel nu surprinde cuvintele lui Vladimir Putin care i-a recunoscut meritele decedatului într-o conferinţă de presă: “subordonaţii şi colegii l-au cunoscut ca fiind un adevărat ofiţer de armată, un comandant experimantat şi competent, un bărbat curajos şi un adevarat patriot”, declară Vladimir Putin.
Ceva se petrece în Kremlin. “Bolile de inimă” au devenit aproape standard pentru mulţi şefi din spionajul rus. “Boala de inimă” apare brusc, în general la şefi relativ tineri.
Cu mai puţin de o lună în urmă, pe 27 decembrie, 2015, a murit la fel de subit generalul Alexander Shushukin, şeful desantului aerian prin care Federaţia Rusă a anexat Crimeea. Cauza decesului, transmisă pritr-un comunicat oficial, a fost existenţa unui cheag de sânge în apropierea inimii. A urmat moartea lui Mikhael Lesin, fost consilier prezidenţial a lui Vladimir Putin, găsit mort pe podea în camera unui hotel din Washington. Mikhael Lesin avea 51 de ani şi a ocupat funcţia de ministru al presei în perioada 1999-2004, iar ulterior, până în 2009, a fost consilierul lui Vladimir Putin. Mikhael Lesin a rămas cunoscut ca cel care a creeat RT, post de propagandă a Rusiei, pe baza fostului post Russia Today, pe care subsemnatul deseori l-a urmărit.
Nu am crezut niciodată în coincidenţe. Există mai multe ipoteze pe care încerc să le explic, de ce aceste dispariţii care apar atât de subit, în perioade atât de scurte, toate cu motivaţia unei “boli de inima”. Prima este că Kremlinul se confruntă cu o luptă pentru putere internă. Această luptă nu ar fi chiar o noutate luând în considerare istoria mai veche şi mai nouă a Moscovei. O alta ar fi o aplicare tactică, de adaptibilitate, a Moscovei la schimbările rapide şi impredictibile care au loc în lume, astfel Rusia TREBUIE să aibă control la tot ce se întâmplă. Ar mai putea fi existenţa unor suspiciuni ale Moscovei privind luarea unor decizii rapide şi importante. Ultimele zvonuri spun că actualul adjunct al GRU, Aleksei Ghenadievici Diumin, ar urma să i-a locul lui Igor Sergun. Ar fi primul şef care nu vine din comunitatea spionlor militari. Dar cel mai important este că Aleksei Ghenadievici Diumin este un apropiat a lui Vladimir Putin.
Ce înseamnă toate acestea pentru noi, pentru ţara noastră ? Cei cu putere la Moscova pot schimba sistemul actual al Centrului şi Estului Europei. Pe termen lung, Federaţia Rusă poate decide chiar schimbarea actualelor graniţe în regiunea noastră. Suntem nu numai în coastele Rusiei ci existenţa noastră în această regiune face să divizăm de la nord la sud IMENSA LUME SLAVĂ. De aceea TREBUIE să ne intereseze tot ce se întâmplă la Moscova.
Prof. Emil Aluaş 11 ianuarie, 2016
Preşedinte-Fondator Cluj-Napoca, RO
Fundaţia PRO WEST
Prezentare autor:
Cadru universitar în Europa şi SUA, refugiat politic în SUA în 1986, publicist cu peste 600 de editoriale/articole/interviuri, publicate în România, Germania (Stuttgart), SUA, profesorul Emil Aluaş este fondatorul şi preşedintele Fundaţiei PRO WEST, Cluj
