Robert Konoplia este un tânăr de 18 ani care s-a refugiat în România pentru siguranța pe timpul războiului din Ucraina. A plecat împreună cu mama și iubita sa, dar planurile le-au fost date peste cap după ce au ajuns în România. Mama sa a fost chemată înapoi în țară, în plin război, din cauza unei legi noi apărute care interzice pășirea granițelor celor care lucrează într-o companie guvernamentală.

„Inițial, eu și Anna aveam în plan să mergem în Italia, pentru că ea are cunoștințe din partea părinților ei acolo, ceea ce am și făcut. Am stat în Cluj timp de o noapte și am plecat mai departe. Ei îi era frică să stăm în România, fiind foarte aproape de țara noastră și, implicit, de rachete.

Am stat în Italia timp de o lună, dar ne-am întors la Cluj, iar mama mea a stat cu noi până la mijlocul lui mai, apoi s-a dus înapoi în Ucraina, din cauza unei legi nou apărute ce îi interzice să plece din țară, ea lucrând într-o companie guvernamentală. Dar cât a stat aici, s-a ocupat de închirierea unui apartament pentru noi.

După un timp de stat în Cluj, și-a dat seama că e o opțiune foarte bună, deși România nu a fost țara la care ne-am gândit de la început. Suntem recunoscători prietenilor moldoveni din Cluj, Mihaela și Cezar, fiindcă am comunicat cu ei în rusă, iar pe lângă asta, ne-au ajutat cu tot ce a fost nevoie și ne-au găzduit până ne-am găsit un loc pentru noi”.

Spre deosebire de alți compatrioți, atât pentru el, cât și pentru Anna, părăsirea Ucrainei a fost o decizie spontană.

„Eram într-o mini vacanță în Bukovel (munții Carpați), sărbătorind ziua de naștere a mamei, când a început războiul. Atunci, mama a condus către România mai rapid decât oricine. Într-adevăr, am stat o zi la graniță, dar ne-am descurcat”, notează el.

Voluntari devotați compatrioților

Cea mai interesantă experiență pe care a avut-o la Cluj este cooperarea cu centrul de migrație din Iulius Mall. Când au venit în oraș, el, Anna și sora lui, Karina, s-au interesat legat de cum ar putea obține un document de protecție temporară.

„Am văzut o mulțime de oameni (aproximativ 50 – 80). Centrul de migrație a lucrat pentru ucraineni doar 2 ore pe zi, așa că doar 10 – 15 persoane puteau obține documente. Am decis să creăm un formular Google pentru oameni, astfel încât să putem face o coadă online pentru ca ucrainenii să poată obține protecție temporară.

Această opțiune a funcționat în Polonia și Cehia, dar nu și în România. Așadar, am devenit voluntari și am ajutat acest sistem să funcționeze câteva luni, până când a venit o altă organizație și coada online a funcționat mai bine. Ne-am ajutat oamenii și ne-am făcut prieteni”, adaugă tânărul.

Necunoscutul care i-a făcut o surpriză

Dar s-a lovit și de alte experiențe care l-au marcat.

În prima lună de război, ce i-a lipsit cel mai tare a fost chitara lui și, în timpul unui eveniment la care a participat într-un bar din Cluj, eveniment ce viza războiul din Ucraina, a stat de vorbă cu un DJ și soția lui.

„Un prieten de-al lor mi-a trimis o chitară din București. Gratis. Le sunt extrem de recunoscător.

Când am început să cânt, m-am simțit mai împăcat și mi-am imaginat că merg într-o drumeție cu prietenii mei, gândul ăsta m-a liniștit”, împărtășește Robert.

Pe lângă chitară, își ocupă timpul alergând în fiecare seară la o bază sportivă sau în jurul lacului de lângă Iulius Mall. Simte că aceste activități îl ajută să scape de toate emoțiile negative.

Viața unui student ucrainean în 2022: „Ucraina are nevoie de noi pentru a o reconstrui”

Înainte de război, ultimii 9 ani din viață i-a petrecut în Kiev, despre care spune că s-a schimbat mult, dar a rămas în viață. Verile și le petrecea în Borova, un oraș mic, care acum e complet ocupat. La 35 de kilometri distanță se află Izium, care a fost „șters de pe fața pământului, la fel ca Mariupol”.

„Dar de născut, m-am născut în Harkiv și copilăria mi-am petrecut-o acolo. Rușii au distrus orașul, acum arată îngrozitor. Fiind la granița cu ei, a fost ușor de bombardat.

Mi-ar fi plăcut să mai petrec timp acolo ca student dar e imposibil”, spune el.

Era student la Relații Internaționale în cadrul Universității Naționale din Kiev – Academia Mohyla.

„E ciudat să studiezi teoria diplomației în timp ce e un război în țara ta. Dar sper să îmi continui studiile aici. Încă nu am primit confirmarea oficială din partea Universității Babeș-Bolyai.

Plănuiesc să studiez în engleză cel de-al doilea an de facultate aici, pentru că Ucraina și România funcționează după același sistem universitar. Cu alte cuvinte, voi sta în România pentru cel puțin un an și mă voi întoarce după ce vom câștiga războiul. Ucraina are nevoie de noi pentru a o reconstrui”, punctează Robert.

Impresii despre tărâmul necunoscut: „E incredibil cât de puține lucruri știam despre România doar pentru că ne separă niște munți și bariere lingvistice”

Până atunci, va profita la maxim de experiența clujeană.

„Mi-am făcut niște prieteni aici. Unii sunt din Moldova, alții din România sau Ucraina. Cu toții sunt foarte buni cu familia mea și mă fac să mă simt ca acasă.

Pentru noi, România e o țară a descoperirilor neașteptate. E incredibil cât de puține lucruri știam despre ea doar pentru că ne separă niște munți și bariere lingvistice.

Da, e greu să înveți româna, dar măcar românii vorbesc bine engleză și am timp să învăț până în iarnă câte ceva. Cel puțin, sper să reușesc.

Cu restul lucrurilor ne-am acomodat rapid datorită prietenilor din Moldova, plus că România nu e atât de diferită de Ucraina, deci e mai ușor să te adaptezi”, completează el

Misiunea viitorului diplomat: „Mi-ar plăcea să creez o legătură mai puternică între România și Ucraina”

Păstrează legătura cu prietenii din Kiev, care i-au spus că locuitul acolo e înfricoșător, din cauza alarmelor, ce se aud de 5-6 ori pe zi, și a rachetelor care distrug casele, în ciuda apărării aeriene.

„Sunt mai tânăr decât majoritatea prietenilor mei, de aceea am reușit să plec de acolo. Îi respect pe cei care au rămas. Eu cred că voi fi de ajutor pentru țara mea când mă voi întoarce cu o educație, cu o specializare. Acum, mama mea e în Kiev, pentru că lucrează într-o companie guvernamentală, fiindu-i interzisă ieșirea din țară”, adaugă băiatul.

În concluzie, vrea să mulțumească tuturor românilor pentru ajutorul acordat cetățenilor ucraineni.

„Ca viitor diplomat, mi-ar plăcea să creez o legătură mai puternică între România și Ucraina”, conchide el.

Citește și: 16 august, zi națională: Sunt comemorați martirii Brâncoveni și se conștientizează violențele împotriva creștinilor

Sursa: cluj24.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here