Semnarea acordului strategic dintre SUA si tara noastra privind scutul antiracheta a evidentiat inca odata, daca mai era necesar, fascinatia pe care noi, romanii, o avem fata de americani. Am cucerit batrana Europa, avem diaspora puternica si bine reprezentata in toate capitalele europene care conteaza, dar America ramane America, el dorado-ul fiecarui roman. Inca imi amintesc povestile bunicului meu care relata, nostalgic, despre modul in care asteptau parintii lui venirea „americanilor”, care sa ne salveze de saracie si colectivizare, de comunism si de dictatura . Poate isi dorea si el sa bea Jack si fumeze Camel, nu Palinca si Carpati, habar n-am. Discutand cu el pe acesta tema, imi amintes de modul foarte plastic inc are isi imagina el America. El zicea, bineinteles in gluma, ca in America exista munti de mamaliga si oceane de lapte si ca tot ce ai nevoie e o lingura. Imi amintesc in continuare de aceasta metafora superba pentru ca mi se pare ca surprinde perfect fascinatia unui roman simplu, fara educatie pentru tara tuturor posibilitatilor.
In fine, americanii nu au mai venit, dar noi nu ne-am suparat prea tare. Am stiut mereu nu ne uita ei pe noi si ca odata si odata tot vor veni. Ei uite ca acea zi a venit. De data aceasta nu trebuie sa ne mai salveze de comunisti, trebuie doar sa ne ajute sa scapam de criza si sa ne dea un sut in dos pentru a prinde viteza in drumul spre prosperitate. Ne-au spus oficial ca ne iubesc si ca ne vor sa ne protejeze de ceva atac, doamne fereste, care ar putea veni din cer. Un lucru bine de stiu, considerand numarul mare de meteoriti care se pare ca stau la coada sa loveasca planeta. Nu au mentionat nimic de ridicarea vizelor pentru ca noi ne-am bucurat atat de mult ca ne-au primit la Casa Alba ca am si uitat sa mai amintim ceva. Practic, au lasat sa se inteleaga ca putem trece oricand in vizita numai sa dam un telefon inainte. Si e si firesc. America stie ca nu suntem ca mexicanii care le trec pragul cate 20 intr-o remorca, dar totusi au zis ca e mai bine sa fie inca prudenti. Ne iubesc pentru ca ne desparte Atlanticul si ca suntem vecini cu rusii, caelalta mare putere a lumii. Este, daca vreti, o iubire platonica, la distanta.
Numai ca problema e ca nici America nu mai e ce a fost. Si ea are acum problemele ei, oricat de mult ar impresiona-o imaginile care-i surprind pe copii romani abandonati in orferinate. Trebuie sa dea curcani pe gratis milioanelor de cetateni care apeleaza zilnic la foodbank-uri. Au probleme cu chinezii care vor sa demonstreuze ca ei sunt civilizatia secolului 21. Cu alte cuvinte, n-are America timp sa ne duca de manuta la gradinita, dar s-a decis sa ne lase sa ne adapostim sub fusta ei. Si daca America se comporta ca o mama protectiva, intebarea care se impune este legata de identitatea tatalui acestei tinere pustoaice de 22 de ani numita Romania democrata si libera. Sau ce se va intampla cu sora ei mai mica si mai ghinionista, pe nume Moldova? Cat va mai dura pana le vom vedea impreuna la shopping intr-un mall american?
Sabin Ripan
