Sudanul de Sud a devenit cea mai tânără ţară a lumii

Harta policică a lumii s-a îmbogăţit cu încă un stat, ajungând la numărul de 193. Începând cu data de 9 iulie 2011, Sudanul de Sud şi-a proclamat independenţa, devenind cea mai tânără ţară africană.  La referendumul din luna ianuarie,  99% din locuitorii cu drept de vot din sudul Sudanului, cu populaţie majoritar creştină, au votat pentru desprinderea de nordul musulman.

La ceremoniile oficiale ulterioare proclamării independenţei, au participat zeci de lideri străini, printre care 30 de înalţi demnitari africani, care au inclus defilări militare, slujbe religioase, ridicarea drapelului şi un eveniment în cursul căruia a fost parafată Constituţia provizorie. Imediat după proclamare, SUA, Marea Britanie şi Franţa au recunoscut statul nou format, Ministerul Afacerilor Externe al României salutând şi el "proclamarea la 9 iulie 2011 a independenţei Republicii Sudanului de Sud".

Comisia electorală din Sudan a anunţat că 99,57% din cei care s-au prezentat la referendumul din luna ianuarie privind independenţa au votat pentru aceasta. Consultarea populaţiei din ţara africană este o urmare a acordului de pace din 2005 care a pus capăt unui război civil de ani de zile între Nordul majoritar musulman şi Sudul majoritar creştin. Cele două decenii de confruntări au costat viaţa a două milioane de oameni, alte 4 milioane de persoane fiind strămutate din cauza conflictului. Fostul preşedinte american Jimmy Carter, observator al scrutinului şi mediator între Nord şi Sud, a salutat rezultatele referendumului. Secretarul general al ONU, Ban Ki Moon, a apreciat că a fost „respectată voinţa poporului".

„Suntem martorii unui pas major în direcţia implementării Acordului de Pace", a declarat şi Înaltul Reprezentant al UE pentru Politică Externă, Catherine Ashton. China şi-a exprimat încrederea că toate problemele care au mai rămas vor fi soluţionate prin dialog de Nord şi Sud. Statele Unite au anunţat că vor recunoaşte în iulie noul stat, ba chiar mai mult, sunt gata să scoată Sudanul de pe lista lor neagră a ţărilor care susţin terorismul. Preşedintele Al-Bashir a declarat că Nordul vrea pace.

Cum se trăieşte în Juba, capitala Sudanului de Sud

Ca suprafaţă, Sudanul este  cel mai mare stat din Africa și al zecelea stat din lume ca mărime, numărând 44 de milioane de locuitori. Sudul său este una dintre cele mai slab dezvoltate regiuni din Africa, în ciuda resurselor naturale de care dispune. Populaţia, cel mult 14 milioane de locuitori, trăieşte într-o sărăcie cruntă. Zona sudică are cel mult 100 de kilometri de drum asfaltat.
Cu o populaţie predominant rurală, peste 80% trăind la sat, Joba este cel mai mare oraş al noului stat african. Chiar dacă zilele care au urmat proclamării independenţei au fost marcate de petreceri şifestivităţi, locuitorii Sudanului de Sud sunt unii dintre cei mai săraci africani, peste jumătate din populaţiei trăind sub limita de subzistenţă. Chiar dacă deţine vaste rerezerve de petrol, Sudanul de Sud este unul dintre cele mai sărace ţări ale lumii, majoritatea populaţiei trăind fără servicii medicale sau electricitate. Astfel, spitalele sunt un lucru rar în sudul Sudanului. În plus, un milion de oameni, din populaţia de cel mult 14 milioane de locuitori, sunt într-atât de săraci încât nu îşi pot procura hrana zilnică. Cei mai mulţi nu au curent electric în casă, iar aprovizionarea cu apă reprezintă o altă problemă majoră.

În Sudanul de Sud convieţuiesc 300 de grupuri etnice, care au doar puţine lucruri în comun. În ciuda tuturor piedicilor, o serie de sudanezi şcoliţi în Occident se întorc acasă să ajute la construirea noului stat. În condiţiile în care liderii regiunii sunt şefii diferitelor triburi, viitorul Guvern de la Juba va avea de luptat pentru a câştiga încrederea şi susţinerea populaţiei.

Aproape 90 de procente din populaţia adultă a Sudanului este formată din oameni care nu ştiu să scrie şi să citească. Speranţa de viaţă în această ţară africană, cu o bogăţie naturală imensă, dar cu o populaţie sărăcită, nu depăşeşte 50 de ani. Una din şapte femei moare la naştere, iar rata mortalităţii infantile este una din cele mai ridicate din lume. Potrivit „The Economist", cam 30% din locuitorii Sudului beneficiază de îngrijire medicală, asigurată mai ales de organizaţiile umanitare. Ce şanse de supravieţuire are însă Sudanul de Sud, în condiţiile în care în urmă cu şase ani în regiune nu existau niciun fel de instituţii, ci doar structuri tribale? „Războiul continuu a lăsat în urma sa o populaţie obişnuită doar cu violenţa şi anarhia, o populaţie care nu ştie nimic din ceea ce înseamnă democraţia", comentează „Deutsche Welle".

O ţară cu vaste rezerve de petrol dar fără rafinării

Într-un articol marca„Deutsche Welle" este amintit faptul că nordul şi sudul depind economic unul de altul: Circa 70% din câmpurile petrolifere sunt în sudul ţării. Însă, rafinăriile, conductele şi portul, unde este încărcat ţiţeiul pentru export, sunt toate în nord. Guvernul de la Khartoum riscă să piardă veniturile din petrol, cam jumătate din bugetul actual al Sudanului.

Construirea unei rute de transport al petrolului prin Kenya ar dura cel puţin trei ani şi ar depăşi puterile financiare ale Sudanului de Sud. În timp ce Guvernul de la Khartoum ţine cu dinţii de regiune Abyia, bogată în petrol, Sudul începe să se reorienteze şi spre agricultură, domeniu neglijat în ultimele două decenii.

Multe chestiuni, potenţiale surse de conflict între cele două Sudan, au rămas nerezolvate. Spre exemplu, nu a fost finalizată graniţa nord-sud, care delimitează câmpurile petrolifere ale ţării. Al-Bashir, căutat de Tribunalul Penal Internaţional pentru crime de război comise în conflictul din Darfur, a avertizat deja că regiunea petrolieră Abyei, aflată la limita dintre cele două regiuni, riscă să devină centrul unui nou conflict.
Pe viitor, perspectivele dezvoltării economice şi sociale sunt limitate, în condiţiile în care rata analfabetismului este una foarte mare. Statisticile arată că doar 10 la sută din cei care merg la şcoală îşi termină studiile şi că doar unul din şapte dascăli este într-adevăr pregătit să predea copiilor. Cu toate acestea, în ultimii şase ani, sudul a făcut progrese considerabile în sistemul de educaţie. Cu ajutor internaţional, au fost construite şcoli, dar, frecvent, elevii se adună în aer liber în jurul unui copac de care este atârnată tabla, să înveţe alfabetul şi să socotească.Din păcate datele arată o realitate cruntă, şi anume faptul că doar 500 de fete termină şcoala primară anual.

Nici mediul de afaceri, dacă se poate vorbi de aşa ceva, nu arată mai bine. Unii dintre locuitorii Sudului au reuşit să-şi deschidă o mică afacere: o dugheană cu milkshake, o firmă de taximetrie sau o baracă în care se încarcă baterii de telefon mobil, pentru că lumea nu are curent electric în locuinţe. Afacerile mari aparţin mai ales străinilor veniţi din Kenya sau Uganda.

Andrei Tomoş

Statistici despre noul stat african

Date statistice:

– 51% din populaţie are sub 18 ani
– 83% din populaţie trăieşte în mediul rural
– 51% din populaţie trăieşte sub limita sărăciei
– doar 37% din populaţia peste şase ani a fost la şcoală
– 80% din populaţie nu are acces la instalaţii sanitare
– 38% din populaţie trebuie să meargă mai mult de o jumătate de oră pentru a face rost de apă potabilă
– 27% dintre populaţie nu are nicio sursă de iluminat
– 96% din populaţie foloseşte lemnul sau cărbunele pentru a prepara mâncarea
– 15% dintre gospodării au instalat un telefon
– 1% dintre gospodării au deschis un cont la bancă
– 12% din populaţia activă lucrează şi este remunerată pentru munca depusă