PNRR prevede ca 4 din 10 euro să fie cheltuiți pentru proiecte ecologice, adică pentru conversia economiei din România spre o economie nepoluantă.

Fostul Ministru al Energie Răzvan Nicolescu, a răspuns la asemenea întrebări la postul Radio France International, răspunsuri pe care le redăm mai jos.

Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei, care acum face parte din conducerea Institutului European de Inovare și Tehnologie a fost invitatul lui Constantin Rudnițchi la emisiunea Esențial. A vorbit mai întâi despre necesarul de investiții pentru atingerea obiectivelor pe zona de emisii de gaze cu efect de seră.

Răzvan Nicolescu: Din calculul nostru a reieșit că este nevoie de un volum de investiții de aproximativ 7.5 trilioane de euro, enorm. Același calcul l-au făcut cei de la Goldman Sachs. Lor le-a dat 7 trilioane. E enorm. Vorbim despre un volum de investiții anual de minim 150 de miliarde de acum până în 2050. Este o transformare. Sunt actori economici care pot să profite. Și sunt alți actori economici care ar putea să suporte costurile. Ca să fiu mai clar, să mă fac mai bine înțeles. De exemplu, eu cred că în sectorul de transporturi automobilul electric va fi din ce în ce mai mult folosit. Vom produce automobile electrice în România? Da sau nu? Câte? Vom reuși să producem și să le vindem aici sau vom reuși să și exportăm? Vom reuși să producem încărcătoare pentru automobile electrice aici sau le vom importa? Vom produce baterii pentru automobile electrice aici sau le vom aduce din import? Se schimbă lumea. Se schimbă economia. Cei care înțeleg schimbarea se adaptează și câștigă, alții nu. Eu sper să fim în categoria unu, în categoria celor inteligenți.

Reporter: Ar trebui să vedem și politici publice făcute în acest sens și evident și eforturi ale companiilor. Dacă ar fi să adâncim tema eforturilor companiilor, credeți că această tranziție energetică va complica mult viața companiilor românești? La ele mă refer. În special a complexurilor energetice care folosesc cărbunele, pe care le dăm întotdeauna exemplu.

RN: Dacă ne referim la companiile energetice trebuie spus că acestea pot fi grupate în trei categorii, companii multinaționale, companii de stat și companii deținute de antreprenori locali. Aș începe cu ultima categorie, companiile deținute de antreprenori locali. Ponderea și influența lor este, din păcate, mult mai mică decât mi-aș dori și de cât cred că ar fi bine pentru România. Din punctul meu de vedere ponderea capitalului autohton în energie ar trebui să crească. Sectorul energetic ar avea mult de câștigat dacă acest lucru s-ar întâmpla. A doua categorie, cea companiilor de stat, am crezut foarte mult în capacitatea lor de a se transforma, de a se așeza pe niște criterii de guvernanță corporativă, pe niște criterii sănătoase, dar vă mărturisesc că companiile de stat sunt departe de ce ar trebui să fie. Ele sunt controlate de niște grupuri care nu au nicio legătură nici cu interesul țării sau cu interesul consumatorilor. Au legătură doar cu interesele lor. Se schimbă conducerea de la zi la alta când se schimbă partidele. Companiile de stat sunt într-o stare proastă. Complexurile energetice sunt într-o stare proastă nu datorită tranziției energetice, ci în primul rând din cauza modului în care au fost administrate. Mai sunt companiile multinaționale care se adaptează la politica locală, dar își urmăresc destul de bine politica stabilită de grupul din care fac parte. Unele sunt mai aplicate sunt sunt pionieri în ceea ce înseamnă tranziția energetică. De exemplu cei de la Enel se mișcă foarte bine la nivel de grup. Și cei din România urmează exemplul grupului. Alții se mișcă mai încet. Cam asta ar fi situația cu companiile energetice.

Rep: V-aș ruga să avem o abordare pe surse de energie primară. Mă refer la cărbune. Mai are cărbunele viitor în Europa anilor 2030 – 205? Ce facem cu gazul? Știm că este un combustibil de tranziție.

RN: Din punctul meu de vedere cărbunele are aceiași problemă ca și gazul. Produce gaze ce produc efect de seră. E adevărat că gazul natural produce mai puține, cam la jumătate decât cărbunele, dar ambele sunt surse primare de energie poluante. Dacă nu se dezvoltă rapid instalații de captare și de stocare a carbonului, atunci va fi greu ca aceste tehnologii să supraviețuiască acestei schimbări despre care vorbim. Dacă se dezvoltă rapid tehnologiile de stocare și de captare a carbonului, în instalațiile mari, 90% – 95% din emisii pot fi captate. Pot fi depozitate în zone sigure. Atunci, ele devin compatibile cu obiectivele de mediu. Din punctul meu de vedere cheia pentru supraviețuirea acestor sectoare este legată de stocarea și captarea emisiilor de carbon. În cazul gazului, acesta este folosit și pentru alte lucruri, pentru petrochimie. La gaz întrebuințările sunt mai diversificate decât la cărbune.

Rep: Aveam o întrebare apropo de aceste instalații de captare și stocare a carbonului. Există tehnologii care se apropie, cercetări avansate în această zonă? Ce le lipsește?

RN: Cred că peste 50 de proiecte în momentul de față, proiecte realizate. Dar, încă tehnologia este într-o perioadă de căutări.

Rep: E vorba de costuri?

RN: Și costurile sunt încă ridicate. Dar și costurile cu panourile fotovoltaice erau de te speriai acum 5 – 7 ani. Dacă ne uităm acum pe ultimele date ne bucurăm de cât de mult au scăzut. Dar au scăzut și datorită investițiilor în cercetare, în dezvoltare și datorită producției la o scară largă. Una este să produci o instalație de captare și de stocare a carbonului într-un an, una e să produci una pe săptămână.

Rep: Aș vrea să insistăm un pic pe zona de gaz natural. Poate ne conexați cu ceea ce se întâmplă sau ceea ce nu se întâmplă în Marea Neagră. Până la urmă, credeți că România va exploata resursele din Marea Neagră? Vor mai fi ele în fereastra de oportunitate pe care am avut-o la un moment dat și care acum pare că se îngustează?

RN: Timpul nu lucrează deloc pentru noi și pentru investițiile de acolo. Deja ar fi trebuit să fim în faza de producție. Este exclus să avem vreo producție în câmpurile mari, gen Neptun, care este administrat de americanii de la Exxon, mai devreme de patru-cinci ani. Acolo lucrurile sunt neclare și cu investitorii, dintre care unii vor să își vândă participația. Sunt neclare și cu legislația. Din punctul meu de vedere ar fi o pierdere economică semnificativă pentru România. Dacă gazele din Marea Neagră s-ar exploata cred că România ar obține 20 – 25 de miliarde de euro taxe directe și indirecte la bugetul de stat în cel mai pesimist scenariu. Din păcate, dacă statul se abținea și nu intervenea deloc lucrurile mergeau bine. Statul a intervenit, a vrut să facă lucrurile și mai bine decât mergeau cu acea lege offshore. De acolo s-a deschis o cutie a Pandorei din care numai reușim să vedem calea de urmat.

Rep: Domnule Răzvan nicolescu, voiam să vă întreb despre Planul național de redresare și reziliență, planul european. El pune foarte mult accent pe energia verde, pe economia verde. Din acest punct de vedere România poate extrage unele avantaje? Deocamdată am văzut că suntem un pic defazați, dacă pot să spun așa. Din rațiuni naționale avem nevoie de autostrăzi. Pare că e o discuție întreagă dacă se încadrează sau nu în acest plan. Avem nevoie de irigații. Și aici e o problemă. Cum am putea să folosim acest plan pentru a avea oportunitățile la îndemână?

RN: Nu știu dacă ați observat dar la nivel internațional acum e o adevărată competiție de imagine despre care țară e mai verde, de poziționare. În Europa centrală și de est nu există o țară care să stea mai bine decât România în ceea ce înseamnă producția de energie din surse regenerabile și emisiile de CO2 per capita sau emisiile de CO2 pe unitatea de produs.

Rep: Interesant. Dumneavoastră spuneți că stăm bine.

RN: Foarte bine. Și prezent și bine stăm și cu planurile pentru 2030. Numai este nicio altă țară care să își propună 30%. O să îi vedeți pe polonezi că sunt foarte activi, foarte agresivi la nivel internațional, că fac, dar ei sunt mult în urma noastră. Noi avem o problemă că nu știm să jucăm situația pe care o avem în negocierile și în poziționarea internațională. România este liderul din Europa centrală și de est în ceea ce înseamnă energia regenerabilă, emisiile per capita și emisiile pe unitate de producție. Legat de Planul de redresare și reziliență, din punctul meu de vedere ar trebui dați mai mulți bani în economie. Banii trebuie puși să producă alți bani. Dacă o să îi rezervăm pentru niște proiecte pe care vrem să le facem noi, dar pe care nu le avem, facem o mare greșeală. Trebuie să aruncăm acești bani acum și trebuie să îi aruncăm în economie ca ei să producă alți bani imediat și dacă se poate și pe un orizont de timp mediu și lung. De exemplu, eu aș folosi mai mult în schemele de ajutor de stat. Eu aș vrea să produc în România încărcătoare pentru mașini electrice. Vreau să dau 200 de milioane ajutor de stat din acest fond de reziliență celui care își face fabrică în România și produce încărcătoare pentru mașini electrice. Sau electrolizoare pentru hidrogen. Electrolizoare care să descompună apa și să obțină hidrogenul din apă. Aș arunca niște bani repede în economie pentru a produce alți bani în viitor. Spun de doi ani. Avem al Baia de fier, undeva în județul Gorj, o mină de grafit care e închisă de mai mulți ani. Licența este la regia autonomă a sării. Am o mină de minereu rar. Nu știu dacă acum ați observat dar acum la nivel internațional e o mare nebunie să ai acces la minereuri rare. România are această mină, dar trebuie folosită. Du-te cu planul de reziliență la Bruxelles și spune că vrei să contribui la creșterea securității Uniunii Europene în ceea ce privește minereurile rare. Vreau 200 de milioane ca să deschid mina asta. Dau acești bani la regia autonomă a sării care este o companie de stat. Vreau să văd mai multă dinamică.

Rep: Și o abordare mai pro business, despre care vorbeați mai devreme.

RN: O abordare mai pro business, o abordare mai pragmatică. Să văd că se întâmplă lucruri. Mi se pare că mare parte din planurile noastre sunt cu o să facem. Vrem să acordăm niște bani pentru proiectele pe care o să le facem. Ăsta e pe masă acum. Dăm drumul la producție acolo. 

Sursa: rfi.ro

Citește și: Derogarea de la lege pentru vânătoare dată de ministrul mediului este ilegală

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here