Suntem la 21 de ani de la Revolutia din Decembrie ’89 si de-abea acum putem rasufla usurati, pentru faptul ca am intrat cu adevarat pe harta de securitate a SUA si NATO .
Nimic nu se face usor si nu trebuia precupetit nici un efort pentru a te putea califica pentru o asemenea performanta, cu atat mai mult cu cat primul si cel mai important lucru care trebuia facut, era lupta pentru a dovedi ca poti fi un partener credibil, si pe care te poti baza in situatii de criza .
A fost destul de greu sa poti capata increderea partenerilor din WEST, in conditiile in care timp de 50 de ani ne-am aflat in transee opuse si gata oricand de a declansa un conflict major intre Est si West. Razboiul rece a facut si foarte mult rau lumii. Pacea lumii de fapt a fost mentinuta prin inarmare continua si stres permanent pentru omenire.
Au fost 21 de ani de tatonari, de analize si paraanalize, de expertize, de intalniri diplomatice, de taina sau de stat, de simpozioane si mese rotunde, de lupta cot la cot pe fronturile luptei impotriva Terorismului, de schimburi de experienta pe toate domeniile apararii, de legarea de prietenii, de vizite la toate nivelurile, si de-o parte si de alta cu cei, pe care azi ii numim parteneri de lupta.
Sa obtii un asemenea succes e dovada certa ca politica externa romaneasca, indiferent de cine a facut-o, a avut coerenta si continuitate, iar bravi soldati romani si-au dovedit utilitatea, profesionalismul, spiritul de sacrificiu umanitar in toate teatrele de operatiuni unde au fost trimisi sa apere pacea mondiala si sa lupte impotriva celui mai periculor flagel al ultimelor doua secole – terorismul.
Numai ca in traditia noastra romaneasca si in stilul tipic mioritic, pe langa cei care au facilitat si aplaudat acest mare succes al conducerii de la Bucuresti, printre care ma aflu si eu, s-au gasit si multi carcotasi si alde gigi contra, care in analizele lor filozoafe, au gasit de cuviinta sa critice chiar si aceasta mare victorie.
Pornind de la presupuneri de tot felul, marii deontologi si analisti si-au exprimat in fel si chip parerea despre semnarea acestui document cu valoare istorica.
Intalnirea dintre Presedintele Traian Basescu si Presedintele SUA – Barak Obama, tinuta la secret, a fost un alt motiv de comentariu negativ.
Dezbaterile despre cumpararea de aparate de zbor de lupta, noi de data asta, si eventuala introducere pentru cetatenii romani in Programul Visa Waiver Program (VWP) – au fost tot atatea motive de cleveteala, pe toate posturile de televiziune.
Cum datul cu parerea a devenit un sport national in Romania , de ce nu ne-am desfasura noi atotstiutorii si cunoscatorii firul in patru si nu am formula intrebari, care mai de care mai nastrusnice precum: De ce a plecat Traian Basescu in SUA?, De ce nu il primeste Obama ?, Daca l-a primit, de ce l-a primit?, De ce nu a fost o vizita de stat?, De ce o vizita de lucru?, Ce avioane mai vor sa ne bage pe gat americanii?, Pe cand ridicarea vizei pentru romani in America?, si intrebarile au tot continuat intr-un repertoar as zice eu total neserios si imatur.
Haide-ti totusi onorati comentatori, sa ne pastram condescendenta si sa dam Cezarului ce-i al Cezarului, daca chiar o merita, asa cum a fost in cazul de fata,
Da, Presedintele Traian Basescu a inchis un capitol de istorie pentru Romania, in aceasta vizita de lucru din SUA.
Analist Politic
Prof. Univ. Dr. Florentin Scaletchi
