TARA TELEFOANELOR ASCULTATE

Jigodiile de la BCCO Cluj-Napoca joacă în continuare singura carte pe care o cunosc. Li se aproprie sfârşitul în funcţiile publice aşa că săvârşeasc ultimele abuzuri pe banii voştri, ai contribuabililor – ascultă telefoanele în mod întâmplător pentru a afla discuţiile din interiorul unei redacţii de ziar. Din păcate pentru absolut toată lumea, nu au reuşit să afle nimic.

Le este frică de adevăr. Le este frică pentru că puterea are sfârşitul ei şi nu este absolută. Le este frică de izbirea subită de o realitate mult prea crudă – crudă cum au făcut-o ei pentru mulţi oameni în timp ce erau sub protecţia uniformei. Din nou au interpretat greşit, de această dată  au găsit o altă explicaţie pentru hainele pe care le poartă. Să nu se decolereze dintr-o dată hainele lor şi să apară anumite dungi pe ele.

Până şi la secţia penală a Tribunalului din Cluj-Napoca se întinde caracatiţa. Martorii primesc interceptarea telefonului într-o vrie. În România şi martorii sunt oameni periculoşi. Dacă mai sunt şi jurnalişti devin şi mai periculoşi. În România singura şansă pe care o mai ai la viaţă privată este să nu ai un telefon mobil. Să nu ai contact cu lumea exterioară şi să stai toată ziua închis în casă. Cu siguranţă şi atunci vei încălca aşa-zisa lege, deoarece cu siguranţă poliţiştii vor găsi ceva articolaş de lege interpretabil în care s-ar menţiona că nu ai voie să îţi consumi tot aerul din cămăruţa ta.

Convorbirile telefonice mi-au fost ascultate cu mandatul numărul 346 într-un caz în care eram martor. Sunt curios cine va plăti pentru o nouă eroare judiciară şi dacă drepturile omului mai sunt măcar puţin respectate în Ţara Telefoanelor Ascultate, adică România.

Am ajuns în ţară pe 4 ianuarie 2011 şi nu a trebuit să stau aici prea multe ore ca să mă scârbesc. Peste două ore am fost chemat ca martor la BCCO, însă nu am putut ajunge pentru că eram după un drum lung. Desigur, a doua zi penibilii de Adrian Gheorghe Bobis şi Dumitru Adrian Plitea au făcut un foc de tabără în faţa redacţiei Gazetei de Cluj pentru a mă "ridica", în calitate de martor. După doar o singură neprezentare şi aceasta bine întemeiată, procurorul a făcut abuz de puterea pe care o are şi mi-a servit un mandat de aducere. Servit este termenul potrivit pentru că a fost făcut la ordinele găştii de la BCCO. Gaşcă din care fac parte bătăuşii penali Alin Pintican şi Adrian Balaj, despre care am scris în repetate rânduri. Au încercat să “îmi taie” degetele să nu mai pot scrie adevărul despre ei. Sistemul nu a reuşit de această dată. Voi arăta publicului în continuare care sunt ilegalităţile făcute de poliţiştii de la BCCO şi colegii mei vor face acelaşi lucru. Contribuabilul trebuie să ştie cum se cheltuie banii lui. Sau cum nu se cheltuie.

Vă reamintesc ce am scris într-un editorial după prima mea vizită la BCCO. V-am zis că am fost şantajat că voi fi dat în presă. Lucrul acesta s-a întâmplat. Nu sunt Nostradamus, doar vă arăt ce frumos acţionează sistemul.

Nimeni nu poate sa aiba "mâna" nelimitată, iar sprijinul lor nu a fost niciodată atemporal. Oricât ar vrea unii să fie sprijiniţi etern nu se poate. Nu există acest termen. Nu s-a inventat şi nu se va inventa niciodată. Aşa cum nu poţi asculta telefonul oricui, oricând.

Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, a declarat anterior într-un interviu acordat lui Cristian Tudor Popescu pentru Gândul că dosarele nu vor mai avea victime colaterale. „Voi propune CSM ca identitatea victimelor colaterale din stenograme să fie protejată.” Să vedem dacă decizia celui mai important procuror din România va fi respectată şi de această dată…. Tot Laura Codruţa Kovesi a declarat că nu a ascultat jurnalişti doar pentru că erau jurnalişti. Dar pentru ce i-a ascultat, că nu sunt jurnalişti? Cazul meu este un exemplu clar al jurnaliştilor ascultaţi doar pentru faptul că şi-au ales această meserie.

Dacă jurnaliştii, a căror muncă de zi de zi este legată de convorbiri telefonice cu sursele, nu au nicio şansă să îşi facă meseria, nici nu vreau să mă gândesc care sunt şansele "muritorilor de rând".

Până şi bolnavii de cancer au o mai mare şansă la o viaţă decentă decât un om adus în faţa legii. Cunoaştem prea bine proverbul "legea este făcută ca să fie încălcată", însă asta nu înseamnă că orice bececist poate face abuzuri şi poate crea propria lege.

Într-o discuţie pe care am purtat-o cu jurnalistul Victor Ciutacu, redactorul şef al cotidianului Jurnalul Naţional şi producător la Antena 3, am înţeles că jurnalistul din România este la mâna poliţiştilor. "Nu ştiu în amănunt procedurile procuroreşti, dar la prima auzire pare un abuz. În mod logic, dacă un procuror cere interceptarea convorbirilor unui martor, înseamna ca ar trebui sa aiba informatii privind eventuala implicare infracţională a martorului în cazul cercetat. Bănuiesc că intenţionează transformarea martorului în invinuit şi n-are suficiente indicii s-o faca. Ceea ce iar nu pare ok. Oricum, ascultarea telefoanelor s-a transformat într-un sport naţional. Mai degrabă, a puterii politice, care se foloseşte de procurori obedienţi pentru îndeplinirea scopurilor sale meschine şi ilegitime. Evident că orice intruziune în intimitatea omului scade şansele acestuia de a-şi face treaba", a declarat Victor Ciutacu. Întrebat fiind care-i şansa pe care o mai are un jurnalist în ţara noastră, Ciutacu a răspuns "şansa mielului de Paşte. Dacă se îndoaie, dacă nu, există şi varianta unei minuni. În care eu sincer nu cred", a conchis redactorul şef.

Restul lucrurilor nu vor apărea în filme, ci se vor vorbi pe telefon….

Tiberiu Hrihorciuc