Targu-Jiu, in umbra jurnalistilor

Pixuri, agende, reportofoane, microfoane, camere de filmat şi tot tacâmul de unelte jurnalistice au apărut într-o vrie în Târgu-Jiu pentru prima ediţie a Festivalului European de Jurnalism. Ochiul vigilent al reportertului sau cameramanul experimentat, redactorul şef prea exigent sau tipul jurnalismului care are mai multă experienţă decât poţi acumula într-o viaţă, cu toţii şi-au ţintit armele spre oraşul lui Brâncuşi

Cultură sau patrimoniu UNESCO, presă şi libertatea ei, exploatare minieră şi vizita în Noua Zeelandă, egalitatea femeilor sau a romilor. Subiectele de discuţie din cadrul festivalului de jurnalism nu s-ar fi putut opri la o singură temă pentru că atunci când armata de ziarişti a început o dezbatere nu rămâne subiect care să nu fie tratat până la refuz. Trei zile au fost prea puţine pentru ca jurnaliştii să-şi termine ideile şi multe lucruri au rămas de spus, dar între 9 şi 12 septembrie la prima ediţie a Festivalului European de Jurnalism s-a stabilit un mic pas pentru un viitor prolific al jurnalismului. Promisiunile pentru o ediţie mai completă şi mai plină de suspans au fost făcute, iar acest start timid al manifestărilor sunt un semn bun dat presei şi viitorului acestuia. Chiar dacă mulţi în ziua de astăzi găsesc soluţii pentru a ataca din toate punctele de vedere orice isntituţie mass-media sau ziariştii în general, unora încă le pasă de acest fenomen şi cred în viitorul lor. Marius Daea din cadrul Asociaţiei EuroLife şi organizatorul evenimentelui este unul dintre oamenii care încă mai cred în jurnalism şi că acesta poate fi salvat, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care s-a ocupat de Festivalul European de Jurnalism.

Nici jurnalismul de ştiinţă nu a fost uitat, dar nici extraordinarele pete de „noroi” cu care jurnalistul Mircea Dogaru arunca în toată lumea. Experimentaţii ziarişti din sală au vorbit chiar şi despre primele reviste şi publicaţii apărute pe piaţa media din România, dar şi despre viitorul presei şi cum ar trebui să se fie comportamentul corect al ziariştilor.

Târgu-Jiu, candidat la capitală europeană.
Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului sunt cele mai cunoscute obiective din Târgu-Jiu, însă mai mulţi nu ştiu că de fapt Ansamblul Sculptural Constantin Brâncuşi mai are şi o a patra componentă: Aleea Scaunelor. Deşi între Coloana Infinitului şi celelalte trei obiective există un drum destul de anevoios şi lung, turiştii nu sunt îndrumaţi decât de eventualii localnici. Autorităţile locale ar trebui să acorde o mai mare atenţie acestui circuit turistic în cazul în care vor să îl pună mai mult în valoare.

Capitală culturală europeană, spre asta tinde oraşul de pe Jiu. Preşedintele Consiliului Judeţean Gorj a anunţat că Târgu Jiu este un oraş care va candida la această postură având în vedere operele de artă ale sculptorului Constantin Brâncuşi, dar şi posibilitatea dezvoltării turismului în zonă.

Cum s-a schimbat presa?

Dan Turturică, redactorul şef al publicaţiei România Liberă, a avut un discurs despre viitorul presei şi despre cum jurnaliştii abordează şi ar trebui să abordeze anumite subiecte.
„Dacă ne gândim la presa de acuma cinci ani. Dacă erai în conflict cu editorii ziarului sau cu patronatul, puteai să lucrezi în altă parte. Ei bine, acuma acest lucru nu mai e posibil pentru că în clipa în care presa este în criză. Locul de muncă a cuiva care intră în conflict cu patronul sunt foarte rare. Atunci cei care au rămas se vor gândi de trei ori înainte de a intra într-un astfel de conflict. Apar astfel moment când devine imposibil să mai “dăm” în compania X pentru că ea are un buget foarte mare la ziarul respectiv. Şansele tale de a câştiga acest război sunt egale de zero. De ce? Pentru că atât de mari sunt pierderile pe care le înregistrează publicaţiile şi televiziunile încât e foarte greu pentru cineva care coordonează bugetul acelei instituţii(n.r. mass media) să îşi permit să piardă un client foarte important. De exemplu, aşa se întâmpla în România şi mai înainte. Cred că mai ales cei din presa locală cunosc foarte bine acest lucru, pentru că dacă în presa naţională numărul de xxx publicitate? (54:00) este mult mai mare, la un ziar local numărul acestora scade foarte mult şi atunci dacă pierzi unul sau doi sau trei clienţi mari atunci poţi să îţi iei adio de la afacere şi să intrii în faliment.  Acest aspect este unul dintre cele mai grave ale crizei.
Alt aspect foarte important vine tot din faptul că foarte mulţi jurnalişti îşi pierd locurile de muncă şi îi face foarte vulnerabil la toate jocurile mogulilor. E foarte important pentru ei cine sunt patronii de presă şi ce fac ei. Lucrând pentru un patron de presă, din cauza crizei, din cauza că opţiunile sunt foarte limitate, preferă să-şi apere patronul de presă necondiţionat. Asta este motivul pentru care în ultimele 24 de ore vedem pe mai multe posture de televiziune numeroşi ziarişti care cel puţin până acum un an-doi făceau parte din elita profesională incontestabilă a presei. Ei vin şi spun că imaginea lui SOV este clar compromisă şi coruptă şi nu analizează argumentele deciziei de arestare, de exemplu.  Totul se desfăşoară pentru a-l curăţa de orice păcat. Evident, aceasta este împotriva deontologiei personale pentru că atunci când un ziarist se confruntă cu subiectul trebuie să facă demersuri pentru a afla care este adevărul. Pentru aceşti oameni adevărul este unul singur: SOV este nevinovat, este arestat la comanda lui Băsescu şi cu asta s-a încheiat discuţia. Evident în orice caz în care este implicată justiţia lucrurile sunt mult mai nuanţate şi mult mai complicate. Sunt foarte curios ce îi cred telespectatorii care îi văd. Cei care sunt mai neutri din punct de vedere politic sunt foarte curios ce spun, adică renunţarea la orice încercare de a transmite adevărul. O componentă importantă a acestei situaţii în care jurnaliştii intră în aceaste dispute care au şi miză politică au şi miză economică este că creează din spaţiul public românesc un loc absolut special în Europa”

Experienţa Rusia
 
„Un jurnalist al revistei Newsweek din Rusia, care este singura critică cu puterea, povestea că statul rus le percheziţionează cam odată la două trei zile birourile, le cere calculatoarele , le ia dosarele. Este foarte neplăcut pentru un jurnalist să lucreze în asftel de condiţii în care odată la trei zile trebuie să îşi predea laptopul securităţii ruse şi să îi scormonească prin documente, evident să fie întrebat de surse, etc. Când şi-a terminat discursul eu l-am întrebat un singur lucru: dacă în acest mecanism al statului intră şi atacurile pe care alte publicaţii le au asupra voastră? Şi a spus nu, nici vorbă. Şi aici mie mi s-a părut un favor.(min 48:02) Pentru că dacă şi în Rusia unde lupta este pe faţă cu autorităţile statului, presa pare foarte puţin democratică, în clipa de faţă principalul război nu mai este unul politic, este că actorii, cei care duc acel război, sunt jurnaliştii. Jurnaliştii atacă jurnalişti. Nu ştiu dacă aţi văzut pe canalele de televiziune să vedeţi ce război declarat se dă între B1 şi Realitatea plus Antena. Practic, toată lupta politică, care în mod cert are o influenţă în arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu, dar lupta politică ar trebui să se dea între politicieni. Ori, în afară de Adina Gheorghiu, nu am văzut foarte mulţi politicieni. Chiar dacă la Antena 1 şi la Realitatea spuneau că SOV a fost arestat pe criterii politice, nu am văzut alţi politicieni, deşi ar fi fost logic. Era o discuţie cu miză politică dusă de fapt între ziarişti. Iar acest lucru mie mi se pare extrem de grav pentru că eu cred că politicienii au început să-şi dea seama că este mult mai greu de câştigat o luptă împotriva unui jurnalist dacă eşti tu în direct cu acel jurnalist. Dar ce ar fi dacă politicianul respectiv alege să se răzbune pe tine punând un alt ziarist care să te atace şi să ducă acest război pentru câţiva ani de zile? Aşa se întâmplă în presa românească. Foarte mulţi jurnalişti care până acum doi trei ani nu aveau nicio perspectivă în faţa lor, nu şi-ar fi bătut joc de numele lor. Dar pentru a practica meseria asta încă 20 de ani, ce scriu acum o să rămână, cineva la un moment dat o să-şi aducă aminte cât de ticălos am fost făcând asta ailaltă. Ei bine, din cauza acestui moment de criză care pune la încercare caracterele, asistăm la o luptă care se va lăsa pe termen lung. Cazul SOV a scos la iveală cât se poate de puternic acest lucru”, a explicat Turturică.

Tiberiu Hrihorciuc