Două terenuri din raza localităţii Gherla au fost executate silit pentru plata unor datorii, valoarea lor fiind mult peste suma pe care executorul judecătoresc a încasat-o până la urmă de la cel care şi-a adjudecat licitaţia. Chiar dacă evaluarea iniţială plasa valoarea terenurilor la 5 milioane de euro, trei ani mai târziu executorul a reuşit să o „scoată” la nici 1% din această sumă, chiar dacă nu mai avea dreptul legal de a licita acele terenuri şi nici competenţa teritorială pentru a le executa.

Lăcomia unui executor judecătoresc a dus la vânzarea unui teren în valoare de peste 6 milioane de euro cu aproximativ 28.000 de euro, adică de peste 200 de ori mai puţin decât a fost evaluat în momentul executării silite. Diferenţa dintre cele două evaluări este mai mult decât bătătoare la ochi, motiv pentru care firma vizată a contestat titlul de executare şi a depus plângere penală împotriva executorului judecătoresc. Chiar dacă evaluările au fost făcute la distanţă de trei ani, prima în 2008, iar a doua în 2011, în perioadă de criză economică, preţul terenului nu avea cum să scadă la sub 1% din valoarea pronunţată iniţial.

De 200 de ori mai puţin

Dar să începem cu începutul. Firma care a deţinut terenurile datora Companiei de Apă Someş aproximativ 114.000 de lei, iar în scopul recuperării acestei sume, a fost demarată procedura de executare silită în octombrie 2008 de către biroul executorului judecătoresc Alexandru Şipoş a două suprafeţe de 176.963 mp (17 ha), din Iclod, respectiv 20.245 mp, din Bonţida. Pentru a putea începe demersurile de vânzare a acestor terenuri, Şipoş a cerut, în aceeaşi lună, efectuarea unui raport de evaluare. Acest raport arată că valoarea terenurilor este de 5.971.696 euro, respectiv 795.830,95 euro. Pe baza acestei evaluări, în noiembrie 2008 a fost organizată o licitaţie, la care însă nu s-a prezentat nimeni.
Şi de aici lucrurile devin interesante. Timp de trei ani nu a mai avut loc nicio iniţiativă de executare a terenurilor, dar în octombrie 2011, Şipoş a dispus realizarea unei noi evaluări, cu un alt evaluator, Crina Ioana Verde. Aceasta a concluzionat că terenurile cu pricina au o valoare de 24.970 de euro + TVA, respectiv 3.800 de euro + TVA. Cum a ajuns Verde la această sumă? În primul rând, a ignorat existenţa unor construcţii pe acest teren şi l-a încadrat ca având destinaţia de fânaţe. De fapt, aşa cum precizează şi documentaţia de întăbulare, pe terenul în cauză se află construcţii industriale în suprafaţă totală de 146.154 mp, terenul având destinaţia de staţie de epurare şi decantare. În schimb, potrivit plângerii penale depuse de firmă, Crina Verde a calculat doar iarba care poate fi vândută de pe această suprafaţă, nu şi clădirile, instalaţiile şi potenţialul de exploatare a materialelor de construcţii, de care profită din plin persoana căreia i-au fost adjudecate cele două parcele.

Teren agricol cu staţie de epurare

Contactată de Gazeta de Cluj, Crina Ioana Verde a declarat că parcelele au fost considerate teren agricol, iar construcţiile sunt doar nişte ruine. „În zonă este teren agricol peste tot, sunt culturi de jur împrejur, de aceea am încadrat acea suprafaţă ca teren agricol. Am estimat valoarea pe baza preţului per hectar de teren agricol”, a explicat aceasta. Întrebată de clădirile şi instalaţiile industriale existente pe parcele, Verde a declarat că „de fapt, nu sunt nişte clădiri, sun nişte ruine, ar fi trebuit să scad şi costul îndepărtării acestora din valoarea terenului, pentru că nu mai pot fi folosite”.
După ce reporterul Gazeta de Cluj i-a povestit despre exploatarea de materiale de construcţii care se desfăşară în prezent pe acest teren, aceasta a povestit că în momentul în care a fost în zonă pe terenurile vecine erau plantate porumb, înspre Dej, respectiv trestie, înspre Bonţida, dar suprafaţa evaluată nu avea nici un fel de utilizare. Staţia de epurare şi bazinul de decantare nu erau funcţionale, „era un bazin decantor ce am văzut eu acolo, o construcţie rotundă pe partea stângă”, adaugă aceasta. În ceea ce priveşte plângerea penală a fostei proprietare a terenurilor, Crina Verde spune că nu a primit nici un fel de înştiinţare încă, dar îşi va susţine cu argumente evaluarea în faţa instanţei dacă va fi nevoie.
Fotografiile din raportul evaluatorului arată clar prezenţa clădirilor şi a instalaţiilor industriale, de care nu a ţinut cont, chiar dacă cel care a câştigat licitaţia exploatează deja spaţiile pentru materiale de construcţie. Drept dovadă stau şi imaginile prezentate alături de Gazeta de Cluj, al cărei reporter a fost martor la exploatarea nisipului de pe teren, mai multe camioane plecând încărcate de aici în momentul realizării fotografiilor. În plus, ţevile vechii staţii de epurare au fost scoase şi, probabil, vândute la fier vechi, aşa cum se poate constata la faţa locului. Având în vedere că licitaţia a fost adjudecată în februarie 2012, este greu de crezut că există avizul de mediu şi celelalte autorizaţii necesare pentru exploatare.

Executarea era perimată

Pe baza raportului Crinei Verde, Alexandru Şipoş a organizat o nouă licitaţie, în 8 decembrie 2011, câştigată de Emil Remus Bobiş, care a plătit sumele din a doua evaluare, deci a licitat de unul singur. Actul de adjudecare a fost întocmit în 2 februarie 2012, dar acesta nu a fost comunicat societăţii care a deţinut terenurilor, în ciuda solicitărilor repetate. Suma la care a fost vândut terenul de 17 hectare, pe suprafaţa căruia se afla o staţie de epurare şi care este în prezent folosit ca şi balastieră este echivalentul preţului unei garsoniere.
De fapt, arată avocatul societăţii în contestarea la executare depusă la Judecătoria Gherla, executarea silită a fost perimată, iar astfel nu se putea efectua publicaţia de vânzare, licitaţia şi adjudecarea. „În speţă, în cursul executării silite există cel puţin două perioade de peste 6 luni în care nu s-a efectuat niciun act de executare, astfel încât a intervenit perimarea executării silite. Astfel, aşa cum rezultă din dosarul de executare depus la Judecătoria Cluj Napoca, între licitaţia din 2 noiembrie 2009 şi publicaţia de vânzare din 14 iunie 2010, executorul judecătoresc nu a mai îndeplinit niciun act de executare silită. De asemenea, între 21 februarie 2011 şi 19 septembrie 2011, nu s-au efectuat acte de executare. În aceste condiţii, termenul de 6 luni prevăzut de art. 387 C. proc. civ. a fost demult împlinit, executarea silită fiind astfel perimată în temeiul acestei prevederi. Potrivit art. 391 C. proc. civ., în caz de perimare a executării silite, sancţiunea este anularea executării silite, cu consecinţa nulităţii tuturor actelor ulterioare datei de 2 mai 2010, inclusiv a publicaţiei de vânzare din 4 noiembrie 2011, a procesului verbal de licitaţiei din 8 decembrie 2011, a actului de adjudecare din 2 februarie 2012”, concluzionează avocatul.

Fără competenţă teritorială

Iar dacă reaua-credinţă a executorului nu a fost pe deplin demonstrată de cele de mai sus, trebuie să subliniem şi faptul că nu avea competenţă, dat fiind că cele două terenuri se află pe raza teritorială a Judecătoriei Gherla, iar Alexandru Şipoş îşi desfăşoară activitatea pe raza Judecătoriei Cluj-Napoca. Numai un executor judecătoresc care are competenţa pe raza Judecătoriei Gherla putea să înceapă şi să desfăşoare activitatea de executare silită, fapt probat şi prin hotărârea Judecătoriei Cluj Napoca, care şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Gherla.
La primul termen al procesului de la Gherla, Şipoş a cerut amânare pentru angajarea unui avocat, aprobată de instanţă, care a stabilit următoarea audiere pentru data de 10 mai. Atât reprezentantul societăţii care a deţinut terenurile, cât şi avocatul său, au insistat asupra importanţei soluţionării cât mai urgente a cauzei, dată fiind situaţia exploatării terenului de către noul proprietar, probabil în conflict cu regulamentele de mediu şi fără avizele necesare. Instanţa a precizat că nu se va pronunţa asupra sumelor la care face referire plângerea, acest lucru fiind de competenţa Tribunalului Comercial Cluj, şi că va analiza doar corectitudinea procedurii de executare silită. Alexandru Şipoş a fost absent la acest termen şi nu a putut fi contactat telefonic pentru a-şi susţine punctul de vedere. Împotriva sa, alături de Emil Bobiş şi Crina Verde, a fost depusă şi o plângere penală pentru abuz în serviciu, fals intelectual şi uz de fals, a cărei evoluţie o vom urmări în numerele viitoare.

Diana Gabor

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.