“Localnicii nu se bazează pe producţia terenurilor agricole”. “Cetăţenii renunţă la terenurile agricole pentru că nu au bani să le lucreze”. “Turism s-ar putea face la Cheile Baciului, dar acestea sunt în paragină”, a declarat pentru Gazeta de Cluj inginerul Ioan Lenghel, consilier local în comuna Baciu.
Ioan Lenghel: Mulţi localnici din comuna Baciu au un loc de muncă la Cluj şi nu se bazează pe producţia terenurilor agricole. Aproximativ 60% din aceste terenuri sunt vândute, iar în acele zone se construiesc multe case de vacanţă. Comuna Baciu are o suprafaţă de 481 de hectare de livadă, care şi aceasta, în proporţie de 70%, este deja vândută. O parte din satele care formează comuna Baciu au, într-adevăr, terenuri agricole care aduc venituri locuitorilor. Cu toate că aproape în fiecare casă sunt salariaţi, oamenii se mai ocupă cu creşterea animalelor pentru a obţine un venit în plus. Aceştia merg în pieţele din Cluj pentru a vinde produse lactate. Aşa se descurcă oamenii mai în vârstă din comună, deoarece pentru aceştia singura sursă de venit este pensia de la CAP.
Rep.: Mai are primăria în patrimoniu terenuri agricole sau toate sunt particulare?
I.L.: Primăria are 502 hectare de pădure, 23 hectare de livadă, 743 hectare de păşune, dar avem şi câteva terenuri agricole. Am avut mai multe păşuni, dar acestea au fost cedate composesoratelor agricole, care, la rândul lor, le închiriază altor persoane.
Rep.: Se simte criza financiară în comuna Baciu?
I.L.: Criza a ajuns să se simtă peste tot. În domeniul agricol, toate sunt foarte scumpe: îngrăşămintele, pesticidele. Din cauza acestor scumpiri, localnicii nu au bani pentru a lucra pământul. Este adevărat că se dau subvenţii, însă suma este de doar 50 de euro pentru un hectar. Aceşti bani nu ajung nici măcar pentru a ara pământul, deci nici de sămânţă sau alte lucruri. Dacă facem un calcul legat de câţi bani se investesc şi cât reuşeşti să câştigi, ajungi la concluzia că nu este rentabil. Cele mai multe terenuri sunt abandonate şi rămân nelucrate. Totul se datorează banilor, iar dacă există ceva producţie, localnicul nu are unde să o valorifice. Nu merită să mergi în piaţă să-ţi vinzi marfa, pentru că suma câştigată este prea mică. Pământul trebuie lucrat pe o suprafaţă mare şi doar aşa poate ieşi profitul. Însă, în general, lumea renunţă la terenurile agricole, ceea ce este păcat.
Rep.: Sunt localnicii crescători de animale? Pot avea un venit de la acestea?
I.L.: Nu prea, deoarece multe animale au fost vândute şi tăiate. Aşa s-a întâmplat şi cu vacile, deoarece localnicii nu au unde valorifica laptele. Au existat nişte centre de colectare a laptelui, însă cei de la Napolact nu au mai venit să ia laptele şi astfel centrele au fost desfiinţate. Mai există o problemă, aceea că aici, în zonă, există mulţi bivoli, iar pentru laptele de bivoliţă nu se acordă subvenţie. Singurul centru de colectare de lapte este la Coruş, unde s-a construit o fabrică unde se valorifică laptele localnicilor.
Rep.: Aţi spus că aveţi sute de hectare împădurite. Există vreo fabrică în comună care prelucrează lemnul?
I.L.: Nu, nu există nicio fabrică, cu toate că există o suprafaţă consistentă împădurită. Tot ce există aici, în zonă, sunt doar câteva tâmplării mici, aceasta fiind o altă sursă de venit pentru respectivii localnici. Acestea sunt mai mult nişte afaceri familiale, dar pădurea nu a fost încă valorificată. Singurele exploatări sunt doar pentru lemne de foc în şcoli, iar uneori, bătrânii care nu au niciun venit primesc din partea Consiliului Local câte doi metri cubi de lemne pentru foc.
Rep.: În ca stadiu sunt şcolile, căminele şi punctele sanitare din comună?
I.L.: Acestea sunt într-o stare bună, nu au probleme majore. Avem două şcoli noi la Suceag şi Mera, iar la Baci avem o şcoală specială pentru copiii cu dezabilităţi care a fost, şi aceasta, de curând renovată. În ceea ce priveşte căminele culturale, acestea sunt bine întreţinute şi destul de frumoase. Avem şi un dispensar în comună care este destul de modernizat, dar cum suntem aproape de oraş, când avem probleme mari, mergem la spitalele din Cluj.
Rep.: Credeţi că se va schimba situaţia terenurilor agricole în viitor, pe raza comunei Baciu?
I.L.: Cred că am avea o şansă de îmbunătăţire, în cazul în care apar în comună investitori. Există suprafeţe de teren care pot fi vândute, iar investitorii pot să construiască locuinţe pentru tinerii care au plecat la oraş. Se pare că oraşul Cluj-Napoca se extinde încet spre zonele periferice ale comunei, apar cabane, hoteluri, iar lumea de la oraş cumpără teren şi construieşte pentru a face turism. S-ar putea face turism şi în comuna noastră, pentru că avem Cheile Baciului, dar acestea sunt în paragină. Terenul ar putea fi cumpărat de cineva şi renovat, lucru care ar aduce mai mulţi turişti la noi în comună.
Beatrice Golondzac
