Uciderea celor 76 de fiinţe umane din Norvegia, din care una avea legături cu România, a avut ecou în mass-media, ceea ce a urmărit şi sceleratul, dar mi s-a părut că nu prea i-a afectat pe români, ceea ce nu e bine. Lumea este globală, dar omogenizarea este mai mult sau mai puţin prezentă, în funcţie de locul unde se produce evenimentul, ca să poţi estima forţa de difuzare a acestuia. Când s-au produs atentatele din Spania, concetăţenii noştri au vibrat mai intens deoarece o parte din victime au fost români. Un ecou mare au produs exploziile din metroul londonez, deoarece considerăm Marea Britanie un stat nu prea îndepărtat. Norvegia, ţară la nord, este intersectată de Cercul Polar, are fiorduri spectaculoase, iar în Marea Nordului este mult petrol. Ziua, vara, are vreo 20 de ore, iar iarna, nu mai mult de 3-4. Se mai ştie despre ţara lui Grieg că este una foarte scumpă, dar, în acelaşi timp, este una cu cel mai ridicat nivel de trai din lumea occidentală. Nu face parte din Uniunea Europeană, dar este inclusă în spaţiul Schengen. În Norvegia sunt puţini români, aproximativ 8.000, poate datorită şi faptului că este o ţară mai puţin obişnuită. Poliţiştii nu au arme, deci populaţia este paşnică. Cam acesta este cadrul în care s-au produs masacrul de pe insula Utoya şi exploziile de la clădirile guvernamentale. Şi în Norvegia, ca în toată Europa, extrema dreaptă este în creştere, dar populaţia, în imensa ei majoritate, este una rezonabilă. La Oslo, avem un guvern de stânga democrată, în care majoritar este Partidul Laburist (muncitoresc). Ascendenta familială nu putea duce la bănuieli cu privire la ceea ce ar putea face dementul – nu-i pomenesc numele pentru a nu-i face un serviciu – deoarece – la fel ca Oswald Lee, asasinul lui Kennedy – acesta şi-a dorit cel mai mult să provoace valuri în Europa. Nu înseamnă că serviciile speciale locale nu puteau face mai mult pentru prevenirea masacrului, deoarece, pe internet, a postat mesaje extremiste, deci se impunea supravegherea spaţiului virtual. Cu alte cuvinte, mediul în care s-a născut şi a crescut ucigaşul, fiu de ambasador, nu putea să favorizeze o astfel de evoluţie a personajului. Într-o carte, apărută la RAO, foarte documentată, dar deosebit de prost tradusă, ceea ce explică de ce nu s-a discutat aproape nimic în momentul tipăririi, intitulată: „Complexul Baader-Meinhof”, semnată de Stefan Aust, se demonstrează că mediul în care s-au format teroriştii nu justifică deloc apariţia acestor indivizi, care au făcut atât de mult rău în Germania. Aceasta grupare a fost indiscutabil una de stânga şi a avut simpatia celor din conducerea aşa-numitei Republici Democrate Germane. Impactul emoţional al acţiunilor lor criminale a favorizat amplificarea campaniei de asasinate.
Toţi teroriştii, indiferent dacă se declară musulmani sau creştini, de stânga sau de dreapta, sunt un cancer al lumii şi spirala violenţei trebuie curmată. În această campanie, deosebit de dificilă, Nordul şi Sudul, SUA şi Federaţia Rusă au interese comune. În acest context sunt şanse ca lumea civilizată să fie biruitoare în cel de-Al Treilea Război Mondial, lupta cu terorismul. Ceea ce nu se poate accepta este ca forţele antiteroriste să utilizeze aceleaşi mijloace ca cei pe care-i combat. Scopul nu scuză nicicând mijloacele. Altminteri, nu se poate delimita binele de rău. Utilizarea torturii de către CIA, în perioada Bush, este lucrul cel mai negativ cu care se prezintă fostul preşedinte în faţa Istoriei.
Norvegia îşi plânge victimele şi cu acestă ţară deosebită este solidară întreaga lume civilizată.
Cuvintele pioase nu sunt suficiente. Serviciile noastre de inteligenţă trebuie să acţioneze coerent şi profesionist pentru a preîntâmpina astfel de episoade cutremurătoare. Să nu uităm că, pe la începutul anilor 90, un diplomat indian era să fie asasinat la Bucureşti, dar Serviciul Român de Informaţii şi-a făcut datoria. Nora mea, într-un editorial de dată recentă, arăta cât de dezagreabile şi umilitoare sunt controalele oficialităţilor americane pentru cei care vin din exterior, mai ales din anumite zone ale lumii. Este, totuşi, mai bine aşa decât să se permită asasinilor să aibă posibilitatea de a acţiona. Să nu uităm că în SUA, din septembrie 2001 nu s-au înregistrat acte majore de terorism. Doamne, câţi bezmetici urăsc acest stat al lumii, care acum este mai ameninţat de criza datoriilor publice, decât de atentate. Revenind la terorism, indiferent de culoarea lui, acesta este indiscutabil un pericol planetar, şi chiar dacă nu îmi plac cuvintele patetice, adevărul trebuie afirmat fără ezitare.
Adrian Man
