Ţi-am dat bip…sunt urmărit!

Legea 298/2008, privind  prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, stabileşte obligaţia furnizorilor de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice să reţină anumite date generate sau prelucrate în cadrul activităţii lor de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice, pentru punerea acestora la dispoziţia autorităţilor competente, în scopul utilizării în cadrul activităţilor de cercetare, de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor grave. Conform prevederilor reglementate de Legea 298/2008, toţi operatorii de telefonie mobilă şi fixă din România – Orange, Vodafone, Cosmote, Zapp, Romtelecom, RDS&RCS, UPC – sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni numărul de telefon al apelantului şi al celui care a fost apelat, adresa abonatului, locaţia celui care este apelat, când a fost făcut apelul şi cât durează convorbirea telefonică. În cazul convorbirilor internaţionale, va fi identificată celula din care a fost activat serviciul, precum şi identitatea internaţională de abonament mobil (IMSI) al apelantului, dar şi IMSI al apelatului. În ceea ce priveşte SMS-urile, se va înregistra cine, cui şi când trimite. Nici în privinţa internetului nu scăpăm mai uşor. Începînd din 15 martie, furnizorii de internet sunt obligaţi să stocheze timp de şase luni mai multe date ale utilizatorilor. Legea impune să fie înregistrate detaliile tehnice ale conversaţiilor, cum ar fi numele apelantului, destinatarul, ora, locul, durata convorbirii, IP-ul şi modelul telefonului mobil sau al calculatorului. Nu se specifică însă că se va înregistra şi conţinutul mesajelor. În cazul în care înregistrările de orice fel indică premeditarea unor infracţiuni, legea dispune ca toate informaţiile înregistrate să fie puse la dispoziţia procurorilor, în urma unei cereri aprobate de preşedintele instanţei de judecată. Datele vor fi stocate în format electronic, prin intermediul unei baze de date create şi administrate din fonduri proprii de către operatorii de telecomunicaţii fixe şi mobile, precum şi de furnizorii de servicii de internet.

Trădare, trădare, dar să ştim şi noi!

Sub pretextul luptei împotriva terorismului, Securitatea a fost reînfiinţată prin lege. În afară de faptul că, în esenţa ei, legea ridică mai multe semne de întrebare, întreaga populaţie a României utilizatoare de telefonie mobilă, fixă sau internet fiind considerată ca posibilă infractoare, trebuie specificat faptul că legea nu a fost supusă unei dezbateri publice. Cel mai probabil, “scuza” pe care o invocă iniţiatorii este aceea că perioada propunerii acestei legi se suprapunea cu cea a campaniei electorale. Astfel, conducătorii noştri au considerat că este mai plauzibil să ne iluzioneze cu mii de kilometri de autostradă, măriri de salarii sau pensii şocante decât cu probabilitatea reîntoarcerii în “epoca Ceauşescu”. Cu alte cuvinte, în timp ce populaţia era amăgită cu deja consacratele promisiuni şi pomeni electorale, Guvernul Tăriceanu “punea la cale” o lege care să afecteze întreaga populaţie a României.

Mai presus de Constituţie

Drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, viaţa privată şi confidenţialitatea susţinute în Constituţia României sunt încălcate de noua lege. „După părerea mea, prevederile legii în discuţie sunt în totală contradicţie cu dreptul oricărei persoane la inviolabilitatea corespondenţei şi la intimitatea vieţii sale private. Persoanele cu care vorbim, durata convorbirii, locaţia în care ne aflăm, oamenii cu care corespondăm, site-urile pe care intrăm etc. sunt, toate, aspecte ale vieţii noastre cotidiene, a cărei intimitate este protejată prin toate tratatele internaţionale în materia drepturilor fundamentale. Privind prevederile art. 53 din Constituţie, care face trimitere la condiţiile pe care le enunţam mai sus, textul legii aduce o atingere dreptului la viaţă privată, care nu poate fi justificat în condiţiile art. 53 din Constituţie, pentru motivele expuse mai sus”, a declarat Radu Chiriţă, lector la Facultatea de Drept din cadrul UBB Cluj, specialist în drept comunitar. În aceeaşi ordine de idei, Constituţia României consemnează în articolul 28: “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile”. Tot în Constituţia României, la articolul 26, capitolul 2 scrie: “Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri”.

Ei au coloana vertebrală

Conform directivei europene invocată la aprobarea acestei legi, fiecare ţară trebuie  să ţină cont de specificitatea legislaţiei naţionale în domeniul respectiv. State ca Irlanda, Slovenia sau Germania au contestat puternic directiva privind păstrarea datelor, primele două atacând-o la Curtea Europeană de Justiţie, pe când Germania a atacat-o ca fiind neconstituţională în faţa Curţii Constituţionale Federale. Aceasta din urmă a decis că datele se pot păstra, dar detaliile pot intra în posesia investigatorilor doar cu un mandat judecătoresc şi numai în cazuri de terorism. De asemenea, această soluţie va fi una de ultimă instanţă, în condiţiile în care celelalte mijloace de probă nu sunt accesibile sau nu au şanse de reuşită.

Politicieni “de gumă”

„Legea 298/2008 arată cât de relative sunt noile condiţii, de după 11 septembrie, ale exercitării legilor democratice. Aceasta reproduce o iniţiativă europeană, iar România urma să fie sancţionată dacă nu o adopta. Bineînţeles că o asemenea lege nu este uşor de acceptat de către cetăţeni deoarece acestora le sunt încălcate o serie de drepturi. Totodată, credem în pericolul terorismului. Renunţăm la ideologiile şi libertăţile absolute pentru a accepta controlul colectiv care duce la o mai bună siguranţă a cetăţeanului. Trebuie să realizăm că această lege nu este una a controlului gen „Big Brother”. Nu este vorba de a stoca conţinutul convorbirilor telefonice, ci doar datele acestora. Sigur că unii care simt că le este ameninţată intimitatea pot să protesteze, dar cetăţenii liniştiţi, care nu au nimic de ascuns, se încred în iniţiativa Guvernului. În privinţa dezbaterii publice a acestei legi, cred că Guvernul Tăriceanu nu a vrut să-şi promoveze o imagine negativă în condiţiile în care se apropiau alegerile generale. Cred că, intenţionat, au ascuns acest fapt. În altă ordine de idei, consider că România este în pericol din cauza centralismului excesiv si al corupţiei, respectiv, că nu ne paşte  terorismul. Dar trebuie să ne gândim că facem parte din NATO, care nu este o organizaţie ecumenică, ci una care bombardează. Am acceptat această lege impusă de UE, deoarece suntem o ţară care nu spune nu, nu ne stă în fire să protestăm. Din păcate, majoritatea politicienilor noştri sunt politicieni de gumă”, a declarat fostul ministru al informaţiilor, Vasile Dâncu.

Jurnaliştii, ameninţaţi de 298/2008

“Această nouă şi controversată lege impune un soi de autocenzură. Fiecare dintre noi va fi de cinci ori mai atent cu cine vorbeşte la telefon, ce vorbeşte, cui îi trimite SMS-uri. Chiar dacă legea precizează că nu vor fi înregistrate, practic, convorbirile, ci doar datele acestora, dacă se va ajunge la cazuri extreme, mecanismele de control se vor face simţite. De aceea poate deveni o pârghie asupra şantajului etc. Simplul acces la aceste date poate fi un mijloc de presiune şi intimidare asupra jurnaliştilor”, a comunicat preşedintele Asociaţiei Jurnaliştilor din România (AJR), Cezar Ion.

Adina Fartuşnic