Ţigănie în a noastră Românie

Străzile municipiului Cluj-Napoca s-au umplut de fum. Cu ocazia „Zilelor Clujului”, oraşul a fost invadat… de români. Cei care suntem, fix aceia au fost şi „pe centru.” Deteriorarea oraşului a fost prezentat oamenilor precum la circ. Poftiţi la degringoladă, trei la zece lei!

Oricât de multă ţigănie a fost la aceste sărbători de-a dreptul câmpeneşti a fost un pas înainte. Nu un pas neapărat bun. Nu trebuie să adoptăm gândirea „a fost prima ediţie, trebuie să le înţelegem greşelile.” De ce nu ar putea în România lucrurile să fie bune din prima? Prima ediţie a unui festival, prima ediţie a programului Rabla, primul ziar de cultură şi orice prim din ţara noastră să iasă strună. Să muncim şi să ne rupem coatele până nu mai putem de bine.
Dar nu, la noi se face numai de dragul de a se face. Unde a fost istoria Clujului? A dispărut din atenţia zonelor centrale. Din câte se vede publicul vizitează cu un ochi mult mai gingaş concertele şi evenimentele mondene şi piţiponceala. Asta este vina publicului, iar primăria i-a muşcat la fix. A fost un meniu divers, pentru toţi: de la rockerii Iris la Mihai Constantinescu, de la localnica Andra la pink-floydienii Speak Floyd, de la Magda Puskas la Luna Amară.

Strada Mihail Kogălniceanu şi Bastionul Croitorilor, zona Potaisa şi alte zone mai retrase au fost cel mai puţin vizitate de turişti.

Oamenii nu putem să îi controlăm aşa că de ce să îi analizăm? Atmosfera făcută de unii a fost de ridicat în amintiri. Probabil că puţini au văzut. Am rămas impresionat când Vicky Psarakis împreună cu ai ei Karibe-Balkanika au început să cânte la diverse instrumente care mai de care mai exotice după ce tot recitalul de la Zilele Clujului s-a terminat. A fost un eveniment de atmosferă, neorganizat care a făcut deliciul unei seri pe terasele din centru. Chiar oamenii au început să se strângă lângă ei, fel de fel de ţigănaşi au început să danseze, bătrânii au început să fotografieze şi toată lumea era încântată.

Prezentam zilele acestea unei prietene strada Iuliu Maniu. Frumuseţea construcţiilor de pe cea denumită sugestiv „strada oglindă” nu sunt chiar în văzul lumii. Oricum, niciunde nu se vorbeşte despre importanţa străzii sau o scurtă prezentare a ei. Firmele scot în evidenţă simetria clădirilor, iar coloritul zonei este atât de divers încât îţi îmbinbă ochii cu tot felul de imagini numai cea potrivită nu. Strada Iuliu Maniu este prea frumoasă să ne batem joc de ea, să o colorăm în treişpe culori şi să o distrugem încetul cu încetul. Deschideţi ochii şi observaţi frumuseţea în oglindă!

Distracţia este un fenomen pe care puţini cunosc să îl exploateze. Cu greu putem transforma Zilele Clujului într-un eveniment la nivel naţional după cum a început. Am avut prea puţini invitaţi internaţionali, chiar dacă ei nu erau numaidecât de taliul Lady Gaga sau U2. Chiar la zilele Turda a fost Haddaway, iar noi ne-am mulţumit cu Iris.

Oricum, ceea ce ne-a demonstrat zilele Clujului şi viaţa de zi cu zi a fost potenţialul urbei. Da, avem potenţial…

Tiberiu Hrihorciuc