Teroarea comunistă împotriva populaţiei Basarabiei şi Bucovinei de Nord a început imediat după ocuparea acestor teritorii româneşti în 28 iunie 1940. Apogeul terorii a fost noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, cu doar 10 zile înainte ca Mareşalul Ion Antonescu să dea ordinul de trecere a Prutului, în noaptea de 21 spre 22 iunie 1941. În cele trei valuri oficiale de deportări, Basarabia a fost depopulată forţat de peste 1.000.000 de români, mulţi ucişi pe drumul spre Siberia şi în lagărele de exterminare ale URSS.
Deportarea a început la orele 2.30 în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 şi a cuprins Basarabia şi Bucovina de Nord si tinutul Hertei, precum şi Ţările Baltice. Din Basarabia şi Bucovina de Nord au fost ridicate de la casele lor 29.839 persoane, dintre care 5.479 persoane au fost arestate (“membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovie-tice”) şi 24.360 persoane au fost deportate.
In staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrânii – aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă şi hrană. Pe vagoane scria: „Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori! sau Emigranţi voluntari.”
„Din toate vagoanele de auzeau plânsete şi tânguieli: aşa de obicei se bocesc morţii. Nu e de mirare: îşi luau rămas bun de la patrie, de la pământul drag basarabean… În unele vagoane a început să se cânte un cântec de rămas-bun: ,,De ce m-aţi dus de lângă voi, de ce m-aţi dus de-acasă?”
Drumul spre punctele de destinaţie a durat vreo două-trei săptămîni. Condiţiile erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar cîte 200 grame de apă pe zi, iar de mîncare li se dădea doar peşte sărat. La fiecare oprire a trenului, în cîmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor. La destinatie au fost obligati sa-si construiasca propriile lagare, sa lucreze in conditii foarte grele – temperaturi extreme, norme de munca greu de atins, hrana proasta si putina, etc – toate acestea ducand la moartea a aproximativ 50% dintre ei.
Chipurile criminalilor
Beria, Beria,
Ai umplut Siberia
Nu cu hoţi, nu cu tălhari,
Cu moldoveni gospodari.
De la sapă, de la plug,
I-ai luat pe toţi buluc,
De la livezi, de la vii
I-ai adus în reci pustii.
I-ai adus cu mic, cu mare,
Să petreacă zile-amare,
Amare şi îngheţate,
De vii, de morţi blestemate.
Fi-ţi-ar Berie să-ţi fie,
Să n-ai scânduri de sicrie,
Să zdohneşti, ca un bandit,
De tot neamu-afurisit.
.. din folclorul basarabenilor deportaţi de regimul stalinist, dupa 28 iunie 1940
Sursa: Neamul Românesc
Legionari, ţărănişti, liberali trimişi în lagăr şi la moarte cu tot cu familiile lor
În listele deportaţilor au fost incluşi foşti legionari, dar şi foşti activişti ai partidelor democratice româneşti, precum Partidului Naţional Ţărănesc şi Partidului Naţional Liberal. Alte persoane vizate proveneau din rândurile marilor latifundiari, comercianţilor, jandarmilor, albgardiştilor ruşi etc. Deportarea din iunie 1941 a vizat cca. 32 mii de persoane din Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei. Dintre acestea, cca. 6 mii urmau să fie arestate, iar cca. 26 mii – deportate. Spre deosebire de deportarea din 1949, ţăranii înstăriţi nu alcătuiau majoritatea contingentului acum, în 1941.
Cum s-a înfăptuit operaţiunea de deportare? Listele au fost pregătite cu câteva săptămâni înainte. Familia care urma a fi deportată era trezită noaptea, câteva persoane în uniformă militară şi alţii în civil pătrundeau în casă, verificau paşapoartele şi dacă numele era găsit în lista făcută de consiliul sătesc în ajun şi aprobată la centru, urma un anunţ scurt: „în numele conducerii supreme, sunteţi deportaţi în locurile îndepărtate din nord, în Siberia”. Se acorda 40 de minute pentru facerea bagajelor, care nu trebuiau să depăşească 40 kg de fiecare familie. Urma îmbarcarea în maşini şi transportarea până la cea mai apropiată staţie feroviară, de unde se făcea repartizarea conform locului de destinaţie stabilit din timp de NKVD.
Pentru deportarea din noaptea de 12 spre 13 iunie au fost alocate 1315 vagoane, situate în diferite gări de pe tot cuprinsul Basarabiei şi Bucovinei de Nord. După statistica oficială, în medie la fiecare 20 de persoane revenea un vagon. Oficial, norma zilnică era de 600 g de pâine pentru fiecare persoană. În realitate, conform mărturiilor supravieţuitorilor, 70-100 de persoane trebuiau să împartă un vagon de marfă timp de 2-3 săptămâni cât dura drumul până la destinaţia finală, în condiţii absolut insuportabile. Norma zilnică de apă era de 200 ml, dar unor deportaţilor li se dădea în loc de mâncare doar peşte sărat. Alţii primeau 300 g pâine dimineaţa şi apă fiartă şi nimic mai mult la amiază sau seara.
Un alt aspect al acestor acţiuni inumane consta în faptul că familiile erau dezmembrate după bunul plac al NKVD-ului. Astfel, capii de familii au fost trimişi în lagăre de concentare, iar membrii familiilor lor – în localităţi speciale pentru „strămutaţi” în regiunile Karaganda (Kazahstan), Omsk şi Novosibirsk (Siberia Centrală). Unii n-au mai ajuns la destinaţie, iar alţii au supravieţuit prin minune în condiţii de viaţă mizerabile şi climă aspră.
ziarstionline.ro
