În urma situaţiei incomode de la admiterea la facultate din 2013, în care multe universităţi au rămas cu locuri neocupate, în timp ce la altele, cererea a depăşit oferta, oficialii din învăţământ se gândesc la un nou sistem de finanţare al acestor instituţii. Potrivit acestora, universităţile ar putea primi bani de la stat în funcţie de numărul de studenţi care îşi găsesc un loc de muncă după absolvire.
La admiterea la facultate pentru anul universitar 2013-2014, universităţile s-au confruntat cu o situaţie extremă. În timp ce la unele facultăţi, candidaţii s-au bătut pe locurile bugetate, înregistrându-se concurenţe istorice, la altele, sute de locuri au rămas neocupate, reprezentanţii instituţiilor văzându-se nevoiţi să organizeze o a doua sesiune de admitere, în toamnă. Studiile existente au evidenţiat probleme majore de acces pe piaţa muncii pentru tineri, cum ar fi dificultatea de a găsi un loc de muncă în concordanţă cu specializarea, insuficienţa locurilor de muncă precum şi informarea insuficientă privind oferta de locuri de muncă şi posibilele cariere.
Un nou sistem de finanţare pentru universităţi
În acest context, Mihnea Costoiu, Ministrul delegat pentru Învăţământul Superior, a declarat că se gândeşte la un nou sistem de finanţare a universităţilor, în care principalul criteriu de atribuire a locurilor bugetate ar putea fi rata de angajare a absolvenţilor. Pentru aceasta, reprezentanţii ministerului ar trebui să aibă o bază de date care să le permită stabilirea facultăţilor care trimit cei mai mulţi absolvenţi în câmpul muncii şi măsura în care aceştia sunt angajaţi în domeniul studiat. În raport cu acestea s-ar aloca un buget proporţional cu cifra de şcolarizare obţinută în funcţie de aceste criterii.
Sub 50% dintre absolvenţii UBB se angajează în primul an
Referitor la absorbţia absolvenţilor de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca pe piaţa muncii, conform datelor din Raportul Rectorului pe 2012, 35,3% dintre absolvenţi şi-au găsit un loc de muncă în primele 6 luni, 10,6% s-au angajat după o perioadă de 7-12 luni şi 2,3% după un an. Dintre aceştia, doar 24,2% şi-au păstrat locul de muncă. În ceea ce priveşte distribuţia studenţilor în funcţie de găsirea unui loc de muncă care să corespundă specializării absolvite, doar 31,4 % dintre absolvenţi spun că au găsit un loc de muncă adecvat specializării, procentul celor care au un loc de muncă ce nu are legătură cu studiile absolvite fiind de 47,4%. De asemenea, din Raportul Rectorului reiese că doar circa 50% dintre absolvenţii ce şi-au găsit un loc de muncă au fost angajaţi cu carte de muncă pe o perioadă nedeterminată, o mare parte fiind angajaţi pe perioadă determinată sau chiar fără carte de muncă.
O privire atentă asupra datelor prezentate relevă faptul că Universitatea Babeş-Bolyai nu are o ofertă pragmatică, adaptată pieţei muncii. Procentul absolvenţilor ce se angajează chiar şi după un an de la absolvire este mai mic de 50%. De asemenea, din relaţia loc de muncă adecvat specializării absolvite, se poate deduce că UBB ar trebui să mai lucreze pentru corelarea ofertei de studiu cu cerinţele reale ale societăţii. Aproape jumătate dintre absolvenţi au un loc de muncă ce nu are legătură cu studiile pe care le-au făcut, ceea ce reprezintă o risipa uriaşă de energie şi de bani din parte ambele tabere implicate în procesul de educaţie. Conform datelor statistice, UBB ar trebui să primească, dacă se aplica noile criterii de finanţare, doar jumătate din bugetul de până acum, deoarece doar jumătate din studenţii săi îşi găsesc de lucru în primul an după absolvire.
Curicula multor universitati nu e adaptată cererii de pe piaţa muncii
Studiile arată că integrarea pe piaţa muncii în specializarea absolvită sau într-o specializare conexă depinde de domeniul de studii absolvit. Printre absolvenţii care au şanse mai mari să îşi găsească un loc de muncă în specializarea absolvită se numără absolvenţii de arhitectură, medicină umană şi veterinară în timp ce absolvenţii de ştiinţele naturii, ştiinţe umaniste şi educaţie fizică şi sport îşi
găsesc în măsură mai mare loc de muncă într-o specializare diferită, comparativ cu ceilalţi. După cum se poate observa, curicula UBB corespunde mai degrabă pregătirii în domenii din cea de-a doua categorie, pregătirea pentru arhitectură, medicină umana şi veterinară fiind asigurată de universităţi specializate pe aceste domenii. De aceea, UBB ar trebui să vină cu o ofertă care să optimizeze şansele absolvenţilor săi prin cunoașterea cererii de pe piaţa muncii.
Răspunsul primit de la biroul de presă al UBB nu convinge că universitatea clujeană ar avea cunoştinţă de calificările care se cer pe piaţa muncii. “La nivel de licenţă dăm studenţilor o pregătire de bază, după care se pot orienta spre masterate de profil. Astfel, finanţarea masteratelor pe baza absorbţiei ar fi bine venită. UBB încearcă să-ţi adapteze oferta educaţională cererii de pe piaţa muncii. De exemplu, în acest an am propus şi am primit acreditare pentru 15 programe noi de masterat, cum ar fi: Biologie medicală; Evaluarea politicilor și a programelor publice europene; Evaluarea dezvoltării regionale; Managementul proiectelor în sfera administrației publice; Politici de incluziune a romilor/Policies for roma inclusion (în limba engleză)”, arată reprezentanţii UBB.
Crina Crainic
Credem ca in UBB se poate vorbi, fara a absolutiza, de prea multa cercetare si prea putin invatamant.
Prea mare pondere acordata cercetarii stiintifice si a laturii ei banesti, si prea putin accent pus pe modernizarea radicala a syllabelor si a planurilor de invatamant. La ordinea zilei sunt manevre prin care cei cu au competente in domeniu, le rasucesc, interesati. Accentul pus pe discipline noi, individuale si inlantuite sub forma specializarilor, aplicative si cu cautare pe piata fortei de munca, este, in esenta, fals. Cei care le rasucesc, nici nu au cultura politicilor de viitor. Sistemul e incremenit, refractar si minat de interese subiective, nelegitime. Cercetarea, la randul ei, nu are ca rezultat natural si firesc produse vandabile, competitive pe piata. Pana la urma, Cenusereasa numita Didactica, in realitate foarte pretentioasa, care cere mare raspundere, si care asigura resursa “finantare pe student echivalent”, nu este respectata. Este, de prea multe ori, doar un paravan. Fara a absolutiza, dar cu pondere semnificativa.
Insa o reducere drastica a finantarii UBB, in conditiile finantarii universitatilor care conteaza, printre care UBB, mult sub nivelul normal chiar in tari pe care ne e rusine sa le numim, ar fi incorecta. In primul rand, UBB nu are un numar prea mare de cadre didactice. In al doilea rand, insertia deficitara a absolventilor nu este o vina exclusiva a UBB.
Dar ar obliga UBB sa ”se priveasca in oglinda”. Ar trebui sa nu foloseasca o ”oglinda stramba”.
Chiar si o reorientare mult mai eficienta a UBB spre piata fortei de munca, ar avea un timp mort de 3-4 ani, pana ce va fi simtit rezultatul, in acord cu prevederile legii invatamantului de azi. Ce va fi peste 3-4 ani, e destul de greu de prevazut. Depinde foarte mult de politicile economice ale guvernelor.