Dosarul Gazeta – “o poveste” despre prietenie, tradare, razbunare, oameni de afaceri periculosi, politicieni influenti, gratii, metode staliniste, „justitiabili” influenti, scandal mediatic, ziaristi condamnati înainte de proces. Este primul caz în care ziaristii au fost arestati cu mascati, asemenea ultimilor infractori. Un dosar bazat pe delatiunile unor personaje dubioase ale caror afaceri murdare au fost scoase la lumina în paginile Gazetei au încercat sa ne arunce dupa gratiile tacerii. Ne-au lovit, dar nu ne-au ucis! La un an de la declansarea scandalului Gazeta, „organele de oprimare” nu au adus dovezi care sa le justifice actiunea. Pentru ca aceste dovezi nu exista…
Filmul evenimentelor
30 octombrie 2006
Ora 8.00 -Liviu Man, Ioan Otel, Aurel Muresan, Dorel Vidican, Anca Cocut si Adrian Avarvarei sunt ridicati de acasa si dusi la Parchet pentru
audieri în dosarul penal 159 /D/P/2005, de catre reprezentanti ai Directiei de
Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism
(DIICOT). Locuintele a cinci dintre ei au fost perchezitionate si au fost ridicate o serie de documente.
Ora 9.00 -Începe perchezitionarea redactiei Gazeta de Cluj de unde sunt
ridicate acte si aparatura necesara desfasurarii activitatii redactionale.
Ora 9.10 -Începe perchezitionarea redactiei "Buna ziua,Ardeal",în prezenta
Memorandei Onac, pe numele careia s-a eliberat un mandat de aducere.Sunt sigilate o serie de acte si o parte din aparatura din redactie.
Ora 14.30 -Mihai Petean, fost redactor-sef GAZETA de Cluj, este dus la Parchet pentru declaratii, în calitate de martor.
Ora 17.00 -începe audierea Memorandei Onac, editor general "Buna ziua, Ardeal", în calitate de martor.
Ora 20.00 -se încheie audierea Memorandei Onac si se dispune extinderea cercetarilor penale fata de aceasta pentru savârsirea infractiunilor de aderare la grup infractional organizat si santaj calificat.
Ora 20.30 -se încheie audierea lui Mihai Petean. Acesta ramâne martor. Procurorii îl tin în sediul Parchetului pâna la ora 24.30.
Ora 23.00 -se decide arestarea preventiva pe 29 de zile a jurnalistilor Liviu
Man, Ioan Otel, Aurel Muresan, Dorel Vidican si Anca Cocut.
Ora 00.40 -iese din cladirea Parchetului Adrian Avarvarei. Acesta ramâne învinuit, dar este cercetat în libertate.
31 octombrie
Ora 09.00 -Milena Man este audiata în calitate de martor.
1 noiembrie
Ora 9.00 -judecarea recursului lui Liviu Man, Ioan Otel, Aurel Muresan, Dorel Vidican si Anca Cocut în privinta arestarii preventive se amâna pentru miercuri.
Ora -11.00 -începe o noua audiere a Memorandei Onac, în calitate de învinuita.
Ora -16.00 – DIICOT dispune obligarea acesteia de a nu parasi localitatea pe o perioada de 30 de zile, începând cu 1 noiembrie.
2 noiembrie
Ora 12.00 -începe judecarea recursului înaintat de Liviu Man, Ioan Otel, Aurel Muresan, Dorel Vidican si Anca Cocut împotriva arestarii preventive.
Ora 16.00 -se încheie sedinta de judecata.
Ora 19.15 –completul de judecata decide respingerea recursului. Liviu Man, Ioan Otel, Aurel Muresan, Dorel Vidican si Anca Cocut ramân în arest preventiv.
3 noiembrie
DIICOT elibereaza o serie de citatii pe numele unor fosti si actuali reporteri /redactori ai Gazetei de Cluj si Buna Ziua Ardeal, citati în calitate de martori.
2 noiembrie
Recursul împotriva masurii arestarii a fost respins de magistratii Curtii de Apel Cluj
14 noiembrie
Tribunalul Cluj respinge cererea de eliberare sub control judiciar a lui Liviu Man.
20 noiembrie
Curtea de Apel Cluj a dispus sesizarea Curtii Constitutionale si suspendarea
procesului pâna la pronuntarea instantei constitutionale, ca urmare a unei exceptii de neconstitutionalitate ridicate de avocatul lui Aurel Muresan.
24 noiembrie
Se dispune prelungirea mandatului de arestare preventiva pe numele lui Liviu Man, Ioan Otel, Aurel Muresan, Dorel Vidican si Anca Cocut.
28 noiembrie
Se dispune prelungirea masurii privind interzicerea parasirii localitatii de catre Memoranda Onac.
29 noiembrie
Curtea de Apel Cluj a hotarât punerea în libertate a Ancai Cocut.
5 decembrie
Milena Man este citata în calitate de inculpat.
8 decembrie
Milena Man este pusa oficial sub învinuire pentru aderare la grup infractional organizat si santaj si se dispune interdictia de a pararsi localitatea pentru urmatoarele 30 de zile si de a comunica direct sau indirect cu celelalte parti învinuite sau inculpate.
Liviu Man a înaintat o sesizare celor doua Camere ale Parlamentului în care
solicita audierea sa în comisiile de specialitate si demararea unei anchete independente, reclamând abuzuri grave savârsite în acest dosar.
19 decembrie
Instantele au judecat prelungirea mandatului de arestare solicitata de
procurori.
2007
3 ianuarie 2007
Se dispune retinerea lui Dan Pârcalab.
4 ianuarie 2007
– Se dispune retinerea lui Aurelian Grama.
– Tribunalul Cluj emite câte un mandat de arestare pe o perioada de 29 de zile pe numele lui Aurelian Grama si Dan Pârcalab.
– Procurorii dispun interdictia de a parasi localitatea în cazul Milenei Man si prelungirea interdictiei de a parasi localitatea în cazul Memorandei Onac.
11 ianuarie
Judecatorii Curtii de Apel Cluj resping recursurile înaintate de Aurelian Grama si Dan Pârcalab împotriva masurii de arest preventive.
18 ianuairie
Procurorii DIICOT dispun trimiterea în judecata a lui Liviu Man, Ioan Otel, Aurel Muresan, Dorel Vidican, Adrian Avarvarei, Anca Cocut si Memoranda Onac.
1 februarie
Judecatorii decid punerea în libertate a lui Aurelian Grama, a lui Dan Parcalab si a lui Dorel Vidican, însa le-au interzic celor trei sa paraseasca tara.
7 martie
Judecatorii Înaltei Curti de Casatie si Justitie decide stramutarea dosarului Gazeta la Braila.
14 martie
Liviu Man, Ioan Otel si Aurel Muresan sunt transportati de la Penitenciarul Gherla la Penitenciarul Braila.
23 martie 2007
Tribunalul Barila decide eliberarea de îndata a lui Liviu Man, Ioan Otel si Aurel Muresan.
24 martie
Curtea de Apel Braila decide mentinerea masurii eliberarii lui Liviu Man, Ioan Otel si Aurel Muresan.
Abuzuri si ilegalitati comise în acest caz, sustinute în instanta de o parte dintre aparatori:
1. Nelegalitatea celor doua ordine ale procurorului general al României din 3 noiembrie 2006 prin care doi procurori din cadrul Serviciului Teritorial Cluj sunt delegati la structura centrala pentru efectuarea actelor de urmarire penala în acest dosar. Cele doua ordonante sunt nelegale pentru ca încalca prevederile Codului de Procedura Penala (CPP) privind delegarea, nefiind admisa efectuarea urmaririi penale prin delegare si, de asemenea, încalca prevederile Lg. 304/2004 privind organizarea judiciara si Lg. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor si Legea 508/2004 privind DIICOT, deoarece delegare administrativa ca act de autoritate emis de procurorul general nu poate avea ca obiect decât promovarea în functii nu si efectuarea de acte procesuale cu încalcarea flagranta a dispozitiilor de procedura.
2. Exceptia de neconstitutionalitate a art. 159 din CPP, care nu permite judecatorului sa procedeze la ascultarea înculpatului înainte de a decide cu privire la prelungirea arestarii. Textul este în contradictie cu art. 21, alin. 3 si art. 20 alin. 2 din Constitutie raportat la art. 6 din Conventia Europeana privind dreptul la un proces echitabil.
3. Nelegala sesizare a judecatorului, cu încalcarea prevederilor art. 156 CPP. Procurorii au folosit un text de lege abrogat, respectiv alin. 4 al art. 156 CPP, abrogat expres prin Lg. 356 / 2006, deoarece au sesizat judecatorul printr-o adresa semnata de procurorul sef adjunct al DIICOT, structura centrala. Potrivit Legii, sesizarea trebuia sa se faca nemijlocit de procurorii care efectueaza urmarirea penala, adica de cei care instrumenteaza cauza.
4. Necompetenta materiala si speciala a procurorilor care efectueaza urmarirea penala si care au întocmit referatul cu propunerea de prelungire a mandatului de arestare.
S-au încalcat prevederile imperative ale art. 12, alin. 3, lit. b din Lg. 508/2004, în care se prevede competenta structurii centrale a DIICOT pentru urmarirea penala în cazul infractiunilor savârsite sau care au produs rezultate pe raza teritoriala a mai multor Curti de Apel. În speta, urmarirea penala s-a efectuat de aceiasi procurori din cadrul structurii teritoriale. În aceasta privinta, ordinele de delegare ale procurorului general nu produc nici un efect juridic, din moment ce poarta aceeasi data cu cea la care cei doi procurori si-au declinat competenta prin Ordonanta în favoarea structurii centrale. Sanctiunea este nulitatea absoluta a procedurilor.
5. Nemotivarea cererii de prelungire a arestarii. În speta, timp de câteva luni nu au existat dovezi din care sa rezulte persistenta temeiurilor de arestare. Astfel, procurorii au invocat acelasi temei (lit. b, art. 148 CPP) constând în încercarea de zadarnicire a aflarii adevarului, cu privire la care s-a stabilit, prin Hotarare definitiva, ca nu exista (încheierea penala a Curtii de Apel Cluj din 2 noiembrie 2006), iar alte temeiuri nu mai exista. De asemenea, în privinta temeiului prevazut la lit. f a art. 148 CPP, contând în pericolul pentru ordinea publica, nu a existat nicio proba din care sa rezulte ca vreunul dintre inculpati ar fi periculosi pentru societate.
Nelegalitatea perchezitiei informatice
În timpul perchezitiei informatice, avocatii au ridicat urmatoarele exceptii:
– necompetenta teritoriala a instantei care a autorizat perchezitia;
– nulitatea perchezitiei, pentru ca nu s-a prezentat autorizatia motivata a procurorului prin care sa fie delegati ofiterii de politie care au efectuat efectiv perchezitia;
– unele sigilii nu erau contrasemnate spre neschimbare de catre proprietarul calculatorului;
– perchezitiile în redactiile de ziar nu s-au realizat în prezenta unui reprezentant legal al societatii editoare;
– în reteaua interna de calculatoare a unuia dintre ziare a fost identificat anterior perchezitiei o aplicatie informatica (Remote Administrator) care permitea accesul din exterior la reteaua interna si introducerea sau modificarea datelor operate în redactii;
– fisiere tip document au fost ridicate în bloc, în tipul perchezitiei informatice, fara a fi citite si consemnate în procesul verbal fiecare în parte;
– au fost ridicate o serie de fotografii cu caracter pur personal si fara legatura cu dosarul;
– în mod suspect, s-a facut o “selectie” a documentelor “exportate” de catre informaticienii DIICOT. Astfel, “s-a omis” ridicarea si luarea în considerare a unor fotografii si documente cu si despre fostul sef al BCCO Cluj, comisarul Toma Rus, ai carui subordonati au coordonat întreaga activitate;
– decriptarea hardurilor a fost efectuata de DIICOT si nu de un expert independent.
-în timpul perchezitiei, unii dintre angajatii DIICOT Cluj, care nu au dorit sa se legitimeze la solicitarea avocatilor, au facut uz de functia detinuta, manifestând un comportament impropriu atât în raport cu învinuitii, inculpatii, cât si cu aparatorii acestora. S-a ajuns astfel la situatia în care, unui aparator i-a fost interzis sa foloseasca toaleta. Mai mult, tipetele si urletele la adresa învinuitilor, inculpatilor sau tonul neadecvat folosit în raport cu aparatorii au fost “tehnici” frecvente. Mai mult, unii angajati ai DIICOT au exercitat presiuni asupra unora dintre partile învinuite sau inculpate pentru a-si schimba declaratiile facute în prezenta procurorilor.
Declaratii luate sub presiune
Asa-zisele "probe" cuprinse în rechizitoriu reprezinta o serie de declaratii luate, în mare masura, sub presiune de la:
a) unele persoane care au facut obiectul mai multor materiale jurnalistice publicate în paginile ziarelor pe care le conduc;
b) persoane de buna credinta cu care publicatiile au avut relatii contractuale de publicitate (încheiate în conformitate cu toate prevederile legale) si carora li s-a cerut explicit sau li s-a sugerat sa declare ca au fost santajate sa încheie
contracte de publicitate cu ziarele. În caz contrar, persoanele au fost amenintate ca le "vor fi verificate" afacerile pe care le conduc;
c) de la angajati ai ziarelor, amenintati ca vor fi pusi sub învinuire (pentru tainuirea "adevarului" sau din alte considerente, dându-se ca exemplu cazul persoanelor deja puse sub învinuire sau inculpare).
Audiatur et altera pars
Procurorii Deritei si Hrudei nu au fost interesati decât de adevarul lor. Nu au acordat nici o sansa adevarului GAZETEI. Colegii nostri nu au fost lasati sa-si expuna propria varianta asupra faptelor. D&H nu au vrut sa auda ce nu le convenea. I-ar fi bulversat, probabil. S-au protejat de influentele perturbatoare. Si-au conservat convingerile cu care au pornit în ancheta, cel mai mare pacat al unui procuror. Sa ti niste oameni în arest zeci de zile fara sa-i asculti este o cruzime. Este, de a semenea, o sfidare a ratiunii pentru care s-a legiferat procesul penal: „constatarea la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni”. Ce completitudine exista când procurorul nu vrea sa afle punctul de vedere al celui pe care-l acuza? Precaritatea asa-zisului probatoriu de aici se trage, în special de la mentalitatea de mici Dumnezei a-tot-si-a-toate-cunoscatori, dovedita de procurorii D&H..
Aministrarea de probe cu încalcarea principiului contradictorialitatii
Procurorii Deritei si Hrudei s-au temut sa-i puna pe acuzati fata în fata cu delatorii de care s-au folosit. Ei le-au respins cererile de a fi confruntati. Nici un proces-verbal de confruntare nu este invocat în rechizitoriu ca proba! Asa ceva nu am întâlnit în 20 de ani de meserie. Confruntarile – ar trebui sa stie si D&H – sunt indicate a fi efectuate chiar si atunci când nu exista contraziceri între declaratiile partilor. Ele întaresc probatiunea. Bineînteles, daca nu este prefabricata. Daca exista contraziceri, cu atât mai mult trebuiau efectuate. Doar prin confruntarea informatiilor se stabileste adevarul. Au preferat însa ca toata activitatea de administrare a probelor sa o desfasoare „în camere paralele”, ca într-un dialog al surzilor. Fiecare a spus în limba lui ce a vrut. Nimeni nu l-a tras de mâneca daca a mintit sau daca se afla în eroare. D&H s-au temut sa nu li se dezumfle „probele” înca din faza de urmarire penala. Ce va fi la proces, în confruntare publica, va fi. Cei doi anchetatori nu au urmarit decât sa scoata în evidenta acele probe care ar putea (cândva, pentru ca sunt constienti ca vor fi obligati sa raspunda pentru ce au facut si ca vor plati odata si-odata pentru tot) sa justifice masurile luate de ei sau solicitate instantei în timpul urmarii penale. La atât se rezuma perspectiva lor asupra procesului. Ori, cine putea mai bine decât acuzatii sa evidentieze, înca „din fasa”, toate contrazicerile si inadvertentele „martorilor” sau ale „partilor civile”? Si cine, în mod paradoxal, s-a împotrivit, decât tocmai procurorii D&H, desi erau obligati sa aiba rol activ si sa administreze si probele cerute în aparare.
Probe materiale ignorate
Si mai frapanta este însa lipsa oricarei referiri în rechizitoriu la sutele de procese penale (pentru pretinse calomnii sau insulte prin presa) purtate de-a lungul anilor între oamenii GAZETEI si gogomanii care se dau parti civile sau vatamate de „santaj”. Mai lipsiti de curiozitate oameni decât D&H nu am vazut. Ar fi treaba lor daca asa sunt în viata privata. Dar s-au angajat la o ancheta pentru care trebuiau sa proceseze mii de date. Ori, acele sentinte erau – si sunt, asa cum se va dovedi – esentiale. Liviu Man zice ca au fost circa 400 de procese, din care a câstigat cam 384. Un procent foarte bun, mai ales pentru niste publicatii specializate în investigatii si nu în – vorba lui Aurelian Grama – cultivarea musetelului.Cum or fi vrut cei doi pretinsi anchetatori sa stabileasca natura adevarata a relatiilor dintre GAZETA si delatorii care, acum, se prezinta „santajati”? Nu stiu, dar aceasta era imposibil de realizat în afara acestui context conflictual, marcat de hotarârile judecatoresti ignorate de cei doi agramati ai dreptului. Cum au putut ei închide ochii în fata unor asemenea repere fara sa se teama de Dumnezeu? Nici o hotarâre judecatoreasca nu a fost depusa ca proba la dosar! Vai de cine i-a scos la înaintare pe D&H, slabi profesionisti a gasit. Pentru ca adevaratii profesionisti nu intra într-un asemenea rahat, cu voluptatea încercata de D&H.
Si asta, asa cum voi arata în numarul viitor, înca nu este tot. (Alexandru Lele)
Vocea presei
Claudiu Padurean- ziarist „România libera”, presedinte al APPC
„Practic, acest scandal a aratat ca, uneori, Justitia poate interfera cu libertatea de exprimare. Cu siguranta, este dreptul procurorilor de a aresta pe cine reprezinta un pericol pentru societate. Totusi, ceea ce s-a facut pentru suprimarea publicatiilor din trustul Gazeta nu poate fi acceptat. De asemenea, este regretabil faptul ca o serie de oameni au fost trimisi în spatele gratiilor desi, asa cum se poate vedea în prezent, pot fi cercetati în libertate. În Europa arestarea este o masura exceptionala, nu o regula. Majoritatea celor incriminati sunt cercetati în stare de libertate si arestati în cazuri exceptionale. Daca managerii Trustului sunt vinovati, sa plateasca, daca nu, cei care au instrumentat cazul sa fie anchetati de catre Magistratura pentru ca i-au tinut pe acestia atâta timp dupa gratii.
Interceptarile convorbirilor telefonice nu sunt deloc onorabile pentru conducatorii de la Gazeta, însa este curios faptul ca Justitia nu s-a sesizat si în cazul celorlalte persoane implicate, oameni de afaceri sau politicieni. Este vorba de echitabilitate, de duritatea cu care au fost tratati cei din presa vizavi de clementa cu care au fost apreciate faptele celor din mediul politic sau al afacerilor.
„În mare parte presa a tratat cu obiectivitate cazul. Au fost si pareri subiective, pro-Gazeta, venite din partea lui Pârcalab si Grama sau anti-Gazeta. Oricum ar fi absurd sa li se ceara obiectivitate celor care au fost realmente terfeliti în paginile ziarului.Eu nu sunt un fan al Gazetei dar cred ca managerii trustului nu trebuiau arestati. Evident de când au fost eliberati nici unul dintre acestia nu a fugit din tara si nu s-a sustras cercetarii penale. Regret ca DIICOT-ul nu a înaintat cazul DNA-ului pentru ca ancheta sa fie finalizata si ca si cei din politica sa fie cercetati pentru implicarea lor în caz”.
Dan Ielciu – Redactor Foaia transilvana
„ Îmi mentin parerea ca tot ce s-a întâmplat este o poveste a Parchetului cusuta cu ata alba: Acum totul s-a linistit. Cu siguranta ziaristii vor câstiga procesul. Presa a fost manipulata. În nici un caz, subiectul Gazeta nu a fost relatat obiectiv, s-a zis doar ceea ce procurorii au vrut sa se zica. Este clar pentru toata lumea ca majoritatea informatiilor transpirau dinspre Parchet, aceasta a influentat întreaga ancheta. Prin presa au fost facute presiuni asupra judecatorilor. Din pacate nu a existat nici un moment prezumtia de nevinovatie. Cei de la gazeta au fost crucificati înca de la început”.
Cezar Ioan- coordonator editii regionale „Ziua”
„ Spre deosebire de acum un an lucrurile iau o alta turnura. Daca în urma cu 12 luni toti cei din Gazeta erau vinovati, la televizor, acum apare o întorsatura fireasca pentru un Stat de drept si nefireasca pentru ca nu s-a dovedit vinovatia ziaristilor în nici un fel. Trecerea timpului este motorul cel mai eficient de verificare a ipotezelor. Reactiile presei sunt normale. Este, totusi, nefireasca viteza cu care colegii nostri s-au grabit sa îmbratiseze cauza acuzarii. Cred ca acum multi dintre acestia regreta ca nu au tratat cazul cu mai multa prudenta. Mi-e greu sa zic daca presa a fost obiectiva sau nu. Clar au existat institutii media care nu au reactionat bine, dar sunt si altele care au avut un comportament laudabil. Unele au parasit idealul de obiectivitate al gazetariei, din pacate, dar nu toate”.
Victor Lungu, director PR Monitorul de Cluj
„Nu mi-am schimbat parerea. Ce credeam atunci, cred si acum. A fost un abuz al legii. Categoric nu a fost un scandal mediatic necesar….Si poate a avut partile lui bune. S-a vazut cine sunt lichelele din mediul politic, al presei. Pacat ca s-a experimentat pe oameni, nu pe animale, cum ar fi trebuit. Presa nu a tratat cu obiectivitate cazul. S-au platit polite, au fost razbunari. Profesionistii presei si-au dat cu stângul în dreptul”.
Rares Bogdan, publisher la cotidianul Ziua de Cluj:
„Faptul ca la un an de la evenimentul nefericit, mai toate ziarele centrale, majoritatea televiziunilor centrale si locale au preluat un material care a aparut în Gazeta de Cluj este un semnal ca acest ziar îsi recapata credibilitatea. Sunteti într-un moment decisiv în care daca o tineti tot asa o sa va recapatati credibilitatea. Consider ca Liviu Man a facut o greseala când, oarecum, si-a întors o parte din presa împotriva sa, iar acestia din vendetta sau din dorinta de senzational au atacat publicatiile si pe cei arestati. Mai mult decât atât, nu mi se pare normal sa dai în presa poze cu oameni în catuse, sa dai fragmente din rechizitoriu sau sa arunci gratuit cu noroi în niste oameni care pâna la proba contrarie sunt nevinovati”.
Mihai Prodan, redactor Informatia de Cluj:
„Cazul Gazeta a intrat într-un con de umbra dupa mutarea procesului la Braila. Consider ca stramutarea a fost un lucru bun. Desi ma deranjeaza ca dupa un an justitia nu s-a pronuntat. Scandalul a fost exagerat, dar ca idee a fost necesar si folositor. Se vede ca dupa aceea alte ziare au fost mult mai atente când au tratat cu sursele, ele la rândul lor au fost mai circumspecte în raport cu ziaristii. Dar în ce priveste imaginile tv a fost o exagerare grosolana care putea fi evitata. Sa nu mai vorbim despre descinderea în case, care a fost pur si simplu un circ nefolositor.
În general, prezentarea din presa a fost obiectiva, chiar daca Man a acuzat presa ca “daca era obiectiva era demult liber", eu consider ca mediatizarea i-a ajutat pe toti. Spre pilda, daca nu era atentia media, destul de probabil cazul nu ar fi fost stramutat. Pe alocuri au fost derapaje, dar ca medie eu sunt multumit de gradul de obiectivitate al presei care a tratat cazul”.
Aparatorii legii
Avocat Mihai Neamt:
“Trecerea timpului este menita, în general, a permite analizarea lucida si lipsita de patimi a oricarui eveniment. Din pacate, ceea ce a capatat generic numele de “Dosarul Gazeta” este departe de a fi limpede si analizabil. În conditiile în care, singurele efecte reale si palpabile ale întregii isterii generate de acest dosar au tinut de masuri preventive asupra unor persoane care pâna la incidente nu avusesera nimic de a face cu legea penala si de cvasiblocarea financiara a unor editori de presa am putea spune, ca mai mult ca atunci, astazi, la un an de la evenimente, ratiunile instrumentarii dosarului tin parca de teoria conspiratiei si în mod destul de transparent de maniera originala a democratiei românesti de a gestiona aversitati sociale. Consider ca departe de a fi început, dosarul Gazeta este menit a produce un efect mult mai amplu decat cel imaginat de cei care l-au instrumentat, si spre posibila lor nefericire altul decat cel dorit. Astfel o judecare ampla si nepartinitoare asupra dosarului nu va face rau inculpatilor pentru ca adevarul pentru care s-a dorit excluderea acesora din viata societatii este mai presus de bine si de rau si, în forma în care acesta se va dezvalui, va contribui la clarificarea multora din zonele gri ale jocurilor de interese si de afaceri ale high lifului clujean contribuind, cred eu, la însanatosirea acestei vieti chiar cu riscurile inerente ale unei vizite în purgatoriu.
Concluziv, dosarul Gazeta poate fi un reper de proceduri încalcate, de prezumtii înlaturate si de amatorism, dar poate deveni totdata o lectie despre justitie, verticalitate si asumarea neconditionata a dreptului la adevar”.
Avocat Mircea Ilian:
“La exact un an de la cele petrecute pe data de 30 octombrie 2006, mi se pare evident de ce a fost necesar ca acele evenimente sa se petreaca asa cum s-au petrecut. Ceea ce s-a întâmplat acum un an nu a fost decat o diversiune, menita sa creeze confuzie, sa distraga atentia de la ceea ce continea în realitate dosarul ”Gazeta”. Din nefericire diversiunea a functionat si a fost nevoie de cinci luni pentru îndepartarea efectelor intoxicatiei mediatice din 30 octombrie 2006. Ma tem ca evenimentele din 30 octombrie 2006 constituie o noua pata pe imaginea, deja deteriorata, a justitiei române. Sunt convins ca, cu cât se va înainta mai mult în judecarea dosarului, vor iesi la iveala tot mai multe nereguli si abuzuri comise în acest dosar, care vor permite formarea unei imagini corecte în legatura cu ceea ce s-a întâmplat de fapt acum un an si în zilele ulterioare”.
Avocat Calin Budisan:
“Dupa un an de zile de la retinerea si ulterior arestarea unor persoane în dosarul Gazeta se poate analiza obiectiv ceea ce s-a întâmplat în fapt în acest dosar. Dovada faptului ca s-au întâmplat abuzuri procesuale cel putin în ceea ce priveste luarea masurilor preventive respectiv arestarea preventiva a unor inculpati si prelungirea acestei stari de arest este practic chiar punerea în libertate a acestora dupa investirea Tribunalului Braila cu judecarea cauzei. Desi aceste masuri abuzive au marcat decisiv destinele unor oameni suntem totusi optimisti si credem ca admiterea cererii de stramutare de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie a fost un prim pas în rezolvarea obiectiva a cauzei potrivit probelor de la dosar si nu prin rasturnarea prezumtiei de nevinovatie. Iar punerea în libertate la primul termen de verificare a legalitatii si temeiniciei masurii arestului preventiv de catre instanta de judecata nou investita prin încheierea de admitere a cererii de stramutare a reprezentat o noua recunoastere a abuzurilor procesuale din faza de urmarire penala si totodata o speranta în ceea ce priveste solutionarea corecta a dosarului si pe fondul cauzei”.
Avocat Paul Vasilache:
“Deocamdata, daca se admite exceptia, acest caz ar trebuisa dispara, sa fie retransmis DIICOT si Parchetului Cluj. Au fost mai multe probleme sesizate instantei. Persoane fara mandat si fara capacitatile necesare au fost implicate în derularea anchetei. De asemenea am constatat numeroase încalcari ale drepturilor omului. Si pe parcurs, au aparut probleme care nu ne-au permis sa intram în fondul problemei. De exemplu s-au ivit neclaritati vizavi de persoanele vatamate. Exista multe inconsecvente în dosar…Unii dintre cei care initial apareau ca parti vatamate au renuntat pe parcurs la plângeri. Fara îndoiala si mediatizarea execesiva a influentat procesul. De aceea a fost stramutat la Braila, în zona (Cluj, n.r.) actul justitiar ar fi fost pus sub semnul întrebarii”.
Avocat Diana Sos:
“Înainte de 30.10.2006 nimeni n-ar fi crezut ca evenimentele din acea zi care s-au succedat cu o repeziciune ametitoare s-ar putea spune sunt cu putinta într-o tara acum membra a Uniunii Europene în care presa ar trebui sa fie a patra putere în stat. Un an mai târziu nu pot decât sa sper ca ziua de 30.10.2006 sa fie irepetabila atât din punctul de vedere al presei cat si al justitiei. Cred ca cel putin vis-a vis de câteva aspecte din dosar justitia nu a fost cu adevarat oarba. Dar mai cred si faptul ca presa locala si nationala au iesit greu sau aproape deloc din pasivitate si nu au sanctionat asa cum ar fi trebuit erorile, lacunele si abuzurile din dosarul “Gazeta”.
Legaturi bolnavicioase
Unul dintre procurorii DIICOT care au instrumentat dosarul Gazeta, Daciana Deritei, se afla în relatii de rudenie cu secretarul general al judetului, Mariuca Pop, subordonata uneia dintre partile „vatamate” din dosar. Aspect pentru care procurorul s-a retras din instrumentarea dosarului Gazeta 2, însa a gasit de cuviinta ca este compatibila cu primul dosar, cu toate ca si în acest caz persistau aceleasi motive. Mai mult, comisarul Toma Rus, fostul sef al BCCO Cluj s-a aflat în momentul declansarii scandalului Gazeta în relatii foarte apropiate cu sefa DIICOT Cluj, Teodora Molnar.
(Gazeta)
