Proiectul de buget întocmit de Guvernul Ponta nu a fost acceptat de creditorii internaționali (FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială), decât după aprige dezbateri, contradicțiile fiind atât de ascuțite, încât se vorbea de ruperea colaborării cu FMI. Până la urmă, troica creditorilor a fost mai rezonabilă și s-a acceptat punctul de vedere al Guvernului, dar suplimentarea alocațiilor pentru Ministerul Apărării Naționale, cu 0,3% din PIB, are nevoie și de aprobarea Consiliului Europei, care se va întâlni la 18 și 19 decembrie a.c. Premierul a declarat că va vorbi atât cu președintele în funcțiune, cât și cu cel ales, pentru a se rezolva mărirea fondurilor pentru apărarea țării, deoarece tot Consiliul Europei, la întâlnirea ce a avut loc în toamna acestui an, în Țara Galilor, a sugerat, ba chiar a impus ca Europa, în confruntarea cu agresivitatea Federației Ruse, trebuie să se bazeze și pe resursele și eforturile proprii, și nu numai pe forțele armate americane. Dar, parafrazându-l pe Napoleon, pentru aceasta este nevoie de trei lucruri, în primul rând bani, în al doilea rând bani și, în sfârșit, tot de bani. Împăratul Napoleon enumera condițiile ce sunt necesare pentru a câștiga un război, dar ceea ce a spus marele strateg și om politic sunt valabile și pentru ceea ce trebuie să se facă pentru a se preîntâmpina un război. Si vis pacem, para bellum!
Pretențiile FMI ca Guvernul român să aibă un deficit de 0,9% din Produsul Intern Brut în anul 2015 erau pur și simplu aberante. Până la urmă, reprezentanții Executivului au reușit să determine acceptarea a 1,4% din PIB, la care se va adăuga sporul pentru Apărare. Bugetul va fi transmis Parlamentului, și, cu siguranță, va fi și adoptat. Mi se pare, însă, semnificativă dubla măsură aplicată de FMI în raportul cu țara noastră. Pentru Franța, sau chiar pentru Polonia, de exemplu, au acceptat deficite mult mai mari decât pentru România.
În anul viitor, în care se prognozează o creștere economică de 2,5%, se va reduce la 1% taxa pe stâlp, nu se va impozita venitul reinvestit, iar Guvernul a promis că nu se vor majora impozitele și taxele, onorându-se toate obligațiile financiare asumate în această toamnă. Opoziția le numește ”pomeni electorale”, care în condițiile în care trăiesc, mulți dintre concetățenii noștri, o majorare cât de cât a pensiilor, pe lângă faptul că este în concordanță cu Legea Pensiilor, reprezintă și o necesitate asimilabilă forței majore. Media prețurilor în România este de aproximativ 200 de euro și cred că atât veniturilor copiilor săraci, cât și salariilor dascălilor și ale medicilor meritau să li se aloce mijloace financiare suplimentare. În consecință, eu nu le pot zice ”pomeni”, ci măsuri determinate de realitatea economică cu adevărat îngrijorătoare. Profesorul Mircea Coșea spunea că statul pur si simplu nu poate funcționa fără un deficit de 2%, așa că, probabil, în 2015, ceva impozite și taxe tot se vor introduce. Important este ca acestea să nu fie prea mari și ca mediul economic să nu fie afectat prea sever.
Realizarea indicatorilor bugetari în 2015 presupune, în continuare, măsuri ale ANAF-ului – pentru colectarea cât mai riguroasă a taxelor și impozite – și să se mai stopeze jaful și hoția din instituțiile publice. În contextul acestor comandamente, șansa României de a progresa este ca DNA să-și facă datoria în continuare, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice, ca să se recupereze mai mult din prejudiciile suferite de stat, deci de noi toți, prejudicii care sunt uriașe. Corupția este generalizată și transpartinică. Cred că nici la nivel de Cotroceni și nici la Palatul Victoria nu se vor mai auzi cântecele de sirenă ale baronilor locali. Nu am scăpat de aceștia nici noi, de la Cluj, deoarece un fost primar al municipiului își execută pedeapsa la Penitenciarul Gherla.
Nu sunt adeptul teoriei conspirației, atât de vehiculată în România, și pe care Lucian Boia încearcă să o infirme în cărțile lui, dar este adevărat că, în decursul istoriei, chiar recentă, față de noi s-a practicat o atitudine discriminatorie. La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Italiei i s-a recunoscut calitatea de stat cobeligerant, dar România, care a depus eforturi mult mai mari pe Frontul de Vest, în mod nedrept nu a beneficiat de această calitate.
Aceste considerații expuse le subliniez din nou, deoarece pretențiile inițiale ale FMI au fost lipsite total de temei. Nu suntem cu nimic mai răi decât alții, dar avem ghinionul că suntem copleșiți de confruntări, într-o zonă de frontieră, care de-a lungul timpului ne-a adus și multe necazuri.
Adrian Man
12.12.2014
P.S.: M-au impresionat cuvintele de apreciere ale lui Andrei Pleșu față de Adrian Papahagi pentru cartea acestuia ”Ideea destinului în literatura engleză veche”, ceea ce mă va determina să o citesc.
P.S.2: Apropo de cultură, și ultimul număr din Sinteza este excelent. Devine o revistă din ce în ce mai bună. Felicitări, domnul profesor Dâncu!
