Pe data de 23 iunie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România la plata despăgubirilor în sumă de 11.200 unui dejean cunoscut pentru activităţile de cămătărie şi condamnat pentru şantaj. De asemenea, cheltuielile de judecată cad tot în sarcina statului român, pentru că nu i-a facilitat acestuia întâlniri intime cu soţia sa în camera conjugală de la Penitenciarul Gherla. Decizia CEDO ridică astfel problema tratamentului persoanelor aflate în arest preventiv, fără să fie condamnate, în centrele de arest gestionate de Ministerul Afacerilor Interne şi în penitenciarele administrate de Ministerul Justiţiei, care sunt mai dure decât în cazul infractorilor condamnaţi.
În perioada 29 martie 2009 – 2 februarie 2011, Costel Gaciu, un cămătar din Dej, s-a aflat în arest preventiv, la Poliţia Judeţeană Cluj şi apoi la Penitenciarul Gherla. În cele din urmă, cămătarul a fost condamnat definitiv la 4 ani şi jumătate de puşcărie, pentru şantaj şi vătămane corporală, alături de alţi infractori, cu toţii cunoscuţi în Dej ca grup de cămătari.
De ce l-au închis pe Gagiu
Dosarul a fost instrumentat de DIICOT – Serviciul Teritorial Cluj. Membrii grupării acordau împrumuturi persoanelor (în special oameni de afaceri) care se aflau într-o situaţie financiară dificilă, dobânzile practicate mergând de la 10-20% pe lună pentru perioade mai lungi de timp, până la 8-10% pentru perioade scurte, uneori acestea fiind chiar de 1% pe zi. Surse din cadrul anchetatorilor spun că 99% dintre firmele extorcate erau în situaţie de faliment şi că patronii acestora, la rândul lor, ar putea fi puşi sub acuzare pentru înşelăciuni cu file CEC fără acoperire.
Poliţiştii au început să documenteze activitatea cămătarilor din Dej în toamna lui 2008, pe baza unor informaţii, dar şi după ce mai mulţi păgubiţi au decis să apeleze la organele de cercetare. Grupul organizat de cămătari era format din Tiberiu Boncsina (40 de ani), Costel Gagiu (37 de ani), Felician Fărcaş (36), Ovidiu Adrian Stupar (34 de ani) şi Marius Mateş (33 de ani).
Procedura presupunea ca după ce se împrumutau banii, prin ameninţări, şantaj şi violenţe exercitate asupra debitorilor, membrii mafioţi îi obligau pe aceştia chiar să-şi vândă bunurile personale sau ale firmei ori să încheie contracte fictive pe bunurile deţinute, să presteze diferite lucrări sau să predea materiale de construcţii. Mai multe persoane din Dej şi-au pierdut afacerile, bunurile personale şi ale societăţii.
”Torturat psihic” cu orarul de toaletă
Cămătarul din Dej a reclamat la CEDO că în arest preventiv a stat în centrul de detenţie al Politiei Judeţene Cluj într-o celula la subsol, de 4 metri pătraţi, cu încă 3 deţinuţi. Celula nu avea geamuri şi nici ventilaţie, iar pereţii erau acoperiţi cu mucegai, a mai spus Costel Gagiu.
Reclamantul s-a plâns la Curtea Europeană că a fost “torturat psihic” pentru ca avea acces la toaletă doar după un program zilnic. Guvernul României, în adresa de răspuns la aceste acuzaţii, precizează că în timpul detenţiei la Poliţia Judeţeană Cluj, deşi nu exista toaletă în celulă, arestaţii aveau voie să meargă la toaletă, la cerere, iar duş puteau să facă de două ori pe săptămână.
Din 28 iulie 2009, Costel Gaciu a fost mutat la Penitenciarul Gherla, tot în arest preventiv. De Aici, reclamantul susţine că a fost la un moment dat ţinut într-o celulă de 38 mp împreună cu alţi 26 de deţinuţi. Guvernul confirmă că acest lucru s-a întâmplat în perioada de carantină, alături de alţi arestaţi, dar din lista celulelor prin care a fost mutat deţinutul aflăm că spaţiul personal al unei persoane arestate preventiv în penitenciar se reduce la 1,5-3 metri pătraţi.
Camera conjugală, rezervată numai pentru condamnaţi
În ceea ce priveşte acuzaţiile de ”suferinţe psihice” suferite în penitenciar, Costel Gagiu arată că nu a fost lăsat să aibă întâlniri intime cu soţia sa, în camera conjugală. Motivele invocate de autorităţi pentru refuzul de a-i aproba aceste cereri ar fi că dreptul la întâlniri conjugale este acordat doar deţinuţilor care îşi ispăşesc pedepse cu închisoarea, iar el se afla în arest preventiv, nefiind condamnat. Pentru acest tratament inegal, Costel Gaciu a cerut ca statul român să-i plătească daune morale de 50.000 de euro.
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului i-a dat câştig de cauză lui Gaciu, însă nu i-a acordat întreaga sumă cerută, ci numai 9.800 de euro, cu titlu de despăgubiri şi încă 1.400 de euro cheltuieli de judecată.
Curtea de la Strasbourg consideră că perioada lungă de detenţie preventivă i-a redus viaţa familială la un nivel care nu poate fi justificat de limitările inerente pe care le implică detenţia. Curtea considera că autorităţile statului român au acţionat discriminatoriu, prin faptul că i-au refuzat arestatului preventiv vizitele conjugale fără să-i ofere acestuia explicaţii rezonabile şi obiective pentru diferenţa de tratament.
Tratament special în sensul pozitiv
Curtea ia în considerare argumentele Guvernului cum că motivele pentru impunerea unei perioade de detenţie preventivă ţin de limitarea contactului suspectului cu persoanele din afară, pentru a asigura o cercetare fără intervenţii din partea acestora. Totuşi, atrage atenţia că drepturile civile ale cetăţenilor prevăd că tratamentul special al arestaţilor preventivi ar trebui să fie potrivit statutului lor de persoane care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.
Regulile europene privind închisorile prevăd că atâta timp cât nu există o prevedere impusă de o instanţă de judecată în cazul individual al deţinutului, arestaţii preventiv trebuie să aibă dreptul de a primi vizite şi de a comunica cu familiile lor la fel ca şi prizonierii condamnaţi.
