O neînțelegere privind un drept de servitute a stârnit mari controverse, inclusiv etnice, între doi clujeni. Afirmații precum „bozgor împuţit”, „şchioapă unguroaică” sau „ai făcut aici ţara austro-ungarilor” au fost pedepsite de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. La rândul său, clujeanul care este acuzat că a folosit acești termeni, a încercat în instanță să anuleze amenda aplicată de CNCD.
În anul 2014, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a înregistrat o petiţie înaintată de Rozalia Ana Tokay împotriva lui Morar Teodor, pentru încălcarea dreptului la demnitate pe criteriul apartenenţei etnice şi pe criteriul dizabilităţii. Tokay reclamă că Morar i s-a adresat cu mai mulţi termeni discriminatorii, printre care „bozgor împuţit”, „şchioapă unguroaică” sau „ai făcut aici ţara austro-ungarilor.”
Ulterior, după citarea celor două părţi la sfârşitul lunii februarie, CNCD a cerut probe pentru susţinerea afirmaţiilor din partea petentei. Niciuna din părţi nu s-a prezentat la sediul instituţiei pentru a-şi expune punctul de vedere, depunând documente în acest sens în scris. Rozalia Tokay a adus cinci martori, care potrivit CNCD, mărturiile acestora susţin că afirmaţiile reclamatei sunt reale şi au fost făcute de Teodor Morar.
„Colegiul director constată că reclamatul a făcut referiri jignitoare privind apartenenţa etnică şi privind dizabilitatea petentei”, arată decizia CNCD, care consideră că Rozaliei Tokay i-a fost încălcat dreptul la demnitate, garantat de Constituţia României.
„Afirmaţiile reclamatului reprezintă discriminare directă, întrucât se creează o deosebire pe criteriul apartenenţei etnice şi a dizabilităţii, care are ca efect restrângerea exercitării, în condiţii de egalitate, a dreptului la demnitate”, arată CNCD. Instituţia mai consideră că „afirmaţiile au fost făcute în mod public, vizând creare unei atmosfere de intimidare, ostilă, îndreptată împotriva petentei pe criteriul etnic şi cel al dizabilităţii”.
Teodor Morar recunoaşte că are un conflict cu asociaţia al cărei preşedinte este Tokay, fiind vecin cu sediul acesteia. Acesta a afirmat că, deşi a făcut afirmaţii privind Imperiul Austro-Ungar, acestea nu erau discriminatorii.
Cu toate acestea, Colegiul director al CNCD a decis să aplice amenda contravenţională de 1000 de lei, considerând că discriminarea are la bază două criterii, fiind vorba de discriminare multiplă, ceea ce reprezintă circumstanţă atenuantă, iar afirmaţiile au fost făcute pe fondul unui conflict anterior dintre cele două părţi.
Interesant este că în Colegiul director care a semnat decizia se numără trei maghiari: Asztalos Csaba Ferenc, Bertzi Teodora şi Haller Istvan (care a şi redactat actul), alături de patru persoane cu nume românesc, adică aproape jumătate din membrii comisiei care a luat decizia împotriva lui Morar.
Teodor Morar a atacat decizia CNCD în contencios administrativ, solicitând instanței să anuleze amenda. După ani de procese, Curtea de Apel Cluj a respins zilele trecute cererea formulată de Teodor Morar.
Tokay Rozalia
De unde a pornit totul
Conflictul dintre Teodor Morar și Rozalia Tokay durează de ani de zile și a pornit de la o neînțelegere privind dreptul de servitute pe străduța unde primul locuiește, iar cea de-a doua are un azil pentru persoane vârstnice sau cu dizabilități, respectiv Asociația Maghiară a Handicapaților Motori.
Cei doi s-au judecat ani buni de zile în legătură cu dreptul de servitute pentru un drum care asigură accesul la cele două proprietăți.
Morar spune că Tokay a comis abuzuri pe terenul asupra căruia bărbatul are, prin lege, drept de servitute, cazul ajungând în instanță. Practic, în repetate rânduri, Tokay i-a limitat lui Teodor Morar accesul spre propria locuință, deși instanța a convenit că poziţia actuală a servituții este singura viabilă pentru proprietatea acestei familii. În plus, a efectuat lucrări care au avariat drumul astfel încât accesul cu autoturismul spre proprietatea soților Morar să devină practic imposibil, fără a mai face ulterior reparațiile necesare.
În anul 1999, familia Morar a cumpărat de la Mircea şi Georgeta Mureşan parcela pe care au acum locuinţa, alături de dreptul de servitute de trecere pe o porţiune de 3m lăţime şi 31,6 m lungime. Foştii proprietari au declarat în faţa instanţei că consimţit subtraversarea cu instalaţia electrică de gaz, apă şi canalizare porţiune de teren unde se află drumul de servitute, lucrări care s-au făcut în baza unei autorizaţii de construire legală. Dreptul de servitute de trecere era deja constituit în favoarea familiei Morar la momentul la care Tokay Rozalia a cumpărat, în 2001, proprietatea pe care îşi desfăşura activitatea azilul.
Aceasta a arătat în faţa instanţei că bărbatul ar fi lăsat de mai multe ori porţile larg deschise, deşi are cheie, „periclitând siguranţa persoanelor internate în centrul social”.
Potrivit patroanei azilului de bătrâni, conflictele au început din cauza faptului că poarta a fost lăsată deschisă şi mai multe persoane vârstnice au părăsit astfel incinta centrului de îngrijire. Aceasta a propus, prin urmare, un alt traseu pentru ca vecinul să ajungă la proprietatea sa.
Tokay Rozalia, în numele asociaţiei, i-a dat în judecată pe soţii Morar, cerând instanţei să dispună mutarea drumului de servitute care face obiectul acestui conflict.
Judecătorul a dat o sentinţă prin care arată că cererea patroanei azilului de bătrâni este nefondată. De fapt, „proprietatea reclamantei are un front stradal de cca. 60 m şi un număr de 4 intrări, iar accesul în curtea imobilului nu se face pe poarta aferentă drumului de servitute, ci pe alte două părţi care nu sunt închise niciodată cu cheia”, arată avocaţii familiei Morar.
Legea contrazice mofturile
În luna septembrie 2013 s-a realizat o expertiză topografică, care a identificat toate căile de acces posibile de la proprietatea familiei Morar la strada principală, cea mai scurtă şi împovărătoare cale de acces şi a stabilit dacă este cazul schimbării locului drumului de servitute şi dacă ar trebui astfel mutate şi utilităţile care trec pe sub acel drum. Raportul de expertiză arată că drumul propus de Tokay trece prin grădina familiei Morar şi este de două ori mai lung, iar Compania de Apă Someş confirmă că poziţia actuală a utilităţilor este singura viabilă pentru proprietatea acestora, altfel fiind nevoie de amenajarea unei staţii de pompare.
Articolul 767 din Codul Civil arată că proprietarul fondului aservit trebuie să se abţină de la orice act care limitează ori împiedică exerciţiul servituţii. Dreptul de servitute constituit pentru familia Morar la cumpărarea parcelei care le corespunde nu a fost însoţit de vreo obligaţie faţă de proprietarul fondului dominant, ceea ce înseamnă că pretenţiile Rozaliei Tokay de a păstra uşa încuiată nu au fundament legal. În plus, prin construirea acelei porţi de acces la stradă, aceasta a limitat exerciţiul servituţii, ceea ce încalcă acelaşi articol din lege.
