Vladimir Putin cel mânios

Inaugurarea bazei de la Deveselu, prima instalaţie din cadrul scutului anti-rachetă din estul Europei, (cealaltă structură militară se construieşte în Polonia unde lucrările se vor finaliza anul viitor), a stârnit furia lui Vladimir Vladimirovici Putin.

Ne-a ameninţat pur şi simplu şi aceste avertismente au fost rostite la cel mai înalt nivel, arătând ce ne aşteaptă în cazul unui război cu Rusia.

Am mai primit şi în trecut atenţionări despre această problemă, dar acum Rusia a fost mai explicită ca oricând, spunându-le românilor, îndeosebi oltenilor care vor fi represabile. Rusia se comportă ca o putere colonialiste din sec. XIX, demonstrând că nu a învăţat nimic din lecţiile trecutului, cea mai apropiată fiind înfrângerea ruşinoasă din Afganistan. Nici NATO şi principala ei forţă SUA nu au acum acolo o situaţie prea comodă, dovadă, printre altele fiind faptul că am pierdut recent doi militari, iar un al treilea se găseşte grav răniţi în tratament la un spital american din Germania.

Declaraţiile au fost făcute de Putin în Grecia, în urma discuţiilor acestuia cu premierul Tsipras, care la fel ca Ungaria, are o poziţie nu lipsită de echivocuri în cadrul alianţelor occidentale. Grecii uită că dacă după război nu i-ar fi ajutat vestul, ar fi ajuns o ţară comunistă. Atunci ar fi purtat stigmatul mizeriilor materiale şi morale şi nu s-ar fi ţinut toată ziua de greve, deoarece partidul unic comunist, i-ar fi învăţat ce înseamnă o deplină unanimitate cum spunea Ceauşescu despre opinia publică românească din vremea lui. Sigur, Putin a declarat că Federaţia Rusă nu va ataca prima Alianţa NATO, dar cum pot să-i crezi? Şi nemţii au spus că declanşarea celui de-al doilea Război Mondial a fost determinată de atacul polonezilor, ceea ce a fost o minciună grosolană. Astfel, au îmbrăcat nişte deţinuţi de drept comun în uniforme militare poloneze, i-au împuşcat la graniţa cu Polonia, iar cadavrele au fost filmate, zicând că sunt victimele unei agresiuni. Apoi Polonia a fost atacată şi de Uniunea Sovietică şi ca două bande de gangsteri, nemţii şi ruşii au împărţit ţara. Molotov declara în Sovietul Suprem că Polonia merită să dispară de pe hartă, deoarece este un avorton al Primului Război Mondial. În plus, sovieticii au împuşcat mii de ofiţeri polonezi prizonieri la Katyn, iar ruşii se miră că polonezii nu îi îndrăgesc prea mult, mai ales că îi ameninţă şi pe ei pentru viitoarea bază militară.

Desigur, nici Polonia şi nici România, în raport de potenţialul lor economic şi miliar, nu pot reprezenta un pericol pentru o supraputere nucleară ca Rusia şi în această privinţă nu pot exista dubii.

Instalaţiile militare ce au fost amplasate la Deveselu, precum şi cele din Polonia, sunt strict defensive şi nu au încărcătură explozivă, ci pot să apere NATO, deci şi ţara noastră de eventuale atacuri din exterior. Să nu uităm că Iranul şi-a dezafectat instalaţiile nucleare, dar continuă să producă rachete cu raze medie şi scurtă de acţiune. Apoi, şi în ipoteza că rachetele ar veni din Rusia, instalaţiile americane amplasate în ţara noastră, aşa cum am arătat, sunt de tip exclusiv defensiv, deci vecinii noştri cei vocali nu au de ce să se simtă ameninţaţi de statele limitrofe. Rusia, dimpotrivă, este o putere în plină expansiune sunt un pericol pentru toţi vecinii lor şi o parte din teritoriile altor state vecine sunt ocupate de forţele lor militare. În Transnistria, la câţiva kilometri de România, se găsesc armate ruseşti şi o mare cantitate de armament, deşi Eltin a promis încă la Istanbul că în anul 2008 îşi va retrage trupele şi armamentul, dar vorba lui Talleyrand ”cuvântul a fost dat să ascundă gânduri”. În Ucraina, Federaţia Rusă, a ocupat Crimeea, deşi a garantat apartenenţa acestei peninsule la Ucraina şi ţine ostatice două provincii din estul ţării. În Georgia a ocupat două provincii (Abhazia şi Osetia de Sud) şi asmute Armenia şi , Azerbaijan una împotriva alteia pentru zona în dispută Nagorno-Karabah. Când Băsescu a declarat că Marea Neagră a devenit un lac rusesc, mulşi au fost revoltaţi, deşi previziunile lui făcute de vreo 10 ani au fost corecte.

Vrem să avem relaţii normale cu ruşii în domeniul economic şi cultural, poate şi politic, dar nu putem fi de  acord cu politica lor agresivă. Aceasta vine încă de la ţarul Petru cel Mare, politică ce nu a fost abandonată nici de Lenin şi de Stalin şi bineînţeles o continuă Putin. Singura excepţie au fost Gorbaciov şi Eltin, dar în vremea lor Rusia era extrem de vulnerabilă din punct de vedere economic.

Acum bate un vânt extrem de rece din est, chiar dacă suntem în plină primăvară, din păcate una capricioasă.

Nu cred că va fi război. Ipoteza contrară este posibilă numai dacă lumea a luat-o razna în întregime. Într-un conflict, cele două puteri nucleare s-ar anihila reciproc şi poate că ar dispărea viaţa de pe pământ. În schimb, în situaţia actuală, dacă continuă cursa înarmărilor, se va instala o atmosferă de temere şi de nesiguranţă reciprocă şi cu toţi vom fi mai vulnerabili în faţa terorismului.

În acest al Treilea Război Mondial, adică în lupta contra terorismului, SUA şi lumea occidentală sunt colaboratori cu Putin, inclusiv în Siria, iar aceasta este un lucru bun şi dătător de speranţă.

Adrian Man