Condamnarea definitivă a domnului Liviu Dragnea la doi ani de închisoare cu suspendare a determinat multă agitaţie în PSD. Domnul Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, i-a cerut să demisioneze potrivit regulilor pe care însăşi Dragnea le-a instituit, colegii lui s-au declarat solidari cu cel în cauză, demisia i-a cerut-o şi preşedintele ţării, dar aşa cum am spus tovarăşii de partid, i-au fost solidari, unii chiar cu lacrimi în ochi. Victor Ponta a luat-o din nou razna, vorbim de ofiţeri acoperiţi în partidele politice, inclusiv în conducerea PSD. Incontestabil, România este o ţară balcanică. Intervenţia lui Iohannis mi se pare inoportună, fiindcă Dragnea nu ocupă funcţii în aparatul de stat şi felul cum se organizează partidele politice în interiorul lor, este treaba acestora internă. Sigur nu este un lucru plăcut ceea ce s-a întâmplat, dar să nu uitam că Liviu Dragnea nu a fost condamnat pentru corupţie, iar alegerile, la români au fost întotdeauna o problemă inclusiv în perioada interbelică. Reacţia PSD la poziţia lui Zgonea mi s-a părut pur şi simplu stalinistă. L-a exclus din partid cu argumente care după plecarea lui Ceauşescu mi se par derizorii deoarece nu există delictul de opinie.
Victor Zgonea îşi va pierde şi postul de preşedinte al Camerei Deputaţilor, deşi mult s-a zbătut în campania de destituire a fostului preşedinte Băsescu. În politică, la fel ca în viaţa de toate zilele nu există şi nu va exista recunoştinţă, iar cu Zgonea sau fără Zgonea, PSD va câştiga alegerile, atât cele locale, cât şi cele parlamentare, chiar dacă acesta vor fi organizat de un guvern de tehnocraţi. Apropo de Guvernul Cioloş, Preşedintele ţării s-a arătat nemulţumit de acesta. Schimbarea a trei miniştri cred că-i justifică opinia. Şi conduita fostului ministru al cultului în problema Operei Române, nu a ridicat prestigiul executivului din România. Poate va clarifica situaţia de la Operă domnul vicepremier Dîncu. Poziţia balerinelor de acolo de-o ostilitate faţă de colaboratorii străini este similară lozincii din 1990 ”nu ne vindem ţara”, cum bine a remarcat Cristian Tudor Popescu.
La liberali, ne aflăm în prezenţa unui alt circ care poartă şi el semnul ”Made in România”. Avem un al patrulea candidat pentru postul de primar general al Capitalei. L-am auzit pe acesta la emisiunea ”Prim-Plan”, nu a intrat în polemici cu niciun contracandidat, are un limbaj urban şi se caracterizează prin aceea că a fost peste patru ani ministru în Guvernul României iniţial independent şi apoi membru de partid. A deţinut şi postul interimar la Ministerul Afacerilor Externe. Mi se pare un profesionist de elită, dar poartă handicapul că PNL nu l-a propus de la început, ceea ce demonstrează o gestiune defectuoasă a partidului. Şi aici o văd câştigătoare pe doamna Firea, chiar dacă domnul Predoiu este cu siguranţă mai bun şi mai competent. Sunt convins însă că doamna Firea, spre deosebire de primarul anterior, nu-şi va propune să construiască autostrăzi suspendate peste Bucureşti. Simţul realităţii este unul pozitiv, deci salutar. Schimbarea primarilor, atât la Primăria Generală cât şi la cele şase sectoare, va stopa măcar pentru o vreme corpuţia generalizată. Domnul Piedone a rămas încremenit în proiect şi continua să-şi dorească vechiul fotoliu sperând că justiţia penală nu-l va condamna deoarece crede că alegătorii din sector îi vor acorda un nou mandat. Ca la noi, nu-i la nimeni, nu degeaba Lucian Boia spunea ca România este altfel decât alte ţări ale Uniunii Europene.
Adrian Man
