Aniversăm 98 de ani de la intrarea României în Marele Război Mondial, participare care a permis momentul 1 decembrie 1918, care fără îndoială reprezintă încununarea aspiraţiilor poporului român de a se găsi împreună în aceeaşi ţară, chiar dacă procesul omogenizării naţiunii române, care este aşezată în trei provincii istorice, continuă şi astăzi.
Desigur, disputele între istorici există şi vor continua să aibă loc cu privire la semnificaţia unor evenimente, dar nu asupra unor chestiuni esenţiale. România este indiscutabil un stat unitar, care deşi agresată în preajma celui de-al Doilea Război Mondial este o realitate, fiind unul din statele importante din Europa. Mulţi se tot plâng de români, dar aşa cum suntem, facem parte dintr-un popor chinuit ce a înregistrat şi momente de glorie, atât datorită suferinţelor celor mulţi şi umili cât şi meritelor elitelor neamului nostru. Am pierdut enorm în Primul Război Mondial atât pe plan uman( peste 800 mii de oameni), cât şi economic. Nu am recuperat aproape nimic din prejudiciile materiale şi, în pofida acestor avataruri am fost un factor de stabilitate în Balcani în perioada interbelică. Tragedia a început în 1940 când marile democraţii occidentale nu ne-au putut ajuta.
Revenind la Primul Război, un istoric rus, Tatiana G. Bitkova scrie în Magazinul Istoric din noiembrie 2016 că : „Tradiţional se consideră că România este puternică prin diplomaţia ei. Jocuri pe contradicţiile dintre marile puteri este o mişcare de succes, încercată de politica românească în decursul întregului secol trecut. Istoricii amintesc tot timpul că România a ieşit cu pierderi minime şi câştiguri maxime din cele două războaie mondiale, schimbând la timp alţii, datorită măiestriei serviciilor sale diplomatice”.
Această afirmaţie cred că în linii mari, este corectă. Am câştigat Basarabia dar am pierdut-o în favoarea Rusiei, atât în 1940 cât şi în 1944, deşi în ultima parte a luptelor ne-am găsit în tabăra aliaţilor, dar provincia nu ne-a fost redată. După 1990 s-a format Republica Moldova şi în fruntea ei va fi în curând Igor Dodon care declara la televiziunea publică faptul că deşi locuitorii din dreapta şi stânga Prutului sunt fraţi, îi pare rău că diplomaţia ţaristă nu a reuşit în 1812 să înglobeze în Imperiul Rus întreaga Modovă până la Carpaţi. Din această perspectivă, se pare că Dodon are în ascuns revendicări teritoriale faţă de ţara noastră, deşi se jură că ne respectă şi doreşte ca România să nu favorizeze mişcările unioniste ale fraţilor noştri de sânge.
Am mai spus şi altă dată. Nu ştiu dacă într-o perioadă de timp rezonabilă Republica Moldova se va uni cu România, dar susţin cu tărie că trebuie să avem relaţii bune cu Moldova de peste Prut, indiferent cine vor fi conducătorii acestei ţări. Este important că avem moldoveni în mijlocul nostru şi pentru că reprezintă o legătură între cele două provincii, mai ales din punct de vedere cultural, deci identitar.
Sunt câteva reflecţii pe care mi le permit acum când aniversăm intrarea României în război, precum şi desăvârşirea unirii a cărei consecinţe reverberează până în zilele noastre.
Adrian Man
Potret I. C. Brătianu
[…] Aniversăm 98 de ani de la intrarea României în Marele Război Mondial, participare care a permis momentul 1 decembrie 1918, care fără îndoială reprezintă încununarea aspiraţiilor poporului român de a se găsi împreună în aceeaşi ţară, chiar dacă procesul omogenizării naţiunii române, care este aşezată în trei provincii istorice, continuă citește toată știrea… […]