Avocatul Eugen Iordăchescu a formulat plângere la DIICOT în cazul medicului Mihai Lucan

In 11 aprlie 2018, avocatul Eugen Iordachescu a formulat la DIICOT, chiar in atentia sefului DIICOT Daniel Horodniceanu, o plangere impotriva dispozitiilor date organelor de cercetare penala de catre procurorul de caz Marian Delcea in ceea ce priveste audierea tuturor pacientilor clinicii Lukmed SRL (clinica lui Mihai Lucan), in vederea obtinerii de date si informatii cu privire la existenta unor infractiuni de inselaciune, precum si impotriva modalitatii de efectuare a actelor de urmarire penala, in sensul audierii concomitente (in paralel) a pacientilor Lukmed atat in cadrul diverselor SCCO/BBCO din tara, cat si, deopotriva, in cadrul aceluiasi SCCO/BCCO. Avocatul profesorului Lucan solicita sa se constate nulitatea relativa a actelor efectuate si sa se dispuna anularea viitoarelor activitati de urmarire penala, scrie luju.ro.

In ceea ce priveste cei peste 300 de fosti pacienti ai lui Lucan deja audiati, in plangere se acuza ca demersul urmareste consolidarea ipotezei conform careia pacientii “au fost indusi in eroare de catre cadrele medicale, prin prezentarea ca adevarata a faptului mincinos ca sunt tinuti de efectuarea si plata unor servicii in cadrul clinicii private Lukmed, desi acele servicii trebuiau si puteau fi asigurate in cadrul ICUTR Cluj si erau decontate de Casa de Asigurari de Sanatate”. Cu toate acestea, peste 90% dintre martorii citati ar fi avut doar calitatea de pacient al clinicii private Lukmed SRL, nu si pe cea de pacient in cadrul ICUTR Cluj, iar acestia nu ar fi beneficiat si nici nu ar fi intentionat vreodata sa beneficieze de asistenta medicala in cadrul ICUTR Cluj.

De asemenea, Mihai Lucan acuza ca acelasi demers constand in audierea deja a peste 300 de pacienti si intentia de a audia 13.000 de pacienti are ca scop acordarea in mod artificial a unei anumite dimensiuni a prezentului dosar.

Nu in ultimul rand, in plangerea adresata sefului DIICOT se atrage atentia si asupra costurilor nejustificate care implica audierea numarului urias de martori, atat pentru aparare, cat si pentru parchet, in conditiile in care se cerceteaza asa-zise fapte care in realitate nu exista.

Lumea Justiției prezintă un fragment din plangerea aparatorului profesorului Mihai Lucan, avocatul Eugen Iordachescu:

“Plangere impotriva dispozitiilor date organelor de cercetare penala de catre procurorul de caz, Marian Delcea, in ceea ce priveste:

–audierea tuturor pacientilor clinicii Lukmed SRL, in vederea obtinerii de date si informatii cu privire la existenta unor infractiuni de inselaciune;

–modalitatea de efectuare a actelor de urmarire penala amintite, in sensul audierii concomitente (in paralel) a pacientilor Lukmed atat in cadrul diverselor SCCO/BBCO din tara, cat si, deopotriva, in cadrul aceluiasi SCCO/BCCO.

In acest sens va solicitam:

–sa dispuneti admiterea plangerii, sa infirmati Ordonanta nr. 1050/D/P/2017 din 20.02.2018, sa constatati nulitatea relativa a actelor efectuate in baza acesteia si sa dispuneti anularea viitoarelor activitati de urmarire penala, constand in audierea pacientilor Lukmed SRL.

(…)

La data de 20.02.2018, prin Ordonanta nr. 1050/D/2017, procurorul de caz a dispus delegarea organelor de cercetare penala din tara in vederea audierii, prin comisie rogatorie, a pacientilor clinicii Lukmed SRL.

Din evidentele proprii, incepand cu data de 01.03.2018 si pana la momentul formularii prezentei, au fost audiati de catre lucratorii din cadrul SCCO/BCCO din tara peste 300 de pacienti ai clincii Lukmed, in calitate de martor.

Fata de declaratiile persoanelor audiate in calitate de martor, prin raportare la utilitatea si necesitatea continuarii prezentului demers investigativ se impun a fi facute urmatoarele precizari:

In cazul de fata sunt incidente disp. art. 100 alin. (4) C.p.p., respectiv proba nu este relevanta in raport cu obiectul probatiunii in cauza.

Dispozitiile art. 100 alin. (1) Cpp consfintesc faptul ca in prima faza a procesului penal, organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat in favoarea cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului, din oficiu sau la cerere, iar in cadrul. alin. (4) al aceluiasi art. se face referire la cazurile in care organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unei probe.

Pe buna dreptate, in doctrina s-a subliniat ca in activitatea de administrare a probelor se vor avea in vedere urmatoarele criterii: legalitatea, pertinenta, concludenta, utilitatea probei, precum si posibilitatea materiala de administrare a acesteia. In mod osebit, pertinenta este acea insusire a unei probe de a servi la dovedirea unor fapte si imprejurari privind cauza aflata in faza de urmarire penala si judecata.

Consideram ca, desi formal ar parea ca situatiile enumerate in curpinsul art. 100 alin. (4) Cpp folosesc exclusiv la aprecierea temeiniciei unei cereri in probatiune formulate de o parte sau de un subiect procesual principal, ele sunt, in realitate veritabile cerinte imperative ale activitatii de administrare a probatoriului in procesul penal.

Prin urmare, sublinem necesitatea aplicarii acestora atat in aprecierea temeiniciei unei cereri in probatiune formulata de catre o parte sau de catre un subiect procesual principal, cat si in activitatea de administrare ex officio a probelor de catre organele de urmarire penala.

In cauza care face obiectul cercetarilor, in special in ce priveste infractiunea de inselaciune, fata de care a fost inceputa urmarirea penala in rem, procurorul de caz a apreciat ca fiind oportuna audierea in calitate de martor a tuturor persoanelor care au avut calitatea de pacient al clinicii private Lukmed.

Suplimentar continutului Ordonantei nr. 1050/D/P/2017 din data de 20.02.2018, cu ocazia activitatilor de urmarire penala desfasurate in data de 16.03.2018, la sediul DIICOT-Structura Centrala, procurorul de caz le-a comunicat avocatilor prezenti faptul ca in saptamanile si lunile care vor urma se va proceda la audierea a circa 13.000 (treisprezece mii!) de martori, fost pacienti ai inculpatului Lucan Mihai. Mobilul demersului investigativ il constituie incercarea de consolidare a ipotezei conform careia pacientii ‘au fost indusi in eroare de catre cadrele medicale, prin prezentarea ca adevarata a faptului mincinos ca sunt tinuti de efectuarea si plata unor servicii in cadrul clinicii private Lukmed, desi acele servicii trebuiau si puteau fi asigurate in cadrul ICUTR Cluj si erau decontate de Casa de Asigurari de Sanatate’.

Cu toate acestea, dupa cum rezulta din audierile efectuate pana in prezent, un procent de mai bine de 90% din totalul persoanelor citate in calitate de martor de catre organele de cercetare penala delegate, au avut doar calitatea de pacient al clinicii private Lukmed SRL, iar nu si pe cea de pacient in cadrul ICUTR Cluj. Persoanele la care facem referire nu au beneficiat si nici nu au intentionat vreodata sa beneficieze de asistenta medicala in cadrul ICUTR Cluj, aspect care rezulta chiar din cuprinsul declaratiilor acestora.

Prin urmare, raportat la aceste aspecte precum si la faptul ca o parte insemnata din intrebarile care sunt adresate martorilor de catre organele de cercetare penala se refera la anumite imprejurari legate de serviciile medicale prestate in cadrul ICUTR Cluj, audierea tuturor pacientilor clinicii Lukmed SRL nu este relevanta in sensul disp. art. 100 alin. (4) Cpp.

In plus, mentionam ca unele persoane care au fost initial citate si audiate in calitate de martor de catre procurorul de caz (ocazie cu care au lamurit imprejurarile faptice referitoare la situatia lor medicala), au fost din nou citate in fata organelor de cercetare penala delegate, fiind chestionate, in esenta, asupra aspectelor lamurite anterior.

(…)

Consideram ca, in realitate, programarea acestor activitati nu urmareste atingerea scopului impus de art. 285 Cpp in sensul strangerii probelor cu privire la existenta infractiunilor, ci mai degraba acordarea in mod artificial a unei anumite dimensiuni a prezentului dosar. Aceasta modalitate de efectuare a urmaririi penale implica, evident, mai multe costuri nejustificate atat in sarcina apararii (prin epuizarea resurselor materiale ale inculpatilor din dosar care sunt nevoiti sa achite contravaloarea cheltuielilor ocazionate de deplasarea apoaratorilor alesi in vederea asistarii la activitatile mentionate si a exercitarii in mod efectiv a dreptului la aparare, drept care, asa cum vom arata in continuare, nu este respectat) cat si in sarcina acuzarii (audierea unui numar de aproximativ 13.000 de martori presupune cheltuieli judiciare considerabile avansate de catre stat pentru cercetarea unei infractiuni, care, in realitate nu exista).

Concluzionand, opinam ca prin desfasurarea in continuare a activitatilor de urmarire penala amintite se incalca in mod evident dispozitiile art. 285 Cpp, nesocotindu-se obligatia imperativa a organelor de urmarire penala de a strange probe legale, utile, concludente si mai ales pertinente, in vederea aflarii adevarului in cauza”.