Europa sfâşiată de conflicte interne şi de presiunile din exterior

124

Rezultatul alegerilor din Regatul Ţărilor de Jos, adică din Olanda, alegeri ce au premers scrutinele din Franţa pentru funcţia de preşedinte şi din Germania unde în vară vor avea loc alegeri legislative, sunt semnificative pentru atmosfera tulbure din Europa. Este adevărat că extremiştii nu au obţinut primul loc, dar au obţinut multe locuri în Parlamentul de la Haga. Multe ţări alunecă spre populism, iar în Europa centrală, mă gândesc la state ca Polonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia, aşa numitul grup de la Vişegrad, aceste state au o atitudine de frondă faţă de organismele Uniunii Europene. La ultima întâlnire a şefilor de stat şi de Guvern de la Bruxelles numai Polonia a votat împotriva lui Donald Tusk pentru reînnoirea mandatului de preşedinte a Consiliului European, deşi era vorba de un compatriot de al lor, dar cu alte opinii politice decât guvernanţii conservatori de la Varşovia. Nici cu grecii nu stăm prea bine, unde Guvernul Tsipras cochetează cu ruşii şi ar dori ca gazul metan de acolo să ajungă în ţara lor şi apoi, mai departe, în vestul Europei. Bulgaria aplică în silă sancţiuni economice aplicate Rusiei în urma agresării Ucrainei pentru considerentul că, în toată istoria acestei ţări, mai puţin în Primul Război Mondial, ruşii i-au fost aliaţi fideli, iar maghiarii se pare că au amnezie, uitând cum a fost replimată eroica Revoluţie din 1956.

 

Acum, Vladimir Putin vizitează Budapesta, se arată generos cu autorităţile maghiare, promiţând împrumuturi de miliarde de dolari pentru a-şi dezvolta capacităţile atomoelectrice. Cum spunea un mare bărbat de stat britanic din secolul XIX, nu există prietenii şi adversităţi ireductibile, ci numai interese permanente. În funcţie de acestea din urmă se pliază politica fiecărei ţări. Cu siguranţă şi pentru Ungaria, Cehia şi Slovacia, UE va fi principalul lor partener economic pentru multă vreme şi ,la nevoie, alături de NATO, le va asigura independenţa şi integritatea teritorială. Desigur, Brexit-ul a fost o grea lovitură aplicată UE, mulţi cetăţeni europeni lucrează şi studiază în Marea Britanie, nu cred că vor fi agresaţi sau expulzaţi, dar perspectivele lor nu sunt din cele mai favorabile. Urmează lungi şi dificile negocieri ale UE cu britanicii, în condiţiile în care opinia publică din Regatul Unit este divizată mai mult ca oricând. Scoţia ameninţă că se va desprinde de Anglia, dorind să rămână în Uniunea Europeană. Mulţi partizanţi are UE atât în Ţara Galilor, cât şi în Irlanda de Nord, zone în care, de asemenea, s-au stabilit români de-ai noştri. Nu consider că sunt rasist, dar am convingerea că muncitorii din România şi Polonia aduc acolo mai multă plusvaloare decât un imigrant din India ori Pakistan, care, de cele mai multe ori, nu este calificat.  Relaţiile cu Anglia ale României vor fi şi în viitor bune, deoarece ne leagă cea mai mare alianţă militară din istoria omenirii, NATO care a împiedicat tancurile sovietice să ajungă la Atlantic precum şi relaţiile de alianţă din perioada interbelică. În acest context, ţinând seama că preşedintele Donald Trump este cel puţin excentric, rolul Germaniei în lume şi nu numai în Europa a devenit unul central. De aceea, ar fi bine ca nemţii, la alegerile parlamentare, să îi reînnoiască mandatul Angelei Merkel care a început să fie mai exigentă cu migranţii care doresc să li se recunoască statutul de azilanţi politici. A acorda găzduire într-un an la peste 1 milion de persoane care s-au refugiat pentru motive politice şi chiar economice este un exemplu unic în istorie de mărinimie, iar despre germani se va spune că, în vremuri grele, au dat dovadă de o ospitalitate de excepţie. Şi-au exersat acest rol de pe vremea, când pe teritoriul Germaniei existau două state RFG şi RDG. Toţi cei care aspirau spre libertate şi la un nivel de trai mai bun, deci locuitorii din RGD, nu aveau alt vis decât să plece legal sau clandestin în RFG. Îndepărtarea zidului Berlinului în toamna anului 1989 a însemnat prăbuşirea sistemului de dominaţie sovietică în Europa de Est şi a creat premisele pentru unificarea Germaniei. În această izbândă naţională principalii artizani au fost Helmut Kohl şi Mihail Gorbaciov. Ar trebui să fim bucuroşi că le suntem contemporani, chiar dacă rolul lor politic a încetat.

Cât de importantă este Uniunea Europeană rezultă şi din faptul că datorită dorinţei Ucrainei de a se integra în Europa, Rusia invada Crimeea şi a ocupat estul Ucrainei cu sprijinul rusofonilor din această zonă. Prin marioneta lor de la Chişinău, Igor Dodon, Federaţia Rusă doreşte să îndepărteze şi Republica Moldova de UE.

Nici Donald Trump nu iubeşte prea mult UE, dar Uniunea Europeană nu se va dezagrega, chiar dacă unor americani nu le convine împrejurarea că Europa este principala putere comercială a lumii cu o piaţă de desfacere de peste o jumătate de miliard de persoane. În istoria SUA au mai fost izolaţionişti ca să mă refer la magnatul automobilelor Henry Ford sau chiar Lindbergh, primul aviator care a traversat Atlanticul, dar până la urmă America şi-a găsit locul firesc alături de democraţiile occidentale. Şi acum principalul aliat al Statelor Unite este Europa în cadrul alianţei NATO. Să nu uităm nici faptul că pentru România SUA este un aliat strategic, care îşi face datoria cu prisosinţă. În privinţa politicii externe a ţării noastre nu există divergenţe între principalele forţe politice interne.

Despre Europa cu două viteze şi despre conflictul dintre Olanda şi Turcia, într-un alt editorial.

16.03.2017

Adrian Man