Întortocheatul drum de la victimă a traficanţilor de persoane, la traficantă de minori

243

La finele lunii aprilie 2018, procurorii DIICOT au pus punct activităţii în afara legii a unor traficanţi de persoane, care au forţat mai multe minore să întreţină relaţii sexuale, contracost, cu diferite persoane. ”Creierul” acestei ”afaceri” este o femeie, Doiniţa Maria Moldovan, care este acuzată de trafic de minori şi complicitate la trafic de minori. De loc din judeţul Mureş, Doiniţa Maria Moldovan a fost implicată, în 2011, într-un dosar instrumentat de DIICOT Mureş, dar la momentul respectiv, în calitate de victimă. Ce s-a putut întâmpla în această perioadă de timp, ca din postura de sclavă sexuală să se transforme într-o traficantă de carne vie rapace şi fără scrupule, exploatând din punct de vedere sexual şi traficând, inclusiv minore, sub paravanul unei agenţii de matrimoniale-escorte?

 

”Încurcate sunt căile Domului”, ar fi poate explicaţia cea mai facilă pentru a desluşi ciudata schimbare de direcţie, mentalitate şi preocupări în viaţă a Doiniţei Maria Moldovan. Din victimă a unor traficanţi de carne vie, exploatată sexual în Italia, femeia a trecut de partea cealaltă a baricadei, transformându-se într-o ”interlopă” de temut, avidă de bani, practicând acelaşi gen de ”meserie” de pe urma căreia ea a avut de suferit şi i-au lăsat sechele de neşters.

Sub protecţia anonimatului, un cunoscut medic specialist din Bistriţa, consultat asupra acestei dileme, ca victima peste ani să se transforme în călău, a declarat că legat de speţa în cauză, nu este exclusă o manifestare particulară a aşa-zisului ”Sindrom Stockholm”, când victima dezvoltă o afecţiune ciudată faţă de agresor şi preocupările sale criminale.

”Sindromul Stockholm” din punct de vedere psihologic, descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să îşi simpatizeze răpitorul şi călăul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv, din teamă de violenţă. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât într-o situaţie de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiţie imposibilă. Încercările de evadare sunt şi ele percepute drept o ameninţare, întrucât, într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat şi rănit. Drept consecinţă, victima devine hiper-vigilentă în privinţa nevoilor răpitorului şi neştiutoare în privinţa propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura relaţie pozitivă formată – cea cu răpitorul.

Numele acestui sindrom provine dintr-un caz real de jaf la o bancă din Stockholm, când doi bărbaţi înarmaţi până în dinţi au încercat să jefuiască o bancă luând ostatici 4 funcţionari ai băncii. Negocierile între autorităţi şi jefuitori au durat 6 zile (23 – 28 august 1973), timp în care, ostaticii s-au aflat permanent sub ameninţarea armelor. Ba, mai mult, agresorii le-au legat la un moment dat centuri cu explozibil ameninţându-i că vor fi aruncaţi în aer dacă negocierile eşuează. Poliţia suedeză a reuşit totuşi să îi înduplece pe agresori să înlăture centurile, dar când echipele de intervenţie au pătruns în bancă într-un moment de neatenţie al criminalilor, victimele, care între timp se ataşaseră emoţional de răpitori, au început să-şi apere agresorii şi au încercat să-i ajute. Mai mult, victimele s-au opus încercării autorităţilor de a le elibera, apoi au refuzat să depună mărturie împotriva criminalilor şi au angajat, pe banii lor, avocaţi pentru a-i apăra pe tâlhari. Totul a culminat când una dintre ostatice s-a căsătorit cu unul dintre agresori, aflat în închisoare. Termenul ”Sindromul Stockholm” a fost avansat de către criminologul şi psihiatrul Nils Bejerot care a asistat poliţia în timpul jafului şi care s-a referit la acest sindrom în cadrul unei emisiuni de ştiri din acele zile.

 

I s-a promis un job în agricultură, în Italia

Povestea Doiniţei Maria Moldovan, din loc. Hodac, localitate celebră din judeţul Mureş, începe undeva prin anul 2011. Abia ieşită din adolescenţă, tânără, plină de visuri, proaspăt căsătorită, cu toată viaţa şi viitorul în faţă, probabil din cauza unor lipsuri materiale şi împinsă de nevoi cade victimă, alături de alte două tinere, promisiunilor unei anume Aurelia Râmba. Sub pretextul oferirii unor locuri de muncă în Italia, în agricultură, la cules fructe, locuri de muncă unde urmeau să primească 4,60 euro pe oră, plus promisiunea de cazare şi masă gratuită, ele având doar obligaţia să achite contravaloarea transportului, respectiv câte 100 de euro, cele trei tinere cad uşor în plasa Aureliei Râmba. La momentul respectiv lucrurile păreau clare şi sigure şi la orizont nu se întrevedea nici un pericol sau risc.

”Matroana” Aurelia Râmba le-a mai spus celor trei victime că, dacă doresc să ocupe acele locuri de muncă, trebuiau să mai achite în plus încă 300 de euro de persoană, condiţie îndeplinită de cele trei tinere.

Ajunse în Italia, Doiniţa Maria Moldovan şi celelalte două fete au fost aşteptate într-o autogară din Napoli de un bărbat român, neidentificat, care le-a dus într-o clădire mare, cu mai multe încăperi, majoritatea dormitoare unde au fost sechestrate şi încuiate într-una din camere.

 

Au ajuns sclave sexuale

Pentru cele trei s-a adeverit din nou proverbul că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, ele realizând abia după ce au fost sechestrate că promisiunea cu jobul în agricultură a fost doar o ”poveste” frumos poleită şi că au fost duse în Italia în alte scopuri. La momentul respectiv era deja prea târziu, fiindcă li se confiscaseră paşapoartele şi erau închise într-o clădire dintr-un oraş necunoscut.

Fiindcă piaţa cerea urgent ”marfă”, imediat după sosirea şi ”cazarea” în clădirea din Napoli, la câteva ore doar, la uşă sau prezentat primii clienţi, trei indivizi, magrebieni după înfăţişare, iar paznicul le-a cerut şi impus româncelor să întreţină relaţii sexuale cu aceştia.

Doiniţa Maria Moldovan, împreună cu cele două surate de supliciu, realizând în ce s-au băgat, au început să plângă şi să refuze categoric să facă acest lucru. Cele trei tinere erau într-o stare jalnică, obosite şi nespălate după un drum de care a durat două zile, situaţie care a generat o repulsie din partea celor trei clienţi care au refuzat şi ei să facă sex cu acestea. Acesta fapt a generat o ceartă violentă şi aprinsă cu ”peştele” român, cu arme în mâni şi ameninţări de o parte şi de alta.

În final, lucrurile s-au aplanat, fiindcă după ce le-au fost returnaţi banii, cei trei au părăsit clădirea. Pentru refuz, fetele au suportat consecinţele, atât Doiniţa Maria Moldovan, cât şi celelalte două fiind supuse unor violenţe fizice şi ameninţate inclusiv cu arma. Au fost apoi din nou sechestrate, primind din partea temnicerului lor şi un bonus: privarea de apă şi mâncare.

Presiunile de tot felul, atât fizice, cât şi psihice, au continuat asupra tinerelor zile în şir, fiind obligate în cele din urmă să se prostitueze. Aplicând o tactică aparent de supunere, acestea au făcut rost de un telefon mobil, iar Doiniţa Maria Moldovan a reuşit să trimită un SMS soţului din Hodac, iar acesta l-a rândul lui, consultându-se cu un amic care avea legături în cadrul unor structuri de ordine publică, le-a sfătuit tot prin intermediul unui SMS să părăsească urgent casa respectivă, prin orice mijloace.

Într-un final, cele trei tinere au reuşit să evadeze printr-un geam minuscul, lăsat nesupravegheat, de la o cameră de baie aflată la etajul 1. Speriate, cu hainele în dezordine şi călătorind cu mai multe mijloace de transport au reuşit să ajungă în localiatea Caserta, de unde cu ajutorul unor cunoscuţi întâlniţi întâmplător, au reuşit să se urce într-un microbuz din România şi să se întoarcă în ţară.

(Va urma)

Doru Costin

LĂSAȚI UN MESAJ