Judecătoarea Ancuţa Pura l-a re-încarcerat pe avocatul Ioan Sava pe baza unui telefon primit de grefiera acesteia

699

Un caz fără precedent petrecut la Oradea semnalează abuzurile sistemului juridic din România împotriva a doi avocaţi, soţ şi soţie. În urmă cu două luni, Sava Daniela a apelat la televiziunile din ţară pentru a spune povestea prin care soţul ei Ioan a fost re-încarcerat abuziv. Surpriza vine de la faptul că o grefieră de la Oradea a convins-o pe o judecătoare de la Cluj să emită un mandat de arestare pe numele  avocatului.

În urmă cu trei ani, dintr-o răzbunare- spune Daniela Sava, un procuror de la DNA Bihor, Ciprian Man s-a autosesizat construind un rechizitoriu împotriva soţului acesteia pentru câteva comentarii banale scrise de pe contul său de Facebook(o reţea publică de socializare).

 

Înscenarea procurorului DNA Oradea

În rechizitoriul întocmit de procurorul şef  DNA Bihor Ciprian Man, avocatul Ioan Sava şi soţia lui sunt acuzaţi că ar fi contribuit la apariţia într-o publicaţie locală a unor articole defăimătoare la adresa judecătoarei Crina Muntean. Cei doi ar fi postat comentarii ameninţătoare la adresa magistratei şi a familiei sale, susţin anchetatorii. Procurorii DNA au considerat că printr-un astfel de comentariu s-a urmărit de fapt intimidarea magistratului, pentru ca acesta să nu-şi mai poată exercita atribuţiile. Avocatul Ioan Sava a respins acuzaţiile şi consideră că totul a fost o înscenare pusă la cale de şeful DNA Oradea, procurorul Ciprian Man. El este condamnat.

Pe 24 noiembrie 2016, avocatul solicită să fie eliberat condiţionat, iar judecătorii îi admit cererea. Pe 30 noiembrie, pentru că nu s-a depus contestaţie, acesta este eliberat. Pe 5 decembrie, procurorul şef  Man se autosesizează şi vrea să-l bage din nou în închisoare, deşi decizia era definitivă. Pe 6 decembrie, se judecă procesul, iar pe 14 februarie, avocatul Ioan Sava este trimis din nou în închisoare.

Soţia avocatului a povestit, situaţia în care se află soţul său, dar şi motivul pentru care procurorul Ciprian Man se răzbună. „Termenul de contestat era de trei zile, eliberare condiţionată a fost decisă pe 24 noiembrie, pe 25 a fost comunicată minuta. Termenul era 29 noiembrie. A venit acasă, pe 5 decembrie, procurorul sesizează de urgenţă Judecătoria Satu Mare că decizia nu e definitivă. Judecătoria comunică toate demersurile care s-au făcut. Procurorul Man a făcut contestaţie la decizie definitivă. Soţul meu este ţinut ilegal în închisoare”.

 

L-au arestat în  baza unei minciuni şi totodată a unui telefon dat la Cluj

Pe cât sună de ciudat, pe atât de adevărat. În procesul verbal al Curţii de Apel Cluj, cea care a emis mandatul de re-încarcerare a lui Ioan Sava, judecătoarea Ancuţa Pura invocă un telefon primit de la o grefieră din Satu Mare.

„Cu privire la condamnatul Sava Ioan, în data de 14 februarie 2017, grefierul delegat la Compartimentul de Executări Penale de la Curtea de Apel Cluj a fost contactat telefonic de grefierul de la Judecătoria Satu Mare, care a comunicat că este necesară emiterea unei dispoziţii de reîncarcerare a condamnatului Sava Ioan, având în vedere că hotărârea prin care s-a dispus liberarea condiţionată a acestuia a fost desfiinţată, în urma admiterii contestaţiei declarate de DNA- Serviciul Teritorial Oradea. S-a menţionat ca unitatea de deţinere la care s-a prezentat condamnatul, respectiv IPJ Oradea, refuză încarcerare condamnatului în lipsa unei dispoziţii a instanţei” explică judecătoarea Pura.

În acelaşi document, semnează aspectele următoare şi grefiera Emilia Corondan.

„S-a adus la cunoştinţa judecătorului delecat cu executarea situaţiei expusă mai sus constatându-se că punerea în executare a hotărârii prin care a fost admisă contestaţia DNA Serviciul Teritorial Oradea este de competenţa Judecătoriei Satu Mare, a cărei hotărâre a fost desfiinţată”.

Astfel s-a luat legătura tot telefonic cu cei de la Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Satu Mare şi ulterior s-au purtat discuţii cu magistratul delegat de la Compartimentul EP a Judecătoriei Satu Mare. Aceasta a comunicat că urmează să se efectueze o adresă prin care să dispună reîncarcerarea avocatului Ioan Sava şi că la dosarul cauzei nu exista o copie a mandatului de executare remis de CA Cluj.

În cele din urmă, s-a solicitat prin fax, în regim de urgenţă un mandat de executare pentru a fi ataşat la adresa respectivă.

„Judecătorul de la Curtea de Apel Cluj(Ancuţa Pura) a dispus comunicarea prin fază a copiei mandatului de executare, primirea acestuia fiind confirmată telefonic de către grefiera de la Judecătoria Satu Mare- Compartimentul Executări Penal” se arată în procesul verbal.

 

Cică era în sediul IPJ  dar de fapt l-au luat de acasă

Aceeaşi instanţă, în speţă Judecătoria Satu Mare emitea cu luni înainte de acest incident o  adresă către Penitenciarul Satu Mare prin care le cerea celor din urmă, în baza decizie CA Cluj din toamna anului trecut, să îl elibereze din închisoare pe avocatul Ioan Sava. Ce s-a schimbat între timp, nimeni nu explică. Potrivit procedurii nu mai exista o posibilitate în care un inculpat să fie eliberat condiţionat şi din neant, fără a încălca legea să fie re-încarcerat. La toate acestea se adaugă un detaliu care nu corespunde cu cele spuse de judecătorul Ancuţa Pura de la CA Cluj în februarie, an curent.

Adică, după cum am arătat mai sus, la telefonul dat de grefiera din SM către cea de la Curtea de Apel Cluj se spunea că Ioan Sava s-ar fi prezentat SINGUR şi de BUNĂVOIE după ce a fost eliberat, la sediul IPJ pentru a fi re-încarcerat. În fapt, după ce prin aceste abuzuri s-a emis acea decizie a magistratului Pura, se consemnează de către doi poliţişti că re-încarcerarea lui SAVA s-a făcut prin preluarea acestuia de la domiciliul propriu şi nu din sediul IPJ de unde se spunea că ar fi.

 

Condamnare vădit nelegală şi netemeinică

Avocatul Ioan Sava se luptă cu un sistem ce pare să îl ignore dând crezare procurorului răzbunător, Ciprian Man.

Mai exact, prin sentinţa penală nr. 128 din 11 decembrie 2015, judecătorul Antik Levente Farkas, de la Curtea de Apel Oradea, i-a condamnat pe soţii Sava pentru şantaj, respectiv la 3 ani închisoare cu executare pe Ioan Sava şi la 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe Ana Sava. Inculpaţii au declarat apel împotriva sentinţei Curţii de Apel Oradea, dar a declarat apel şi procurorul-şef Ciprian Man, care a considerat că pedeapsa aplicată este insuficientă şi trebuie majorată. Soţii Sava susţin că judecătorul Antik a fost timorat şi influenţat de procurorul-şef Man, care a fost şi procuror de şedinţă în cauză, prin prisma faptului că la adresa preşedintelui completului şi a soţiei sale sunt înregistrate anumite sesizări penale la Serviciul Teritorial Oradea al DNA. Avocaţii soţilor Sava consideră că hotărârea de condamnare a Curţii de Apel Oradea este vădit nelegală şi netemeinică pentru mai multe motive, dintre care ne vom referi la cele mai importante.

Hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută pentru nelegala compunere a completului de judecată, care a fost determinată atât de încălcarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei, cât şi de nerespectarea dispoziţiilor privind incompatibilitatea unui membru al completului. În fapt, la termenul din data de 12 iunie 2015, procurorul-şef Man a formulat o cerere de recuzare a judecătorului Mihail Udroiu, judecător desemnat aleatoriu pentru judecarea cauzei, invocând o lipsă de imparţialitate a acestuia, ce ar fi derivat din faptul că a admis anumite cereri formulate de inculpaţi. Această cerere de recuzare a fost respinsă în data de 15 iunie 2015 de către judecătorul Antik, dar, a doua zi, în data de 16 iunie 2015, procurorul-şef Man a introdus o nouă cerere de recuzare a judecătorului Udroiu, invocând, de data aceasta, drept motiv al lipsei de imparţialitate faptul că persoana vătămată Crina Muntean l-a recuzat pe judecătorul susmenţionat invocând încălcări grave de procedură, care ar fi generat în cauză „răfuieli“ între magistraţi din justiţia locală.

Deşi în dosarul cauzei nu fusese stabilit încă un termen de judecată şi, implicit, fără ca judecătorul titular să poată să se pronunţe cu privire la admisibilitatea cererii, în mod inexplicabil a fost sesizat completul următor, format din judecătorul Antik, cu soluţionarea celei de-a doua cereri de recuzare formulate de DNA. În data de 17 iunie 2015, judecătorul Antik a admis această cerere de recuzare, reţinându-se că se aduce atingere aparenţei de obiectivitate şi imparţialitate prin faptul că judecătorul Mihail Udroiu a fost coleg de serviciu cu persoana vătămată Crina Muntean timp de 3 luni, în perioada martie-mai 2015. Această manieră de soluţionare a cererii de recuzare cu încălcarea dispoziţiilor legale privind procedura soluţionării unor astfel de cereri conduce la încălcarea implicită a principiului repartizării aleatorii a cauzei.

În consecinţă, trebuie reţinut că DNA a formulat o cerere de recuzare în data de 16 iunie 2015, care, fără a fi analizată cu privire la admisibilitate de către completul desemnat să judece cauza în fond, întrucât nu era fixat încă un termen de judecată în cauză, a fost înaintată nelegal completului următor, pentru soluţionare. O încălcare şi mai gravă a dispoziţiilor privind procedura de soluţionare a cererii de recuzare este aceea că judecătorul Antik a admis cererea de recuzare pentru un alt motiv decât cel invocat de DNA, respectiv pentru motivul că judecătorul Udroiu şi persoana vătămată au fost colegi în cadrul Tribunalului Bihor în perioada martie-mai 2015, deşi în cerere nici măcar nu se menţiona intervalul de timp în care judecătorul Udroiu a activat la Tribunalul Bihor.

 

Sentinţe lovite de nulitate

Hotărârea este lovită de nulitate relativă din perspectiva depăşirii limitelor judecăţii, având în vedere că prin aceasta s-a reţinut ca scop al presupusului şantaj ca persoana vătămată să nu mai dea declaraţii privind conduita profesională a colegilor de serviciu, deşi prin actul de sesizare a instanţei nu a fost reţinut un asemenea scop. Or, adăugând acest presupus scop al constrângerii, instanţa de fond a adăugat un nou element de fapt în structura elementelor constitutive ale infracţiunii reţinute, suplimentând acuzaţia formulată împotriva inculpaţilor şi încălcând, astfel, dreptul la apărare al acestora.

Hotărârea este lovită de nulitate relativă şi din perspectiva lipsei motivării cu privire la existenţa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, având în vedere că aceasta este definită în doctrină şi în jurisprudenţă drept o infracţiune cu scop special, în condiţiile în care fapta de constrângere trebuie realizată cu scopul de a dobândi în mod injust un folos. Cu toate acestea, în sentinţa penală atacată nu se identifică în cuprinsul motivării care a fost folosul reţinut de către instanţă ca element constitutiv al infracţiunii de şantaj, nefăcându-se vreo menţiune nici cu privire la existenţa vreunui folos pentru persoane implicate în fapte de corupţie şi nici cu privire la existenţa vreunui folos personal al inculpaţilor.

Sentinţa atacată este lovită de nulitate şi din perspectiva refuzului expres al instanţei de a analiza apărările din concluziile scrise depuse de inculpaţi la dosar. Astfel, la paragraful 112 din sentinţa atacată, instanţa menţionează în mod expres că refuză să analizele concluziile scrise depuse de către inculpaţi, or, procedând în această manieră, a încălcat dreptul la apărare al acestora.

LĂSAȚI UN MESAJ