Plângere penală națională

238

Fostul colonel SRI Daniel Dragomir a publicat pe platforma sa www.romania30.ro modelul de plangere penala nationala impotriva semnatarilor Protocolului de cooperare PICCJ – SRI din aprilie 2009 (Laura Kovesi, George Maior, Florian Coldea si Gabriela Scutea), protocol prin care procurorii au fost aserviti intereselor SRI si pusi sa raporteze tot ce faceau in dosare catre ofiterii de informatii, pe informatiile trasate de acestia. In termen de maxim 60 de zile. Colonelul SRI Daniel Dragomir, fost adjunct al generalului Coldea, ii invita pe romani sa trimita cat mai multe plangeri penale, pentru ca autoritatile sa inteleaga ca asemenea fapte deosebit de grave nu pot fi musamalizate: Asa cum am promis zilele trecute, pun la dispozitia tuturor un model de plangere penala / sesizare impotriva celor ce au incalcat legea prin semnarea protocoalelor secrete si prin punere lor in practica. Acest model poate fi descarcat din link-ul de la finalul articolului, modificat de orice cetatean si transmis la DIICOT sub doua forme:

1) Ca plangere penala de catre cei care au fost vatamati de Securitatea 2.0. Este si cazul meu, este cazul tuturor care au avut implicare SRI in dosare, beneficiari secundari unitatii SRI, activitati comune cu SRI, implicarea ofiterilor in dosare etc. Mi-as dori sa -i vad pe vasnicii nostri politicieni daca au #curaj sa depuna aceasta plangere.

2) De catre orice cetatean, sub forma de sesizare, avand in vedere ca acest protocol a incalcat Constitutia, legile tarii, dar mai ales ca a arestat democratia din Romania. Orice roman care are #curaj o poate depune la DIICOT. Doar impreuna, mii si zeci de mii de romani putem termina cu dictatura Securitatii 2.0.

De ce la DIICOT? Pentru ca procurorul sef Lazar este de fapt avocatul lui Kovesi. Pentru ca semnatarii protocolului sunt de fapt o mafie.

Aceasta este o Initiativa Romania 3.0. Doar prin implicare, prin share, prin atitudine si #curaj eliberam Romania. Dupa fiecare depunere de plangere sau sesizare, faceti o poza cu numarul de inregistrare si postati pe Facebook. Sa inundam DIICOT si Facebook cu revolta noastra! #curaj.”

Redactia Lumea Justitiei anunta ca va formula la randul ei o plangere penala impotriva semnatarilor protocolului imediat dupa Sarbatorile pascale.

Publicam in continuare modelul de plangere penala nationala:

Stimate Domnule Procuror General,

Subsemnatul ……….…….., CNP ………., domiciliat in ………, in temeiul art. 289 Cod procedura penala, formulez

PLANGERE PENALA

impotriva numitilor:

LAURA CODRUTA KOVESI, la data savarsirii faptelor Procuror General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;

GEORGE MAIOR, la data savarsirii faptelor Director al Serviciului Roman de Informatii, la acest moment Ambasador al Romaniei in SUA;

-FLORIAN COLDEA, la data savarsirii faptelor prim adjunct al directorului Serviciului Roman de Informatii;

si impotriva:

-Semnatarului protocolului in numele Prim-adjunctului al Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, probabil doamna GABRIELA SCUTEA;

Tuturor procurorilor care au facut parte din ”echipe mixte” si celor care au transmis informatii/date/probe din dosare catre angajati ai SRI sau au colaborat in orice mod cu structurile de informatii, in temeiul acestui protocol.

pentru savarsirea urmatoarelor infractiuni:

-compromiterea intereselor justitiei, prevazuta de art. 277, Cod penal;

-abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 alin. (1) Cod penal;

-cercetare abuziva si complicitate la cercetare abuziva, prevazuta la art. 280 alin. (2) Cod penal;

-represiune nedreapta si complicitate la represiune nedreapta, prevazuta de art. 283 alin. (1) Cod penal;

-fals in declaratii, prevazuta de art. 326 Cod penal;

-constituire grup infractional organizat, prevazuta de art. 367 Cod penal.

In fapt:

La data de 30 martie 2018, a fost declasificat si publicat pe paginile de internet ale Serviciului Roman de Informatii si Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie un Protocol de cooperare intre Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie si Serviciul Roman de Informatii pentru indeplinirea sarcinilor ce le revin in domeniul securitatii nationale (denumit in continuare ”Protocol”), incheiat intre aceste doua institutii.

Acest Protocol a fost semnat de cele trei persoane sus-mentionate, iar in locul domnului Tiberiu Nitu pare a fi semnat cu bara de Scutea Gabriela.

Parcurgand continutul protocolului, am constatat ca acesta reglementeaza o asa-zisa colaborare a procurorilor cu angajati ai unui serviciu secret si a conducatorului Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie cu seful unui serviciu secret in scopul instrumentarii unor dosare penale, adica pentru efectuarea unor acte de cercetare penala.

Mai mult, potrivit protocolului se facea un ”schimb” de informatii, desi in domeniile care exced sigurantei nationale nu se putea face nicio informare, iar procurorilor le era interzis de lege sa fie informatori ai serviciilor secrete in orice materie.

Astfel, potrivit art. 13 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii: ”Organele Serviciului Roman de Informatii nu pot efectua acte de cercetare penala…”.

Or, este evident ca o mare parte a protocolului reglementeaza modalitatea de efectuare a unor acte de cercetare penala de catre alte organe decat cele de cercetare penala, exemple concrete in acest sens fiind dispozitiile din art. 14, art. 17 sau art. 22 se reglementeaza o alta modalitate de efectuare a cercetarii penale decat cea reglementata de lege.

Astfel, potrivit art.14 alin. (1) din Protocol: (Parchetul) ”Acorda sprijin, prin compartimentele specializate, pentru completarea informatiilor in cauzele complexe dintre cele prevazute de art.2, aflate pe rolul Parchetului, scop in care desfasoara activitati de investigatii si supraveghere operativa” iar potrivit alin. (2) ”Acorda sprijin tehnic, prin compartimentele specializate pentru activitati necesare punerii in aplicare a prevederilor art. 911-915 si art.98 Cod Procedura Penala, care implica utilizarea mijloacelor tehnice specifice.” La art. 91– 915 din Codul penal anterior sunt reglementate interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, ceea ce reprezinta acte de cercetare penala. La fel si supravegherea operativa.

Potrivit art.17 alin. (1) din Protocol: ” (Serviciul) Acorda sprijin, in conditiile legii, la solicitarea scrisa a Parchetului, pentru clarificarea aspectelor referitoare la infractiunile prevazute in art.2, prin activitati specifice, potrivit competentei, precum si prin efectuarea de expertize sau constatari tehnico-stiintifice.” Practic, SRI acorda sprijin prin care clarifica niste aspecte referitoare la infractiuni si prin efectuarea de expertize sau constatari tehnico – stiintifice. Daca in legatura cu sprijinul in clarificarea unor aspecte textul este extreme de vag si adauga nepermis la lege, expertizele si constatarile tehnico-stiintifice sunt in mod vadit acte de cercetare penala, fiind realizate asadar cu incalcare flagranta a legii.

Incalcarea unei norme exprese, astfel cum este cea reglementata in art. 13 din Legea nr. 14/1992, dar si a normelor procesual penale, care in forma anterioara a codului de procedura penala nici macar incidental nu permiteau efectuarea unor acte de cercetare penala de alte organe in afara celor expres si limitativ prevazute de acest act normativ intruneste elemental constitutiv al infractiunii de abuz in serviciu.

Mai mult, la art. 7 se precizeaza ca procurorii ”Asigura, la solicitarea Serviciului, consultanta, prin specialistii proprii, in domeniile de cooperare”. si aceasta norma este de natura a infrange dispozitiile legale in vigoare, deoarece procurorilor le este interzis sa acorde consultatii juridice oricarei persoane fizice sau juridice, iar alte persoane angajate in cadrul parchetelor nu au dreptul, potrivit legii, sa efectueze niciun act cu privire la activitatea unor alte persoane juridice decat cele in cadrul carei sunt angajati si cu care au incheiat contracte de munca. Astfel, pentru procurori se naste o incalcare a unei interdictii expres prevazute de lege, iar pentru alti angajati ai parchetelor sunt incalcate normele care reglementeaza functia publica ori contractul de munca, adaugand nepermis la contractual de munca sau la actul de numire in functie. si aceste norme sunt de natura a intruni elemental constitutive al infractiunii de abuz in serviciu.

Maniera profund nelegala de derulare a cercetarii penale este consfintita de art. 22, care instituie ”planuri comune”: ”In cauze complexe, cooperarea efectiva se realizeaza pe baza unor planuri comune, aprobate de conducerile celor doua institutii, cu precizarea sarcinilor ce revin fiecarei parti.” Imprecizia sintagmei ”cauza complexa”, care nu este definita de legea penala, extindea aplicabilitatea acestor planuri comune la orice cauza.

Modalitatea nelegala in care au procedat cei impotriva carora am formulat prezenta plangere penala a condus la declansarea unor cercetari nelegale impotriva mea, in cadrul carora au fost obtinute probe nelegale, care au sustinut masuri preventive severe (arest preventiv), trimiteri in judecata in mod nelegal si chiar la condamnarea mea in prima instanta. Or, este evident ca, astfel cum rezulta din probatoriul administrat, in cauzele mele aproape toate actele de cercetare penala au fost efectuate de echipele mixte, mandatele de siguranta nationala (fiind obtinute chiar in paralel mai multe mandate in ceea ce ma priveste) au fost obtinute cu incalcarea legii penale si au fost transmise catre unitati SRI. Astfel fiind, exista o vatamare evidenta a drepturilor mele, care justifica interesul formularii prezentei plangeri penale.

b. De asemenea, informarea la care se face referire la art. 6 din Protocol, reprezinta o forma de divulgare a unor informatii din dosarele aflate in curs de cercetare. Potrivit art. 6, una din obligatiile asumate de Parchet era aceea de a: ”(1) Comunica, in mod operativ, dar nu mai tarziu de 60 de zile modul de valorificare a informarilor sau sesizarilor primite de la Serviciu, referitoare la infractiunile prevazute in art.2, cu exceptia cazurilor in care, inainte de implinirea termenului mentionat, se solicita informatii suplimentare in legatura cu cauza.

(2) Termenul de 60 de zile curge de la data inregistrarii informarii sau sesizarii la Parchet.”

Mai mult, erau divulgate modalitati de instrumentare a dosarelor, astfel incat sa poata fi efectuate filaje, inregistrari sau administrate alte mijloace de proba de catre alte entitati decat organele de cercetare penala, mai exact de catre angajati ai unor servicii secrete care nu erau organ de cercetare penala.

Art. 912 alin. (4) mentioneaza expres care este soarta convorbirilor/comunicarilor inregistrate de organul de cercetare penala si care nu privesc fapta pentru care s-au obtinut mandate in mod legal: ”(4) Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si pot fi transmise judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitiva a cauzei, acestea vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.” Astfel, potrivit normelor procesual penale, acestea nu se trimiteau vreunui serviciu secret, ci se arhivau, se trimiteau judecatorului daca le solicita, iar ulterior erau distruse. si acest text a fost nesocotit de semnatarii protocolului, deoarece rezultatele acestor activitati erau transmise catre unitati militare ale SRI, cu incalcarea acestei norme.

La art.20 alin. (1) se mentioneaza ca ”Schimbul de informatii, date, documente si materiale se efectueaza de procurori si ofiteri anume desemnati, cu aprobarea conducerii Serviciului, respectiv a conducatorului structurii/unitatii de Parchet.”

iar la alin. (2) din protocol se precizeaza ca ”in situatii exceptionale, pentru valorificarea unor oportunitati operative, schimbul de informatii se poate face si la nivelul de executie, cu incunostintarea, de indata, a conducerii Serviciului, respectiv a conducatorului structurii/unitatii de Parchet.” Or, prin sintagma ”schimb” se intelege in mod clar ca informatiile circulau in dublu sens intre parchet si SRI, adica procurorii dadeau informatii din dosare unor lucratori ai unor servicii.

Art. 21 precizeaza si locul unde se putea face acest ”schimb”: ”schimbul se realizeaza la sediul unitatilor centrale sau teritoriale ale Serviciului sau in locuri anume stabilite de sefii acestor unitati si conducatorii structurii/unitatii de Parchet (centrale sau teritoriale).”

Practic, regula era ca procurorii ii informau pe angajatii/conducatorii SRI in privinta informatiilor din dosarele pe care le aveau in lucru la sediul acestor servicii, ceea ce presupune deplasarea acestora la acele sedii sau in locatiile stabilite de conducatorii structurilor. Acest lucru il faceau si cei cu functii de executie in ”situatii exceptionale”, dar aceste situatii nu sunt detaliate, putand sa fie extinse la orice situatie. Asadar, procurorii (atat cei cu functii de conducere, dar si cei cu functii de executie) dadeau informatii din dosarele lor in curs de cercetare unor angajati sau sefi ai unui serviciu secret, militarizat, care nu doar ca nu avea competente de cercetare penale, dar le era expres prin lege acest lucru.

Mai mult, art. 31 extinde ”schimbul de informatii” la orice cauze, cu un acord verbal al sefilor celor doua institutii: ”Pentru valorificarea momentelor operative, in situatii deosebite, schimbul de informatii se poate face si cu privire la alte cauze, dupa obtinerea aprobarii verbale a sefilor celor doua institutii sau a inlocuitorilor legali ai acestora, urmand ca, in termen de 24 de ore, sa fie transmise, spre aprobare, la nivelul celor doua institutii si documentele necesare”.

In acest mod, desi legea interzicea expres procurorilor sa fie informatori/colaboratori ai serviciilor secrete, aceasta interdictie a fost infranta de dispozitiile acestui protocol, astfel ca declaratiile prevazute la art. 8 din Legea nr. 303/2004 au fost completate in mod fals, ceea ce atrage raspunderea penala, potrivit legii.

In consecinta, modalitatea in care au procedat semnatarii protocolului si procurorii care au informat angajatii SRI despre modalitatea de realizare a cercetarilor, care au comunicat probe (de exemplu, inregistrari audio sau video ori transcriptul unor interceptari) din dosare unor angajati ai unui serviciu secret au savarsit faptele sus-mentionate.

In probarea celor sustinute propun urmatoarele:

a) proba cu inscrisuri

b) proba cu martori

Aceste probe le vom depune/preciza la data chemarii in fata organului de cercetare penala, in vederea audierii mele ca persoana vatamata.

Depun prezenta cu file.

Semnatura …….”

* Descarcati aici modelul de plangere penala nationala in format .word si .pdf

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ