Judecatorii si procurori abuzivi pot sta linistiți: modificarile aduse articolului 96 din Legea 303/2004 care prevede raspunderea magistratilor nu pot fi puse in practica, chiar daca statul este obligat acum sa se indrepte impotriva procurorului sau judecatorului care a gresit. Si asta pentru ca in Camera Deputatilor a fost introdus un alineat care arunca totul in aer: ”Pentru exercitarea actiunii in regres este necesara stabilirea existentei relei-credinte sau a gravei neglijente a judecatorului sau procurorului prin hotarare penala definitiva sau in conditiile prevazute de art. 44 – 51 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, referitoare la verificari prealabile, cercetarea disciplinara, actiunea disciplinara si solutionarea acesteia prin hotarare definitiva”. Practic, nu este suficienta o hotarare penala definitiva impotriva unui magistrat, ci este nevoie ca CSM sa decida ca procurorul sau judecatorul a actionat cu rea-credinta sau grava neglijenta atunci cand a comis eroarea judiciara.
Realizati imposibilitatea de a condamna vreun magistrat
Iata de ce, in forma votata de Camera Deputatilor, magistratii nu vor raspunde daca actioneaza cu rea-credinta sau grava neglijenta:
-victima unui proces ajunge sa fie condamnata pe nedrept dupa o ancheta penala si o judecata in fond si caile de atac care dureaza in medie 7 ani;
-mai trec inca circa trei ani pana cand victima erorii judiciare reuseste printr-o cale de atac interna sa i se admita o revizuire. Daca revizuirea i se admite ca urmare a unei condamnari a Romaniei la CEDO, termenul urca de la 3 ani la minim 7 ani;
-victima erorii judiciare achitata definitiv in revizuire mai trebuie sa astepte inca trei ani pana cand va obtine in instanta o hotarare definitiva impotriva statului roman, prin Ministerul Finantelor, de a i se acorda pe cale civila despagubiri pentru condamnarea nedreapta;
-mai trece 1 an pana cand statul ii acorda efectiv despagubirile, moment din care se naste dreptul statului de a se indrepta cu actiune in regres impotriva magistratilor care au gresit;
-dupa cele trei cicluri procesuale de mai sus, rezulta ca au trecut intre 10 si 15 ani pana la data cand se pune problema anchetarii penale a magistratilor care au gresit pentru a li se stabili vinovatia.
Este evident ca in acel moment, o posibila infractiune de serviciu (abuz in serviciu, fals intelectual) este deja prescrisa. De asemenea, daca s-ar pune problema unei abateri disciplinare prin intermediul IJ si CSM, si in aceasta situatie s-ar constata interventia prescriptiei.
Rezulta ca articolul 96, alineatul 10 din Legea 303/2004, in forma gandita la Camera Deputatilor, face absolut imposibila tragerea la raspundere a magistratului, si pe cale de consecinta, posibilitatea ca statul sa poata recupera de la procurorii sau judecatorii care au gresit prejudiciile cauzate de acestia.Textul de lege este cu atat mai periculos cu cat garantia oferita magistratilor ca pot incalca legea fara sa fie trasi la raspundere constituie o invitatie pentru orice procuror sau judecator dispus sa incale legea si sa nenoroceasca oameni cu buna stiinta, intrucat stiu ca nu vor plati.
In mod normal, dupa ce a fost achitat prejudiciul, statul trebuie sa se intoarca cu actiune in regres impotriva judecatorului sau procurorului autor al erorii judiciare, iar instanta civila investita cu judecarea cauzei sa fie cea care sa stabileasca daca eroarea judiciara s-a comis in urma unui abuz al magistratului sau pentru ca acesta si-a exercitat functia cu grava neglijenta sau rea-credinta, fara sa mai fie nevoie ca CSM sa se pronunte pe latura disciplinara, or eroarea judiciara a fost cauzata de legislatia inexacta ori deficenta.
Ramane speranta ca in Senat se va remedia aceasta problema care face imposibila raspunderea magistratilor, iar prostia strecurata in lege si adoptata in Camera Deputatilor sa fie eliminata.
Alta prostie, asigurarea de malpraxis
O alta mare prostie o constituie introducerea alineatului 12: “In termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentei legi, statul va stabili termenele, conditiile si modalitatile prin care judecatorii si procurorii se asigura obligatoriu pentru malpraxis. Prevederile privind raspunderea patrimoniala a judecatorilor si procurorilor se aplica incepand cu data intrarii in vigoare a reglementarii privind sistemul de asigurari de malpralxis”.
Nicaieri in lume nu exista vreo societate de asigurari care sa accepte sa plateasca despagubiri in cazul in care cineva a incalcat legea cu buna stiinta. In plus, ideea ca pentru un magistrat depistat ca a comis o infractiune va plati o societate de asigurari constituie o uriasa aberatie. Si asta pentru ca daca s-ar accepta o asemenea varianta, ar insemna ca toti hotii sa se poata asigura, iar in cazul in care ar fi prinsi si pusi sa plateasca, acest lucru il va face o societate de asigurare. De asemenea, o asigurare de malpraxis pentru erori judiciare poate reprezenta o invitatie pentru anumiti judecatori sau procurori la incalcarea legii, care nu vor mai avea nicio retinere in a comite abuzuri.
Sursa: luju.ro.
