#Rezist. Pe bune?

108

Presa din România a fost foarte interesată de un document apărut pe un blog prin care o companie britanică, SCL, a făcut un contract cu o companie americană, Andreea & Associates, pentru ca membri ai Guvernului american şi ai Congresului să fie informaţi în legătură cu lupta anticorupţie din România. Nu contractul mi se pare important, ci orizontul către lumea de mâine pe care îl deschide SCL. 

 

SCL (fondator: Alexander Nix) este o companie de sociologie şi software, nu are nimic abscons. Cei care vor căuta pe net, după iniţialele companiei, vor găsi un reportaj CNN în care Alexander Nix îşi prezintă firma. Pe scurt, toţi utilizatorii de reţele sociale Facebook, Twitter, Instagram, LinkedIn etc sunt măsuraţi de softul companiei în nu mai puţin de… 5.000 de puncte.

Practic, fiecare utilizator de net este scanat şi i se face un profil socio-psihologic şi comportamental comparabil cu cel făcut pe vremuri numai pentru astronauţii NASA sau comandanţii de submarine nucleare. Cu alte cuvinte, cetăţeanul, în cazul de faţă alegătorul, nu are niciun fel de secret faţă de internet. I se cunosc: vârsta, sexul, starea de sănătate, aspectul fizic, educaţia, veniturile, obişnuinţele culinare, de cumpărături, de călătorie. Graţie serverelor reţelelor sociale li se poate face un istoric. El se întinde acum pe câţiva ani, dar gândiţi-va că astăzi mulţi copii folosesc internetul încă de la 6-7 ani. Se poate anticipa inclusiv evoluţia psihică a individului. Se poate şti dacă trăgea căţei de coadă când era mic şi urla la angajaţi la 30 de ani sau, dimpotrivă, se poate şti exact de ce îşi urăşte patronul sau de ce e bun să fie medic şi nu militar.

Protestele #rezist, pricinuite de Ordonanţa 13, ar putea fi un experiment de tip SCL. Peste 90% dintre cei care demonstrau în piaţă, pe un ger cumplit, nu citiseră ordonanţa 13. Mulţi dintre tinerii participanţi spuneau, în interviuri, că vor fi eliberaţi din închisoare hoţii şi violatorii, alţii că se legalizează furtul din bani publici. Un post de televiziune din Statele Unite a reluat ştirea privind protestele şi a afirmat, cu subiect şi predicat, că în România s-a dat o lege prin care „poţi fura până la 50.000 de euro fără să suporţi rigorile legii”, faptul era prezentat ca o curiozitate precum ritualurile de nuntă sau de înmormântare la triburile africane

SCL a păşit mai devreme decât alţii in lumea de mâine. Pe scurt, anul trecut s-au dus la David Cameron, premierul britanic de atunci, să-i spună „haideţi să vă ajutăm să nu scoatem Marea Britanie din UE”. Modalitatea este simplă, aşa cum este teleportarea căpitanului Picard din Star Trek. Având profilul psihologic a milioane de cetăţeni britanici, fiecare dintre ei urma să primească mesaje personalizate, în aşa fel încât să fie determinat să voteze într-un anumit fel. Cameron n-a înţeles sau nu a vrut sa înţeleagă şi le-a spus „nu” – vreau ca poporul să aleagă singur. Aşa că SCL a trecut strada la Nigel Farage. Acesta a înţeles mecanismul şi a angajat SCL. Rezultatul îl ştiţi: 52-48 pentru Brexit.

În cercurile celor iniţiaţi isprava a trecut imediat Oceanul. Primul care a spus “da” a fost Ted Cruz, candidat republican, care se lupta pentru investitura partidului la prezidenţiale. SCL l-a adus de pe locul 16 pe locul 2. În momentul acela, Donald Trump a plătit cât trebuia şi a angajat SCL. Şi a câştigat alegerile din Statele Unite.

Aplicaţia software a SCL este o continuare în lumea politică a aplicaţiilor deja comerciale, unanim folosite pe net, Google sau Facebook, care trimit publicitate ţintită. Dacă v-aţi căutat pantofi, veţi primi multă publicitate despre pantofi, dacă aţi căutat să vă schimbaţi maşina, veţi avea oferte în acest domeniu. SCL rafinează opţiunile politice. Grosier vorbind, cei care sunt de stânga vor primi mesaje de stânga, iar cei care sunt de dreapta şi trebuie convinşi să voteze cu stânga vor primi tipuri de mesaje în conformitate cu personalitatea lor, în aşa fel încât să se îndoiască de liderii dreptei din acel moment.

În vremea Războiului Rece aşa ceva s-ar fi numit război psihologic. În democraţie, lucrurile sunt oarecum asemănătoare cu felul în care este livrată publicitatea clienţilor. De exemplu, televiziunile livrează publicitatea tuturor telespectatorilor, tineri sau bătrâni, bărbaţi sau femei, acolo se derulează şi Coca-Cola şi pilula anticoncepţională. Pe net, doar femeile primesc publicitatea pentru pilule. Tinerii, în special pe cea pentru Coca-Cola. La fel procedează şi SCL. Mesajul politic nu este la tv, ci personalizat pentru fiecare individ în parte.

Manipulare aţi putea spune. Poate. Dar partidele politice care ne spun „alegeţi-ne, vom construi autostrăzi”, după care nu fac nimic nu ne manipulează doar pentru a ne obţine votul? Oricum, în acest moment, niciun stat nu are legislaţie împotriva mesajelor ţintite, de orice fel ar fi acestea, comerciale sau politice.

( Până la urmă constatăm că nu toată lumea este capabilă să privească dincolo de ecranul luminos al smartphone-ului sau tabletei).

SCL, lumea de mâine, are reprezentanţe în 17 ţări. Deja. În România, reprezentant este Peter Imre, fost preşedinte de multinaţională, un om cu legături interne şi, mai ales, externe la cele mai înalte niveluri. Peter Imre este, în sine, o instituţie.

Revenind la dezvăluirea privind contractul având ca obiect prezentarea luptei anticorupţie din România înalţilor oficiali americani, nu pot spune decât un singur lucru: îl cunosc de 20 de ani pe Peter Imre şi nu ştiu ca măcar o dată să fi făcut ceva împotriva României. Nu pot să sper decât că, şi de acestă dată, forţa enormă reprezentată de SCL va fi utilizată, indiferent cine a plătit contractul, tot în favoarea României.

Sursa: dcnews.ro.

1 COMENTARIU

  1. „nimic abscons” ? Știu, nu voi ați scris articolul. Subiectul și preocupările acestor neo-orwellieni, sunt absolut sinistre. Demonstrează cu emfază de ce nu trebuie să ne punem fundul în geam prin fb și alte rețele sociale.

LĂSAȚI UN MESAJ