Senatorii şi deputaţii se tratează cu leacurile vracilor din Poienii de Jos

Poienii de Jos este un sătuc cu o reputaţie unică. Un sătuc în care moţii desluşesc tainele naturii, folosindu-le pentru tratarea unor afecţiuni în faţa cărora medicina modernă se dovedeşte neputincioasă. Aici sălăşluiesc câţiva vraci renumiţi prin priceperea cu care vindecă afecţiuni dintre cele mai variate.

Ei sunt posesorii unor secrete bine păzite, moştenite din tată în fiu, din generaţie în generaţie. Ceaiurile, alifiile, tincturile, siropuri sau unguentele pe care le prepară, folosind doar plantele recoltate din pădurile şi de pe crestele învecinate, le-au adus o bine meritată faimă. De la începutul primăverii, până toamna târziu, ţăranii de aici pornesc în diferite direcţii, înspre cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, pentru a-şi vinde leacurile, extrase din seva naturii. Nu-şi fac reclamă, rezultatele spectaculoase obţinute în anumite cazuri fiind cea mai bună propagandă. Senatori, deputaţi, doctori şi oameni de rând se numără printre clienţii lor. Costurile curelor naturiste sunt derizorii, comparativ cu ceea ce implică un tratament medical obişnuit.
Traista ciobanului, păducelul, cimbrişorul, afinul, albăstriţa, răchitanul, rostopasca, urzica sau talpa găştii stau la baza leacurilor recomandate pentru afecţiunile cardiace. Păpădia, anghinarele, vâscul sau lemnul dulce intră în componenţa ceaiurilor prescrise pentru afecţiuni circulatorii. Ceaiurile sunt preparate şi din ienupăr, scumpie, sunătoare, coada calului, ghintură, răchitan, pelin şi alte nenumărate plante, în jur de 80 de specii. Culesul şi depozitatul se face după un calendar extrem de sever. Fiecare dintre fito-terapeuţii din Poieni are propriile sale locuri de unde îşi recoltează plantele. Fiecare plantă în parte este identificată, supravegheată şi apoi culeasă. Uscatul se face la umbră, în podul casei, în condiţii de igienă maximă. Culegătorii fac parte din familie, dar în unele cazuri apelează la forţă de muncă suplimentară. Ceaiurile sunt preparate fie pe loc, în funcţie de comandă, sau sunt preambalate, în cazul celor recomandate afecţiunilor mai des întâlnite. Remus Albuţ, unul dintre fito-terapeuţi, ne atrage atenţia că nu poate recomanda un anumit tip de tratament pentru o afecţiune anume, fără a consulta în prealabil pacientul. Componetele ceaiurilor, a loţiunilor sau alifiilor variază în funcţie de particularităţile fiziologice ale fiecărui bolnav. Curele sunt stabilite în funcţie de afecţiune. Pot fi de la 14-15 zile, la 30 de zile. Sunt cure care trebuie repetate după o anumită perioadă. Un tratament normal costă în jur de 100.000 de lei, ceea ce înseamnă, raportat la o cură de 30 de zile, mai puţin de 4000 de lei zilnic. E mai puţin decât preţul unei cafele… Pentru pensionari sunt preţuri speciale, cu cca. 20% mai ieftine. Scrisorile de mulţumire pe care ni le-a arătat stau mărturie a succesului terapiei. „Ca în orice domeniu, avem şi noi uscăturile noastre. Pseudoterapeuţii sunt repede descoperiţi de clienţi. De obicei dispar repede de pe piaţa. Selecţia e dură.”, conchide Remus Albuţ. Cel mai frecvent sunt cumpărate ceaiuri pentru tratarea aparatului digestiv, a ficatului, a bolilor de rinichi, ale sistemul nervos sau pentru slăbit. Alifiile preparate pentru tratarea hemoroizilor sau pentru bolile de piele sunt la fel de căutate pe piaţă.

Plantele îl vindecă chiar şi pe primar

Remus Albuţ este unul dintre tămăduitorii din zonă. Se poate mândri cu faptul că însăşi primarul, Sorin Degău, îi este pacient. De altfel, comuna Bunteşti îşi face un titlu de glorie prin existenţa acestor vraci. „Bunteştiul, comună din care Poienii fac parte, la cei doar 5000 de locuitori ai săi, are o faimă naţională, produsă de aceşti terapeuţi”, ne povesteşte primarul. Remus moşteneşte această îndeletnicire de la stră-străbunicul său. Este unul din cei circa 30 de terapeuţi din sat. Leacurile sale sunt extrem de bine cunoscute, îndeosebi în Oltenia unde se deplasează la fiecare început de an. Nu este uşor să stea deoparte de familie. Este căsătorit şi are un copil. Dar are pe umeri o moştenire care-l obligă, care trebuie dusă mai departe. Tehnologia modernă i-a uşurat întrucâtva munca. Primeşte zilnic apeluri telefonice de la clienţii vechi sau de la alţii noi. I se cer sfaturi si leacuri pentru afecţiuni în faţa cărora medicina modernă a este neputincioasă. Comenzile curg din zone în care nu a fost vreodată, ca Teleorman sau Vrancea. Ne spune că are printre pacienţi şi un senator şi soţia unui deputat. Nu sunt din Bihor şi nu vrea să ne dea numele acestora. Ţine la confidenţialitatea relaţiei dintre pacient şi medicul său. În cel mai scurt timp, prin colete poştale, pachetele cu ceaiuri din ierburi ajung la destinatar.  Discută în detaliu cu fiecare client, atent la cele mai mici amănunte. Apoi urmează elaborarea reţetei după reguli doar de el ştiute. Leacul, preparat în podul casei, înglobează taine străvechi despre care nu avem voie să întrebăm. Remus nu s-a mulţumit cu ceea ce a învăţat de la străbuni. Este absolventul unui curs de fitoterapie, la Deva, curs care i-a permis lărgirea orizontului profesional.  Ne spune ca are leacuri în cazul afecţiunilor digestive, hepato-biliare, renale, cardiace, dermatologice, pulmonare, locomotorii. Nu fără succes a aplicat cure în combaterea diabetului, hemoroizilor sau paraziţilor. „Nu tratăm o afecţiune anume. Curele noastre se recomandă pentru un întreg aparat funcţional”, explică Remus Albuţ. Paradoxal, fito-terapeuţii din Poieni nu au mare trecere în rândul bihorenilor. Produsele lor sunt apreciate îndeosebi în Oltenia, Muntenia sau Moldova, dar şi în centrul Transilvaniei. Explicaţia este greu de identificat.

Sorin Şandor