Spectrul politic în plină dispută

22

În orice ţară democrată în care alegătorii îşi aleg reprezentanţii, disputa cea mai importantă este dintre cei de la putere, care au obţinut adeziunea majorităţii electoratului şi opoziţia. Desigur, mai sunt discuţii şi în interiorul majorităţii parlamentare, dar divergenţele sunt mai puţin acute decât cele dintre putere şi opoziţie. La noi, în România, este altfel, confirmând cele scrise de Lucian Boia că ţara noastră este diferită de multe alte state.

 

Mi se par excesive divergenţele în sânul partidelor pe care se sprijină guvernarea Grindeanu. Să începem cu cel mai mare partid, PSD, unde fostul premier Victor Ponta este animat de o voinţă permanentă de a-l contrazice pe Liviu Dragnea şi nu este zi în care să nu lanseze acuzaţii la adresa lui. Uită complet că, în timpul guvernării Ponta, i-a exclus din partid pe toţi care nu erau de acord cu el. Vezi cazul Geoană. Cu siguranţă, Liviu Dragnea este mai tolerant decât fostul prim ministru, deoarece nu l-a îndepărtat din PSD pe primarul Iaşului, care a avut o altă opinie decât a majorităţii membrilor partidului lui. Ponta recurge şi la gesturi melodramatice, îşi dă demisia în alb, Dragnea o rupe, deci îi dă un răspuns pe măsură. Acum Ponta, supărat că nu mai e în vârful PSD-ului, îl acuză pe Dragnea că îşi îndepărtează colaboratorii, se întâlneşte cu Daniel Constantin, fostul preşedinte ALDE şi disputa va continua până când rivalul lui Dragnea se va găsi vrând  nevrând în exteriorul partidului. Va fi al doilea preşedinte PSD după Geoană care iese din eşichierul politic. Chiar dacă Ponta îşi va face un partid, acesta nu are viitor. Dacă s-ar face alegeri in PSD, cum se procedează in Franţa în cadrul unor partide, Ponta ar suferi o înfrângere zdrobitoare, tocmai fiindcă este cel mai orgolios om politic român. Cred că Ponta, în pofida raţiunii, nu se va opri din ambiţiile lui şi nu peste prea mult timp va face parte din animatorul unor proiecte eşuate.

În ALDE, Daniel Constantin, ca urmare a unor divergenţe cu Tăriceanu şi-a pierdut postul de vice premier şi ministru al mediului. Una din acuzele lansate de Tăriceanu, este că Constantin s-a întâlnit cu Ponta. Cu Ponta sau fără acesta, fostul preşedinte ALDE nu va putea antrena în jurul lui un grup semnificativ de parlamentari, cum este o certitudine că domnul Constantin dispare din acest partid după congresul ALDE.  Aripa condusă de preşedintele senatului Călin Popescu Tăriceanu, va continua să  fie un aliat constant al PSD.

Avem nevoie de un guvern stabil, fiindcă remanierele repetate în numai două luni, i-au făcut mai mult rău lui Grindeanu, decât obstrucţiile lui Iohannis, care s-au referit exclusiv la probleme interne (corupţia) la care au rezonat şi aliaţii noştri din UE şi Statele Unite.

Şi acum câteva cuvinte despre opoziţie.

Băsescu şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al partidului Mişcarea Populară, fapt care nu l-a întărit, din potrivă. Nici lui Băsescu nu i-a adus foloase.

Nicuşor Dan, preşedintele uniunii Salvaţi România are probleme cu finanţarea campaniei electorale din 11 Decembrie 2016, iar Dacian Cioloş  nu a aderat la acest partid. Nu ştiu dacă la dreapta mai există un loc şi pentru adepţii sălăjeanului Cioloş.

Liberalii se pregătesc pentru congres, în care e va desemna preşedintele. După ce Vasile Blaga a fost implicat într-un proces penal, aripa PDL a intrat în disoluţie şi din acest motiv nu cred că la alegerile prezidenţiale şi la cele parlamentare va obţine mai multe voturi decât la 11 decembrie 2016.

Aşa fiind, traversăm o etapă  de ciocniri, cu o miză deocamdată mică care într-un viitor nu prea îndepărtat ar putea afecta guvernarea de stânga.

Spun şi repet:  să nu depăşim deficitul bugetar, indiferent ce au promis anumite partide în campania electorală. Aştept să văd care vor fi salariile medicilor. Dacă se va realiza promisiunea guvernanţilor, aceasta va constitui o adevărată  revoluţie în sănătate.

30 Martie,

Adrian Man