În primăvara anului 1944, în partea de nord a judeţului Bihor locuiau peste 30.000 de evrei, aproape o treime din populaţia Oradiei fiind constituită din etnici evrei. Prin aplicarea măsurilor de ghetoizare, de către autorităţile maghiare orădene şi militarii germani, toţi evreii au fost aduşi şi concentraţi de către jandarmii unguri în două ghetouri din Oradea, după care, la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie, au fost transportaţi cu trenurile în lagărele de exterminare din Polonia.
S-au întors acasă mai puţin de 3.000 de evrei, tragedia trăită de ei constituind o pagină neagră a istoriei umanităţii. Acum, comunitatea evreiască din Oradea este a doua ca mărime din România, prima după Bucureşti, numărând peste 700 de evrei.
Cine a fost Eva Heyman
Eva Heyman a trăit clipele terorii instaurate de autorităţile locale, atât prin deposedarea totală de bunuri a familiei sale, ca şi a altor evrei orădeni, tratarea jignitoare a acestora, înghesuirea lor în cele două ghetouri din oraş, condiţiile de viaţă îngrozitoare din acestea, experienţele tragice de aici şi, desigur, deportarea lor în lagărele morţii din Polonia, unde şi-a sfârşit şi ea zilele, în perioada dinaintea eliberării din captivitatea nazistă.
Eleva Eva Heyman, care nu împlinise 14 ani, a înregistrat – cu o extraordinară acuitate – toate acestea realităţi aflate sub semnul Holocaustului, realizând unul din documentele originale despre aplicarea „Soluţiei finale” asupra evreilor bihoreni.
Fetiţa s-a născut la Oradea pe 13 februarie 1931, fiind singurul copil al unui cuplu mixt, evreo-maghiar. Părinţii divorţând, copila a rămas în grija bunicului evreu, care avea o farmacie. La începutul anului 1944 a început să ţină un jurnal, în contextul în care oraşul intra sub incidenţa dură a legilor antievreieşti care îi dezbrăcau pe membrii acestei comunităţi de drepturi şi averi. Pe 5 mai, Eva şi familia ei erau duşi în ghetou.
“Micul meu jurnal, sunt prea mică să pot descrie ce-am simţit…”, scria fetiţa. “În şapte camere locuim 84 de oameni, iar holul şi coridorul sunt şi ele pardosite cu saltele (…) Seara am vrut să aprindem lumina electrică, dar am fost deconectaţi: evreilor nu li se cuvine lumina electrică”, se arată în jurnalul editat în engleză sub titlul „The Diary of Eva Heyman”, iar în limba română sub titlul „Am trăit atât de puţin”.
Prin acest jurnal parţial de ghetou, scris sub imperiul situaţiei trăite, Eva Heyman a lăsat, fără să-şi propună aşa-ceva, una dintre cele mai valoroase surse documentare despre soarta evreilor din această parte a ţării.
Înainte de a fi deportată în Polonia, servitoarea unguroaică a familiei a reuşit să intre în ghetou graţie unui jandarm mai prietenos. Ultimele cuvinte din jurnal reţin această întâlnire: „Nu mai pot scrie, Micul meu jurnal, îmi curg lacrimile, fug la Mariska…”.
Conform mărturiei unor supravieţuitori, Eva a fost dusă la camera de gazare pe 17 octombrie 1944
“Eva Heyman constituie, fără îndoială, un simbol al confruntării unei comunităţi ultragiate cu o infernală maşinărie nazistă, de eliminare a evreilor europeni din istoria continentului”, susţine prof. univ. dr. Antonio Faur.
Ziua Internaţională a Holocaustului
În 27 ianuarie se comemorează Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului. Această comermorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară. La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german.
27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia) a fost eliberat de armata sovietică.
Înainte de rezoluția 60/7, se instituiseră zile naționale de comemorare a Holocaustului, cum ar fi Der Tag des Gedenkens an die Opfer des Nationalsozialismus (Ziua Comemorării Victimelor Național-Socialismului) în Germania, stabilită printr-un decret al Președintelui Germaniei Roman Herzog la 3 ianuarie 1996. Din 2001, 27 Ianuarie fusese și Ziua Holocaustului în Regatul Unit.
