Un jurnalist „Adevărul” a trăit o zi şi o noapte în tabăra protestatarilor care, de vineri, au început revoluţia anti-Ianukovici, la Cernăuţi. Bâtele, centrul de comandă din sediul ocupat al Administraţiei Regionale, redacţia improvizată, punctul de prim-ajutor, zidul din saci de gheaţă şi altarul aşteaptă parcă, dintr-o clipă în alta, marea bătălie pentru independenţă.

40 de kilometri de graniţa cu România. La Cernăuţi a început revoluţia. Au trecut puţine zile de la vinerea neagră, de 24 ianuarie, în care sediul Administraţiei Regionale de Stat a fost ocupat de protestatari, după o adevărată bătălie cu forţele de ordine. Pornesc la drum spre capitala fostei provincii Bucovina, cu gândul la valul de ştiri despre jurnalişti agresaţi, despre oameni bătuţi sau ucişi, în ultimele două luni, de structurile de apărare controlate de stat. Suspicios, un grăinicer, ajutat de un mai tânăr coleg, mă chestionează un sfert de oră, pe ceas, despre „scopul şi durata vizitei”. Reuşesc cu greu să îi conving că sunt turist. Dar primesc ştampila şi urc în acelaşi autobuz hârbuit. Tabăra militară a revoluţionarilor Cernăuţi. E marţi, pe înserate. Cer indicaţii. Nimeni nu vorbeşte româneşte. Doi-trei tineri, suspicioşi în priviri, îmi explică mai mult prin gesturi unde e Administraţia ocupată. Unde e locul în care, acum câteva zile, o mie de oameni i-au alungat, pe sub scuturile miliţienilor, pe guvernatorul regiunii Cernăuţi, Mihail Papiev, şi pe preşedintele Consiliului Regional, Mihai Găiniceru. Luptă grea dusă după ce la şedinţa consiliului regional nu a fost permis accesul deputaţilor opoziţiei. De atunci, revoluţionarii s-au baricadat în interiorul instituţiei. Şi tot de atunci, clădirea e controlată de Consiliul Popular al Bucovinei, înfiinţat ad-hoc, format din deputaţii partidelor de opoziţie, oameni de rând şi jurnalişti. Ajung la revoluţionari, organizaţi prea bine, peste noapte, ca într-o adevărată tabără militară. Sub ameninţările Miliţiei şi Berkut-ului (n.r. – trupe speciale de intervenţie coordonate de Ministerul de Interne), oamenii par pregătiţi pentru orice. Foto Revoluţia din Cernăuţi în imagini „Merg până la capăt, până Ianukovici îşi dă demisia! Mai are un an de mandat. Dacă nu demisionează, noi rămânem aici. Nu cedăm!”, spune Saşa (19 ani), un tânăr întors de pe EuroMaidanul din Kiev, unde se duc bătăliile sângeroase. În jurul lui Saşa sunt strânse trupe paramilitare formate din tineri îmbrăcaţi în haine de camulfaj, cu căşti de constructori sau de motocilişti pe cap, genunchiere, cotiere şi cu bâte în mâini. Toţi păzesc clădirea. Altar păzit cu bâte Un zvon se răspândeşte, luni după-amiază, printre protestatari: trupe Berkut din altă regiune au fost detaşate la Cernăuţi. Îngrijoraţi că ar putea pierde controlul Administraţiei Regionale, liderii revoluţiei cheamă populaţia să li se alăture. Să apere independenţa! „La noi e ca atunci când România s-a ridicat împotriva lui Ceauşescu. Ianukovici e la fel ca fostul vostru dictator. E un laş. Se ascunde în spatele miliţienilor şi soldaţilor. Poporul nu îl mai suportă, dar el nu vrea să plece”, explică Tania, jurnalist la Vocea Bucovinei, prezentă mai tot timpul în tabăra revoluţionarilor. Aşa arată intrările în instituţie FOTO Dinu Zară Lângă ea, zeci de protestatari întăresc baricadele proptite în faţa intrărilor în instituţie. Sute de saci cu zăpadă, peste care a fost turnată apă, transformată imediat în gheaţă, formează un zid înalt de doi metri. Accesul în clădire e pe o singură uşă, păzită secundă cu secundă de câteva zeci de oameni. Dacă treci de filtrul de la intrare, în holul principal, te întâmpină drapelele Ucrainei. Afişele cu preşedintele Viktor Ianukovici, dictatorul lor, sunt peste tot. Toate uşile şi ferestrele poartă încă urmele bătăilor de vineri. Geamurile sparte au fost acoperite cu folii din plastic, iar intrările sunt întărite cu obiecte de mobilier care completează baricadele din exterior. Un altar improvizat îţi taie calea. Câteva candele ard permanent sub fotografiile protestatarilor ucişi. Tot acolo, sub lumânări, e arsenalul de luptă. Zeci de bâte din lemn sunt puse la îndemâna revoluţionarilor, în caz de pericol. Într-un colţ, un bărbat păzeşte o urnă, în care se adună donaţiile pentru sprijinirea EuroMaidanului, aşa cum a fost denumită mişcarea din centrul Kievului. Improvizaţii: bucătărie şi punct medical Din holul somptuos, urci scările impozante spre primul etaj, sediul central al revoluţionarilor. Intrarea, tot păzită permanent. Pe un panou generos sunt afişate comunicatele oficiale ale Consiliului Popular al Bucovinei şi contactele celor care organizează, zi de zi, deplasări la Kiev, pentru voluntarii care vor să lupte în capitală. Şi tot pe panou, Ianukovici este fie demonizat, fie ridiculizat, în diverse mesaje şi caricaturi care-l prezintă ca pe Hitler. La Cernăuţi, revoluţionarii sunt pregătiţi de orice. Şi-au improvizat în clădirea Administraţiei Regionale un secretariat, dotat cu un calculator, un centru de presă, de unde nu lipsesc niciodată jurnaliştii liberi, gata oricând să relateze eventualele abuzuri ale forţelor de ordine, dar şi un cabinet medical. Aici, găseşti permanent voluntari, studenţi la medicină sau doctori din spitalele din Cernăuţi. Medicamentele sunt asigurate din donaţiile oamenilor. Şi nu de puţine ori cabinetul e asaltat de protestatarii care fac cu rândul în stradă, în faţa clădirii, la -20 de grade Celsius. Într-o bucătărie improvizată, revoluţionarii primesc hrană şi ceaiuri fierbinţi, donate de oamenii de rând, iar holul a fost transformat într-o sală dotată cu un videoproiector, unde rulează în fiecare clipă imagini ale revoluţiei de la Kiev, însoţite de cântece patriotice. „Ucraina trebuie să hotărască singură” Din secretariatul ad-hoc, deputatul Ion Muntean, preşedintele organizaţiei regionale Cernăuţi a partidului Batkivşcina (n.r. – „Patria”), al Iuliei Timoşenko, şi unul dintre liderii mişcării, coordonează activitatea în clădirea ocupată de revoluţionari. Pentru Muntean, obiectivele sunt clare: „Cerem ca preşedintele să plece de la conducere şi să fie organizate alegeri anticipate, iar Ucraina să-şi continue drumul european”. Bărbatul chiar compară mişcarea din ţara lui cu revoluţia română din 1989. „Ce a fost în România, acelaşi lucru se întâmplă acum la noi. Lumea s-a săturat să trăiască într-o ţară unde nu este dreptate şi unde conduc nişte oameni care nu au idee despre ce înseamnă să guvernezi un stat mare şi bogat”, a spus Muntean. Şi tot clar, pentru Ion Muntean, mai este şi faptul că UE nu trebuie să intervină în revoluţia lor. EuroMaidanul, spune liderul de la Cernăuţi, nu are nevoie de ajutor extern. „Pe noi ne putem ajuta doar noi înşine. Ucraina trebuie să hotărască singură. În jurul a ceea ce se întâmplă în Ucraina se face foarte multă politică, atât din partea ruşilor, cât şi a celorlalte ţări din vecinătate. Sunt foarte mari interese pentru că suntem un popor cu multe resurse naturale”, a spus Munteanu. Românul Saşa şi executarea de la Kiev Saşa are 19 ani şi este din raionul Herţa al Cernăuţiului. Încă din primele zile ale anului, tânărul şi alţi o sută de revoluţionari au plecat la Kiev pentru a lupta pe EuroMaidan. Acolo, Saşa a participat la construirea şi apărarea baricadelor ridicate de protestatari în calea Miliţiei şi a luptătorilor Berkut. Saşa, student la Drept, s-a întors de la Kiev cu o poveste groaznică. În timp ce apăra o baricadă, un tovarăş de luptă a fost executat chiar sub ochii lui de lunetiştii aflaţi pe o clădire din apropiere. Merg până la capăt, până Ianukovici îşi dă demisia! Mai are un an de mandat. Dacă nu demisionează, noi rămânem aici. Nu cedăm! Saşa, revoluţionar „Am auzit un foc de armă şi am văzut cum un băiat de lângă mine a căzut în genunchi. L-au împuşcat în inimă şi de două ori în cap. Cinci persoane au fost ucise de lunetişti”, a povestit Saşa. Deşi a fost marcat de acest incident, tânărul, care a fost ameninţat cu exmatricularea de la facultate după ce a mers la Kiev, nu a renunţat. S-a întors acasă şi acum participă la apărarea Consiliului Popular al Bucovinei. Saşa are 19 ani FOTO Dinu Zară Lângă Saşa, e alt tânăr, Vasea, un român care încă îşi mai păstrează limba maternă, vorbită, însă, cu greu. Chiar şi aşa, spune răspicat: „Statul nu vrea să asculte oamenii, de asta s-a strâns lumea. Pentru dreptate! „Dacă Europa ar fi vrut să ne ajute, trebuia să boicoteze afacerile oligarhilor. Europa ne ajută numai cu vorba”. Larisa, medicul revoluţionarilor La punctul de prim ajutor încropit în sediul Administraţiei Regionale de Stat am întâlnit-o pe Larisa, medic la Spitalul din Cernăuţi. Nemulţumită de administraţia Ianukovici, femeia face în timpul liber gărzi şi pentru protestatari. Îi trec prin mâini, pe rând, toţi revoluţionari ieşiţi, de vineri, pe străzile oraşului. Ianukovici nu este rău, este pur şi simplu un criminal. Larisa, medic în Cernăuţi Le ştie toate durerile, toate poveştile, toate dorinţele, toate idealurile. Iar toate au în comun un singur lucru: o viaţă în libertate! Nu se declară o pro-europeană, dar s-a alăturat mişcării pentru că nu mai vrea ca ţara să fie condusă de dictator. „Ianukovici nu este rău, este pur şi simplu criminal”, răbufneşte Larisa. „Domnule Ianukovici, te rugăm să pleci!” Alături de Larisa, în tabăra revoluţionarilor, e permanent fiica ei, Olena, manager la o coorporaţie daneză de IT cu sucursală în Cernăuţi. Deşi are un venit mult peste media salariilor din Ucraina, Olena spun că asta nu este suficient. Pentru ea nu sunt importanţi doar banii. Tânăra vrea libertate! „Ucrainenii vor libertate, dar acest preşedinte criminal luptă împotriva libertăţii poporului. Este responsabilitatea noastră să fim aici şi să trezim întreaga Ucraină. Nu putem fi indiferenţi când guvernul bate tineri, studenţi, cetăţeni ai Ucrainei. Nu vrem să fim sclavi într-o ţară europeană. Noi stăm în această clădire pentru a ne arăta sprijinul pentru oamenii din Kiev, din EuroMaidan. Noi ne vrem doar libertatea. De aceea, domnule Ianukovici te rugăm să pleci din ţara noastră!”, ne-a spus Olena. Vasil, vraciul din EuroMaidan Vasil are 23 de ani. E student la Medicină şi, după aproape două luni de revolte în Kiev, s-a întors la Cernăuţi. Pe EuroMaidan a tratat sute de răniţi. Povesteşte că, acolo, miliţienii şi luptătorii Berkut foloseau grenade cu şrapnel (n.r. – un proiectil care împrăştie gloanţele prin explozie), care le-au provocat manifestanţilor răni grave. „Am văzut bucăţi de fier care au trecut prin trei perechi de pantaloni şi au provocat răni cu adâncimea de cinci centimetri. Am fost la Kiev pentru că asta e datoria mea, să salvez vieţi. Ianukovici şi guvernul lui ne fură banii. Toată lumea vrea ca el să plece”, povesteşte Vasil. Întors la Cernăuţi, Vasyl vine zilnic la clădirea ocupată de revoluţionari, pentru a-i îngriji pe cei care au nevoie. Tânărul, care provine dintr-o familie stabilită în Rusia, şi care îi spune în fiecare clipă că România nu a câştigat nimic din UE, nu vrea să renunţe la revoluţia pentru democraţie. Vasil e convins: viaţa bună vine doar din Vest. Abdul, arabul din mijlocul protestatarilor Abdul, un tânăr din Emiratele Arabe Unite, studiază Medicina la Universitatea de Stat din Cernăuţi. Şi el vrea ca Ucraina să scape de Ianukovici: „Sprijin poporul ucrainean pentru că acum nu are nicio putere. Oamenii de aici sunt împărţiţi: cei foarte bogaţi, care au puterea, şi săracii, fără nimic. În Kiev oamenii sunt bătuţi, li se întâmplă lucruri oribile şi nimeni nu face nimic pentru ei. De asta sunt aici ca să îi susţin”, a spus Abdul. Jurnalist român din Cernăuţi: „E groaznic!” George Bodnăraş, jurnalist român din Cernăuţi, spune că legile recente emise de administraţia Ianukovici repreznită un grav atentat la libertatea presei, mai ales a libertăţii exprimării pe internet. „Nu mai există libertatea cuvântului, exprimarea opiniei. E groaznic! Poţi fi dat în judecată pentru orice cuvânt, pentru orice critică”, spune George. George Bodnăraş a explicat şi de ce românii care s-au raliat mişcării împotriva lui Ianukovici sunt atât de puţini. George este jurnalist FOTO Dinu Zară La proteste au participat şi români, dar foarte puţini. Nivelul culturii politice este foarte redus, motiv explicat prin educaţia din şcoală, prin presiunile URSS asupra românilor. George Bodnăraş, jurnalist român din Cernăuţi „Deşi cei mai mulţi români sunt pro-europeni, implicarea lor este slabă. Majoritatea românilor din regiunea Cernăuţi votează pentru Partidul Regiunilor al lui Viktor Ianukovici, cel care nu mai doreşte integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană. La proteste au participat şi români, dar foarte puţini. Majoritatea românilor de aici nu prea sunt interesaţi de politică. Nivelul culturii politice este foarte redus, motiv explicat prin educaţia din şcoală, prin eforturile depuse de URSS ca să stopeze conştiinţa politică a românilor din nordul Bucovinei, ca să nu devină o forţă politică puternică, să nu înfiinţeze partide politice şi astfel să nu-i poată reprezenta intersele la nivel naţional. Rezultatul este un nivel redus al conştiinţei civice şi culturii politice”, a explicat George Bodnăraş. Prima decizie: Jos, comuniştii! Consiliului Regional Cernăuţi face parte dintr-o revoluţie pornită de pe Maidanul din Kiev. Piaţa Independenţei, simbol al „revoluţiei portocalii” din 2004, a fost ocupată din decembrie de mii de oameni care cer demisia preşedintelui Viktor Ianukovici şi organizarea de alegeri anticipate. Consiliul Popular al Bucovinei, organism format din deputaţi ai opoziţiei, membri ai societăţii civile şi jurnalişti a luat, de vineri, trei decizii: interzicerea Partidului Regiunilor şi a celui Comunist şi înfiinţarea Miliţiei Populare, organism format din voluntari care trebuie să apere revoluţia.

Citeste mai mult: adev.ro/n04niy

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.