Terapia de doliu funerar şi sufletesc: meseria revoluţionară pentru care o clujeancă a luat viaţa de la zero!

1162

Sanda Popa, asistent social în Cluj-Napoca, este autoarea unui gest aparent sinucigaş, dar de fapt inovator: deşi ocupa un post sigur la o asociaţie caritabilă a hotărât brusc să înceapă la 46 de ani aventura vieţii sale. „Am renunţat la statutul de angajat ca să fac asistenţă socială, aşa cum m-am deprins în 25 de ani muncă în ţară şi Israel: terapie pentru suflet, terapie de doliu şi terapie de trezire spirituală. Ştiu bine că şi sufletul uman poate fi vindecat, reîntregit – prin tehnici ştiinţifice, clasice, deloc oculte – pentru a redeveni un întreg, asta când la noi asistenţă socială înseamnă de fapt să oferi nevoiaşilor ajutoare, nu să-i ajuţi să se ajute singuri”, explică aceasta.

 

„Oamenii au nevoie să se cunoască pe ei înşişi”!

Sanda Popa a făcut şcoală, nu glumă, în domeniu: după anii de liceu de la Liceul Sanitar, aceasta a absolvit Facultatea de Asistenţă Socială a Universităţii „Babeş-Bolyai”, obţinând două masteruri – în „gerontologie” şi  „dimensiune europeană în managementul organizaţiilor”. Acum e posesoare a mai multor specializări: formator, „speaker”, mediator, tehnician maseur, terapeut „cu îngeri”, lector, etc. Are însă, în spate, începând din anii `90, o activitate ieşită din comun în domeniul îngrijirii socio-medicale. Mărturiseşte aceasta: „Am început ca registrator medical într-o fabrică, la cabinetul de întreprindere al defunctei fabrici de tricotaje „Someşul” – între 1989 – 1990, apoi infirmieră la Spitalul „Stanca”, iar din 1995 am muncit, încontinuu, ca asistentă medicală”. Atrasă de religie şi de locurile sfinte – dar şi de o viaţă mai bună, având doi copii – Sanda Popa a luat, pentru patru ani, drumul Israelului, unde a muncit ca infirmieră la un azil de bătrâni. „Când am ajuns acolo nu ştiam nici măcar să spun „Shalom”, iar căminul respectiv găzduia circa douăzeci de pensionari, fiecare cu camera lui. Ei nu ştiau engleză, astfel că m-am apucat de învăţat limba ebraică. Am atins performanţa ca doar în trei luni să mă înţeleg bine cu ei în limba lor – ajungând apoi să fiu rugată să efectuez mereu serviciu de noapte. Acolo am avut o extraordinară experienţă spirituală, pe Muntele Sinai, unde biserica Ortodoxă organiza excursii  pentru români. Pornisem noaptea, ca să prindem răsăritul soarelui din vârful muntelui, asemeni lui Moise odinioară când i s-a înfăţişat Dumnezeu. Însă, când am ajuns la poalele muntelui mi s-a făcut brusc rău şi am avut o senzaţie de leşin. M-am rugat intens, ca să ajung pe jos, sus pe munte, deşi gazdele insistaseră să-mi pună la dispoziţie o cămilă. Am refuzat şi pe măsură ce înaintam, rugându-mă încontinuu, senzaţia de rău se potolea, astfel că am ajuns până la urmă singură pe vârf. Atunci am realizat, pe propria-mi piele, ce mult înseamnă să fii perseverent în rugăciune şi credinţă”. După întoarcerea acasă, Sanda şi-a definitivat studiile, astfel că după absolvirea facultăţii s-a angajat la Asociaţia „Caritas” Eparhial Greco-Catolic Cluj, pe post de asistent medical. A parcurs, treptat, mai multe trepte ierarhice, ajungând asistent medical-şef şi asistent social în acelaşi timp, apoi a fost solicitată să predea cursuri de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice. „Am pregătit un curs „altfel”, îmbinând profesia de bază cu autodezvoltarea şi autocunoaşterea, fiindcă am considerat că oamenii au nevoie în primul rând să se cunoască pe ei înşişi, pentru ca apoi să-i ajute şi pe ceilalţi. Iar feed-back-urile au fost grozave: li s-a schimbat în bine şi viaţa personală, oamenii au început să se manifeste altfel şi acasă. Iar la un moment dat am avut marea satisfacţie să mă trezesc în faţă cu soţul unei cursante care a venit să mă cunoască şi să-mi mulţumească pentru uluitoarea schimbare în bine a soţiei lui”.

in Israel la acelasi

Terapia de doliu sufletesc sau vindecarea „morţilor vii”

Între timp Sanda a absolvit mai multe cursuri de autodezvoltare şi autocunoaştere, în paralel efectuând consiliere de „doliu funerar” la mai multe persoane cărora le-a murit o rudă apropiată. „ Unora le muriseră rudele sau persoanele iubite de scurt timp – dar şi în urmă cu zece, douăzeci sau treizeci de ani – iar urmările evenimentului zăceau în subconştientul lor. Cel mai bun rezultat al meu a fost  consilierea unei femei de 38 de ani din Cluj care şi-a pierdut, succesiv, pruncii nou-născuţi, după trei naşteri şi am reuşit să o aduc aproape la normal”, mărturiseşte, încântată, Sanda.  Arată mai departe că s-a concentrat de asemenea şi pe consilierea „doliului sufletesc”, un domeniu mult prea puţin explorat şi extrem de important pentru viaţa fiecărui individ în parte. Explică aceasta: „Printre noi sunt o mulţime de oameni „morţi” din punct de vedere spiritual, care nu mai au chef de viaţă. Aceştia nu vor neapărat să se sinucidă, dar sunt dezorientaţi şi e evident faptul că sufletul lor e-n altă parte. Am acest simţ încă din copilărie, acela de a detecta partea întunecată, „golurile” unor oameni care nu mai au multe zile de trăit, astfel că am cunoscut persoane, uneori prea târziu, din păcate – care s-au dus, în ciuda faptului că nu sufereau de nicio boală trupească. Însă pe mulţi alţii am reuşit să-i ajut să iasă la „lumină”, practic, la viaţă, totul prin tehnici ştiinţifice, unele clasice. Practic, eu fac în aşa fel încât să unesc experienţele fragmentate ale vieţii unui om şi să-l îndrum, treptat, ca să-şi reîntregească sufletul într-un tot unitar”. Iar tocmai pentru că simţea năvalnic faptul că trebuie să-şi valorifice aceste calităţi – unele înnăscute, altele câştigate prin studiu şi practică – Sanda a hotărât să lase baltă slujba „călduţă” de la Asociaţia „Caritas” şi să-şi deschidă un cabinet propriu, unde să abordeze domeniul de tratare socio-medicală-spirituală. Totul, – când la această oră există o puzderie de oferte pe linia dezvoltării personale şi a autocunoaşterii! „Am făcut exact cum am simţit şi e clar că meseria mea e cu adevărat importantă în lumea de astăzi, acum când tot mai mulţi oameni se trezesc din punct de vedere spiritual şi vor să înţeleagă  lucruri legate de trupul, mintea şi sufletul lor – iar efortul lor este să şi le aducă în unitate. Eu nu vreau altceva decât ca, pe baza îndelungatei mele experienţe, să-i determin să se ajute singuri şi să ajungă la acest echilibru. Nu de alta, dar în instituţiile noastre de stat orientarea e total greşită: se crede că a face asistenţă înseamnă să duci şi să primeşti ajutoare, când de fapt – aşa cum spuneam adineaori – esenţial este să urmezi preceptul „te ajut ca să te poţi ajuta”. Din  această cauză am luat-o pe drumul propriu, deşi am şi eu o vârstă. Însă o fac tocmai pentru că am înţeles – sau am fost făcută să înţeleg de cel care ne ghidează vieţile noastre – că niciodată nu e prea târziu să porneşti pe drumul tău şi să încerci să te descoperi”!

 

Mărturia unei paciente:

Numele meu este Gabriela și sunt mamă de îngeri, mai exact trei. Povestea îngerilor începe în februarie 2006 și se termină în iulie 2017. Cu toate eforturile doctorilor și rugăciunile noastre primii doi copilași au decedat la trei zile de la naștere, cel de-al treilea după o lună. Traumele au lăsat urme adânci pe care nimeni și nimic nu le poate vindeca. În cazul meu, linia dintre viaţă și moarte devenise foarte fină. Înainte de a o cunoaște pe Sanda eu îmi doream sa fiu cu copiii noștri, trăiam doar în lumea amintirilor despre ei. Misiunea Sandei, în cazul meu, a fost de a mă face să înţeleg că nu eu am fost de vină pentru moartea copilașilor ci că ei nu au dorit să trăiască într-o familie în care totul se transmite din generaţie în generaţie, obiceiuri, reguli, păreri și că eu, prin hotărârea pe care am luat-o de a trăi și de a mă schimba am tăiat acest „cordon ombilical” transmisibil. M-a asigurat că atât copiii noștri cât și mama mea (ea a putut lua legătura cu ei) sunt bine în Ceruri și sunt împreună. Sanda este diferită, are anumite haruri cu care numai Dumnezeu poate înzestra un om. Este acel psiholog, terapeut și prieten de care ai nevoie în momente de astfel de cumpănă, ca a le mele. Ajutorul ei este de necontestat: mi-am recăpătat pofta de viaţă, am mai multă încredere în mine, mă respect mai mult, relaţia de cuplu s-a îmbunătăţit incredibil de frumos iar sufletul meu a făcut pace cu trecutul.

1 COMENTARIU

  1. ” M-a asigurat că atât copiii noștri cât și mama mea (ea a putut lua legătura cu ei) sunt bine în Ceruri și sunt împreună. Sanda este diferită, are anumite haruri cu care numai Dumnezeu poate înzestra un om. ”

    Cu tot respectul pt munca ei, a afirma ca poti lua legatura cu cei plecati din aceasta lume…ar trebui un pic sa va puna pe ganduri. Un „har” nu se refera la darul de a vorbi cu mortii… oare acest lucru acest ‘har’ nu ar putea tine poate mai bine de domneniul psihiatriei, schizofreniei, a celor care traiesc deja in „lumea” lor ? O simpla opinie, nu condamn si nu judec doar trag un semnal de alarma pt cei care doresc sa comunice cu cei de dincolo…

LĂSAȚI UN MESAJ