Metamorfoza unui cartier – fost liniştit – al Clujului. Bătăi cât cuprinde şi tâlhării în Grigorescu!

Lumea s-a schimbat, oamenii s-au schimbat, vremea/vremurile s-au schimbat! Deunăzi, scriam despre doi tineri bătuţi şi tâlhăriţi, fără prea multe discuţii, într-un părculeţ de pe malul Someşului. Marţi, 3 iulie, un băiat în vârstă de doisprezece ani s-a trezit tâlhărit de telefonul şi banii – mulţi – pregătiți pentru o bicicletă nouă, tot pe malul bătrânului Someş, între podurile Garibaldi şi Napoca, de către un individ care a ţâşnit din boscheţi! Dar nici în cartierul propriu-zis lucrurile nu stau mai bine: bătăi între locatari după o dispută pentru parcare, pe Fântânele sau un cetăţean bătut de vânzătorul de pepeni, de la aprozarul de lângă casă, pentru că omul insista să i se schimbe mai repede lebeniţa şi pepenele, ambele borşite – iar vânzătorul nu avea timp de el! 

Un cartier odinioară mirific

Încet, încet dispar şi ultimii mohicani ai Clujului  – unul dintre ei fiind legendarul Bobo Lucaciu, plecat recent dincolo – şi puţini  au mai rămas cei care ar mai putea să povestească întâmplări din cartierul Grigorescu, fabulosul cartier unde e amplasat celebrul Parc “Babeş” sau, cum i se spune oficial, Parcul Sportiv “Iuliu Haţieganu”. Locul atâtor evenimente sublime, legate de viaţa şi istoria sportivă a municipiului nostru, dar şi de ilustre figuri – atât de multe încât aş avea nevoie de pagini întregi ca să le menționez numele – dar şi inşi pitoreşti, pierde vară care făceau savoarea acestui oraş universitar cum e Clujul… Vorba jurnalistului Ovidiu Blag, un loc populat de “milionari în timp”, adică oameni liberi pulsând de viaţă şi sănătate, întreţinând de fapt spiritul oraşului, azi suferind sau mai bine zis aproape mort – din pricina intromisiunilor de tot felul.  Iar malul Someşului – odinioară o oază de linişte şi fericire – chiar dacă şi cu câteva decenii în urmă existau oameni sărmani a devenit azi un loc pe unde ţi-e pur şi simplu frică să treci. Iar dotările prezentului, deşi făcute cu bună intenţie de către municipalitate nu pot suplini lipsa de suflet a oamenilor, care –  precum oriunde în România – au devenit între timp atât de schimbaţi şi de pervertiţi… Sunt sigur că în eventualitatea în care s-ar ridica din mormânt magiştrii Clujului, aceştia, îngroziţi de prezent s-ar refugia, rapid, înapoi în locurile lor de veci!

Victima: „Îmi ieşea limba pe sub buza inferioară, de la lovitură”!

Aceste gânduri m-au năpădit, luni 2 iulie, la vederea unui bărbat în vârstă de 42 de ani care s-a prezentat încă de la primele ore ale dimineţii, bătut crunt,  la I.M.L.Cluj. Se numeşte Ioan şi munceşte ca zilier în construcţii – însă doar la “joasă înălţime”, omul fiind bolnav de epilepsie. Mărturiseşte – deschis – că sâmbătă, după-amiază, fusese trimis de iubita lui, la aprozarul din zona casei sale, să-i cumpere un pepene şi o lebeniţă. Explică acesta: “Recunosc, eram obosit după o zi grea de muncă şi pe deasupra băusem şi vreo două-trei beri. Când am ajuns la aprozar vânzătorul mi-a spus să gust “materialul” – ca să mi-l poată schimba dacă e cazul – dar eu i-am zis că nu-mi place lebeniţa şi merg pe încredere. Însă, când am ajuns acasă iubita mea a constatat că fructele sunt vechi de când e lumea şi borşite, aşa că m-a trimis înapoi la magazin ca să le schimb.   Ajuns acolo – era deja patru fără vreo douăzeci, aproape de ora închiderii – băieţii mi-au spus să aştept ca să mai servească nişte clienţi şi să ducă înăuntru nişte cutii cu legume. Eu am tot aşteptat, cam cincisprezece minute, dar n-am mai rezistat şi l-am luat de gât pe unul din vânzători, scăpare avută datorită bolii mele psihice. Atunci a apărut un coleg de-al lui – de fapt rudă, fiindcă eu cred că toţi sunt rude între ei – şi după ce l-am lăsat de gât pe vânzător, acela a fost cel care mi-a ars un pumn puternic în gură! M-am rezemat de o dubă, ameţit iar clienţii au sărit repede şi i-au oprit să mai dea în mine.  După care, bătaia încetând, cei doi au început să mă injure, birjăreşte şi să mă ameninţe cu poliţia, ba, mai mult tot ei au chemat-o, deşi nu-i lovisem! A venit repede la faţa locului poliţia, mi-a luat datele şi tot domnul poliţist a chemat până la urmă salvarea! Sângele îmi curgea în şiroaie şi rana era atât de urâtă încât limba îmi ieşea pe sub buza inferioară. Iar când am ajuns la U.P.U. medicii mi-au spus că n-au văzut în viaţa lor aşa ceva!”  După câteva ore de îngrijiri, Ioan a fost lăsat, pe la ora 22.00, să meargă acasă – dar nu înainte ca medicii să-i fi cusut temeinic spărtura de sub buză, provocată probabil de ghiulul agresorului sau de ce-o fi ţinut acesta în pumn în momentul când a lovit.  Continuă, tulburat Ioan: “Am fost sfătuit să vin la I.M.L. şi să-mi scot certificat medico-legal fiindcă doresc neapărat să depun plângere pe numele celui care m-a lovit, plus că  am aflat că şi el vrea să depună plângere împotriva mea, deşi eu doar l-am strâns puţin de gât şi sunt sigur că nu i-am lăsat vreo urmă.” Nu trec multe minute şi bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce cu un certificat în care i-au fost recomandate între opt şi nouă zile de îngrijiri medicale.

“Referitor la cazul petrecut la magazinul de pe strada Tecuci există un dosar în lucru sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Traian Morar, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

Încăierarea de pe Fântânele, soldată cu mult sânge şi un KO tehnic!

Nu trec decât câteva minute de la plecarea lui Ioan şi la I.M.L. îşi face apariţia un alt bărbat, în vârstă de 45 de ani, tot din cartierul Grigorescu. Se numeşte Daniel, e instalator de meserie şi locuieşte într-un bloc de pe strada Fântânele! Respectivul e bine “şifonat”, în zona gurii şi observ că şi un ochi îi este aproape închis. Mărturiseşte că a fost protagonistul unui meci de box cu un vecin de palier, cu mult mai tânăr decât el. “Duminică, i-am ridicat şterătoarele de la maşină unui tânăr, Tudor, care locuieşte pe acelaşi palier cu noi şi obişnuieşte să-şi parcheze maşina sub geamul meu, băgându-se, practic în “sufletul” meu, lucru care mă enervează la culme. Plus că locul respectiv nu e destinat parcării autoturimelor. El  nu ţine seama de acest amănunt fiindcă familia lui deţine trei automobile, iar singurul lor loc de parcare pe care-l plătesc ei e garajul. Iar după ce i-am ridicat ştergătoarele, copilul a venit la mine şi m-a întrebat dacă-s şmecher. Şi a sărit la mine, mi-a ars nişte pumni, de pe urma cărora m-am ales cu urmele pe care le vedeţi – dar şi cu un dinte scos. Dar şi eu am dat, că am fost în legitimă apărare. Însă un lucru nu înţeleg: cum de-a fost capabil să sară aşa de urât la bătaie doar pentru că i-am ridicat ştergătoarele de la maşină”! Dl. Daniel este poftit în cabinetul de consultaţii de unde se întoarce, după câteva minute, cu un certificate încare medicii i-au recomandat între doisprezece şi treisprezece zile de îngrijiri medicale. Apoi, luându-şi rămas bun părăseşte, poticnindu-se, sediul instituţiei medicale clujene.

Punctul de vedere al adversarului

A doua zi, marţi, la I.M.L.Cluj îşi face apariţia şi cel acuzat de violenţă de către dl. Daniel şi pe care acesta mi-l prezentase ca pe-o “fiară” însetată de sânge. Când colo, dau de un tânăr în vârstă de 32 de ani, cu figură bonomă, de intelectual rasat, specialist IT la o multinaţională. Bărbatul e pur şi simplu şocat când îi cer punctul de vedere deoarece s-a prezentat la I.M.L. fără gândul de a-l da în judecată pe vecin sau a face plângere, ci doar ca gest de siguranţă în caz că respectivul – pe care-l consideră un tip abulic şi complet imprevizibil – ar dori să facă plângere împotriva lui! Explică Tudor, în replică la afirmaţiile vecinului său de palier: „Efectiv, după ce l-am întrebat de ce ne-a ridicat ştergătoarele – fiindcă pe locul respectiv parcăm dintotdeauna maşina – acesta s-a apucat să mă împingă şi să mă zgâlţâie. Atunci tata a sărit ca să mă apere, dar el, dintr-un pumn l-a făcut KO pe tata. Acesta căzuse la pământ şi nu mai mişca – aşa că, disperat, am sărit la Daniel şi i-am dat cât am putut şi eu. Mi-am pierdut cumpătul complet. N-am mai raţionat după ce l-am văzut pe tata cum zace nemişcat pe holul blocului aşa că, practic nu ştiu ce s-a mai întâmplat în continuare cu mine, parcă mi s-a pus un voal pe ochi. Singurul argument al lui Daniel, înainte de bătaie, a fost că aia-i parcarea mamei lui, care însă e moartă de câţiva ani de zile. Plus că nici geamul sub care parcăm maşina nu-i al său, ci-i al surorii sale, care locuieşte separat de el şi-s certaţi de multă vreme. E adevărat, în casa aceea a copilărit omul, dar acum stă pe acelaşi palier, însă într-un alt apartament. Şi, să mai ştiţi un lucru: pe lângă faptul că tata a fost lovit rău – şi şi-a scos certificat, la rândul său – şi eu am încasat-o de la el: la cap şi faţă, iar mâinile îmi sunt rănite cum m-am apărat de el, plus că ameţesc mereu”. Explică apoi că nu se aştepta la un atac de o asemenea mârşăvie – dar şi lipsă de recunoştinţă – din partea d-lui Daniel, fiindcă el şi tatăl lui au fost cei care i-au acordat ajutor mamei acestuia, cu ani în urmă, când aceasta se prăbuşise pe coridor, reuşind să cheme la timp ambulanţa, altminteri sfârşitul femeii ar fi fost mult mai grabnic. Este poftit şi el în cabinetul de consultaţii, după care se întoarce, rapid, cu un certificat în care i-au fost recomandate între opt şi nouă zile de îngrijiri medicale. Apoi, după ce facem schimb de date de contact, tânărul părăseşte, îngrijorat, instituţia medicală clujeană.

“Referitor la incidentul de pe strada Fântânele vă informăm că există un dosar în lucru sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Traian Morar, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.

Copil tâlhărit pe malul Someşului – de telefon şi banii de bicicletă!

Ceva mai târziu – şi în aceeaşi zi – la I.M.L. Cluj îşi face apariţia şi un părinte, de mână cu fiul său în vârstă de doisprezece ani şi jumătate. Acesta povesteşte că Darius a fost, în urmă cu o zi, victima unei tâlhării – comise la ora 13.00, ziua-n amiaza mare, în zona de pe malul Someşului aflată între podul Garibaldi şi podul de la hotelul Napoca. “Băiatul parcurgea această distanţă împreună cu doi prieteni, de aceeaşi vârstă cu el când, brusc, din boscheţi a apărut un bărbat, în vârstă de circa 30 – 40 de ani care i-a cerut fiului meu suma de cinci lei. Băiatul i-a spus că nu are, la care individul l-a atacat pe Darius şi l-a trântit la pământ, luându-i rapid telefonul şi portofelul în care se afla o sumă mare de bani – cu care acesta intenţiona să-şi cumpere bicicletă, chiar în ziua aceea”, relatează, abătut, tatăl băiatului. Arată în continuare că prietenii fiului său au sunat la numărul de urgenţă 112 iar un bărbat aflat într-o maşină a pornit în urmărirea tâlharului. I-a strigat acestuia să lase telefonul, la care tâlharul a aruncat un telefon în iarbă, însă, din păcate fiind sens unic de mers, automobilistul n-a mai putut continua urmărirea, fiind blocat de o maşină care venea din sens opus. Exclamă, cătrănit, tatăl lui Darius: „Pînă şi telefonul aruncat de ticălos era unul ordinar, aşa că eu cred că totul făcea parte dintr-o strategie a acestuia prin care să scape în caz că nu-i iese treaba aşa cum a plănuit şi să arunce un telefon oarecare, ca să scape de o eventuală urmărire. Din păcate băiatul – pe lângă banii de bicicletă – a rămas şi fără telefonul performant! De asemenea, pot să vă mai spun că ieri am şi depus plângere la Parchet şi sperăm ca poliţia să-l prindă cât mai repede pe tâlhar”! Cei doi sunt preluaţi de către legişti care le explică faptul că, pentru consultul copilului, conform legilor în vigoare, e nevoie de o ordonanţă emisă de către poliţie. La care, disciplinat, tatăl promite că va face în cel mai scurt timp paşii necesari consultului fiului său, care prezenta urme de agresiune în jurul coatelor – cum fusese trântit la pământ de către tâlhar. Apoi după ce-şi iau rămas bun de la persoanele aflate în încăpere, aceştia părăsesc, în viteză, sediul I.M.L.Cluj.

“Există dosar, înregistrat, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie. La această oră se efectuează cercetări pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorului”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Traian Morar, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.